Care este educația potrivită pentru adolescenți?

0
93

Întrebare: Care e educaţia potrivită pentru adolescenţii?

Răspuns: Educaţia de azi are bazele de acum 150 ani, când în Europa a început revoluţia tehnologică. Când oamenii au început să muncească diferit de timpurile anterioare, când era un cizmar, croitor, fierar, sau un mecanic care făcea vreun furgon. Acele timpuri au însemnat începuturile pentru benzile transportoare, iar acest lucru necesită mulţi oameni. Apoi au adus oameni de la sate, i-au învăţat rapid pentru a-i plasa repede în fabrici. Aşa e în fabrici, aveau nevoie să stea acolo şi să înţeleagă ce să facă… Vedem asta azi, în China. Aţi văzut fabricile din China? Sunt zece mii de oameni care-şi fac treaba acolo, individual.

Ce trebuie să înveţe la şcoală? Puţin să citească, să scrie, să facă o legătură, sau ceva similar. Atât. Aşa că şcoala a fost fondată astfel acum 150 ani şi a rămas aşa până azi. Cu alte cuvinte, există doar pentru a oferi cuiva, într-o anumită măsură, cunoştinţe… fizică, geogafie, istorie… cunoştinţe, şi să-l lase să îşi formeze viaţa după ele, întrucât e nevoie de diferite feluri de oameni în diferite locuri.

Azi însă sunt alte vremuri. Am renunţat deja la aceste meserii. Majoritatea oamenilor stau în spatele calculatoarelor, nu mai avem nevoie de fabrici. Cu alte cuvinte, e un surplus cu care nu ştim ce să facem. Lumea se revarsă. Afacerile se închid fără motiv. Pentru că 90% din ce producem sunt lucruri de care nu avem nevoie. Şi principalul lucru pe care nu l-am făcut în aceşti ani, nu am construit o “fiinţă”.

Şcoala oferă cunoştinţe şi învăţarea diferitelor profesii, dar nu construieşte omul din noi. “Educaţie” înseamnă “construirea unei fiinţe”, discuţia cu elevul, conversaţia care are loc, dialogul cu el şi dezbaterile.

Ştiţi cum îi învăţau cândva filosofii? Mergeau în jurul studenţilor vorbind despre diferite lucruri. Făcând asta, studenţii puteau exprima ceva la fel cum un om în vârstă vorbeşte cu un tânăr, într-un dialog constant între ei. În consecinţă, tânărul evoluează.

Noi nu vrem ca el, să “vorbească” numai. Noi vrem să vorbească şi să facă, îi oferim tot felul de lucruri la care să reacţioneze. Ne jucăm cu el. Astfel ne coborâm la acelaşi nivel cu el, suntem ca el şi ne jucăm ca doi prieteni.

Cu alte cuvinte, ce facem noi cu copiii, când ajung apoi la şcoală, îi frângem complet. Ei devin mecanisme, adică le oferim cunoştinţe despre câteva lucruri, pe care profesorii sau guvernul, Ministerul Educaţiei le aleg, şi asta e tot. Şi în funcţie de trecerea examenelor, intră apoi în diverse profesii pentru a reuşi…

În concluzie, în loc să vedem fiinţa, personalitatea, vedem un mecanism. Fie că e avocat, contabil, prim ministru sau simplu muncitor, sunt mecanisme. Ei ştiu cum să îşi îndeplinească rolul în acel loc, în societatea umană… cum să facă ceva, să repare instalaţia, curentul, tot felul de lucruri. Atât.

Nu vedem şi nu ne pasă de formarea omului. Nicăieri nu facem asta… Azi, de vreo 30-40 de ani încoace, ne confruntăm cu o problema majoră în educaţie, pentru că făcând din persoană un mecanism, eşuăm în atingerea fericirii (după cum aţi punctat în întrebare). Eşuăm în obţinerea oricărei plăceri în viaţă. Persoana funcţionează – are o meserie, familie, copii, vacanţă, pensie, totul, dar pentru ce trăieşte? De ce e viu? Nu i-am oferit instrumentele să verifice, şi astfel e cuprins de disperare.

Şi astfel, înţelepciunea Cabala vine şi spune că, indiferent dacă e copil sau adult, băiat sau fată, vârsta şi sexul nu contează, poate fi de 50 sau de 5 ani… trebuie să relaţionezi cu el ca egal, pentru că sufletul nu are vârstă. Şi trebuie să dezvoltăm sufletul. Sufletul e omul din noi, nu fiara din noi, trăind pentru a oferi trupului viaţă cât e viu. Oricum, trebuie să extragem ceva care se leagă de persoana din acest corp. E ceva infinit. Trebuie să o aducem la un nivel complet, în care persoana dezvăluie viaţa completă şi eternă, independent de părţile animate care trăiesc şi mor; şi aşa trebuie să ne raportăm la ea.

Î

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts