Fiul meu vorbește ca un cabalist

0
220

Mi-au atras atenţia nişte poezii scrise de fiul meu anul trecut, pentru lecţia de engleză.

Avea 15 ani când le-a scris. Când cineva mă întreabă dacă îşi poate influenţa copiii, întotdeauna îmi vine să răspund: “să nu le spuneţi că e bine pentru ei, nici să nu pronunţaţi Cabala. Trăieşte în Cabala, fă-ţi diseminarea şi Creatorul va fi în casa ta, în mediul lor, în tine şi de aceea copiii vor simţi asta”.

Fiul meu vorbeşte că un cabalist, crede că totul vine de la EL şi că totul are un scop.

El crede că, chiar şi ceva care apare că “rău”, se va dovedi “bun”, dar tu, deocamdată nu poţi vedea….

Pe când avea 13 ani a scris o compunere despre viitor, al cărei conţinut era surprinzător de apropiat de ceea ce Rav ne învăţa pe atunci. Titlul compunerii era “Viitorul este Acum” şi el dădea explicaţia că viitorul nu va aduce surprize, întrucât ceea ce faci acum hotărăşte ce se va întâmpla mai târziu. Astfel, aduci viitorul în prezent.

Elementul surprinzător aici este faptul că, pe atunci, eu nu vedeam lecţiile lui Rav atunci când copiii sau prietenul erau acasă…..

Oricum, pentru că avem această rubrică pentru copii, vă trimit două dintre poeziile lui. Poezia “Scopul” este întrucâtva depresivă DAR ilustrează, într-o oarecare măsură, starea în care se află tineretul nostru. Cealaltă poezie este despre Natură.

 

Scopul

am câteodată un sentiment atât de constant,

mă încercuieşte şi nu-l pot face să plece,

sunt că orb; cum să scap de ce cred despre lumea noastră

N-o vreau, sunt îngrozit.

trăind înăuntrul unui întreg sfărâmat….

Un ac mic

pierdut ESTE Scopul.

nu se poate, să fie aşa ceea ce ESTE,

zdrobit, plângându-se, fără justificare

putem să punem capăt acestei circumstanţe ciudate,

ca să putem începe încă o dată?

Oare sunt eu singurul care nu crede

în fragmente, atât de înşelătoare?

Atât de evident, acest supliciu

fără cale de ieşire, de a fi liber.

Atât de densă, ceaţa, abia se poate trăi

realul e cu mult mai mare, în curând vom vedea

cine o să ajute?

…..mergi cu mine

 

 

Moartea Verii

Nu mă întind pe jos

că pământul e rece.

N-a trecut mult

curând va fi trimisă zăpada.

Mă uit la vânt

când cad frunzele.

încet, în linişte, ele plutesc

mulţime, în jos.

Vara se va întoarce

nu cum a fost

pentru multe zile.

Timpul dăltuieşte calea….

 

 

Autor:Mike York

Traducere – Ann Wagenberg

 

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts