Pagina de Șabat 12 iulie 2014

0
324

Dorul pentru UNU

Trebuie să definesc exact un lucru simplu. Vreau să descriu stadiul care se numește Malchut de Ein Sof, care este starea adevărată și singura care există. În ea nu există alte piese, există un Kli și o lumină, întreaga realitate existentă. Această realitate este cea adevărată, și este singura. Cum am descoperit 125 de ascunderi, ca și cum am tras vălurile draperiilor din fața acestei realități? Cum putem descrie această realitate? Ea nu este în conformitate cu percepția noastră emoțională sau intelectuală. Cum putem să ne apropiem de această realitate cu hotărâre? Corecția este ca un joc. Cu cât îl joc mai mult, trezesc Lumina superioară, forța care mă va influența și mă va ajuta să ajung acolo. Ca un copil care face un efort și nu știe exact ce face, dar aceste eforturi, în mod natural și instinctiv, îl duc la o stare în care el crește, dobândește emoție și intelect. Deci, munca noastră constă în a face un efort pentru a descrie corect realitatea constatată. Dar aceasta nu este ceva imaginar, ca și cum am acționa într-o realitate mai mare, nu. Trebuie să acționez la nivelul meu, care este zero față de nivelul 125. Trebuie să încerc în mod constant să mă ridic la următorul nivel. De fiecare dată când mă descriu ca fiind la nivel Ein Sof, descriu un nivel mai înalt decât cel în care sunt acum. Deci, de fiecare dată, Ein Sof va fi materializat în mine ca fiind la un nivel superior. Trebuie să înțelegem că fiecare altitudine spirituală nu este cantitativă, ci calitativă, a cât de mult acest concept de “UNU” devine tot mai calitativ.

Din cuvintele lui Rav, Pregătirea pentru lecție, 10 iulie 2014

 

 Experiența emoțională

Poate ar trebui să vă întoarceți la acest text de pregătire de câteva ori pe parcursul zilei și să încercați să-l interpretați emoțional, nu intelectual, să încercați să-l experimentați în interior. Aceasta este o emoție, nu lucru intelectual, iar eu nu trebuie să mă conectez la altceva. Dacă doriți să începeți să îl examinați din alte puncte de vedere, nu mai este unu; nu mai este unitar. Nu trebuie să facem asta. Este de dorit ca noi să înțelegem conceptul de “UNU”, cât mai mult posibil.

Din cuvintele lui Rav, Pregătirea pentru lecție, 10 iulie 2014

 

(Geneza 29:7) “E prea devreme ca să strîngeţi vitele

Zohar-ul oferă exemplul a pe doi oameni într-o barcă, în situația în care unul dintre ei a început să facă o gaură în barcă. Prietenul său l-a întrebat, “De ce faci gaura?”. Acesta i-a răspuns: “Ce treabă ai tu? Fac gaură sub mine, nu sub tine”. Iar acesta i-a răspuns: “Prostule! O să ne înecăm amândoi!” Acest individ distruge într-adevăr frumusețea întregii imagini. Acesta este secretul rugăciunii publice; individul nu trebuie să fie excepțional și să ceară numai pentru el însuși, chiar dacă acest lucru este pentru a oferi satisfacție Creatorului. Acest lucru trebuie să fie pentru întregul colectiv. Cineva care părăsește colectivul și cere pentru el însuși, nu este constructiv. Dimpotrivă, el se distruge singur, așa cum se spune despre “cineva care se laudă.” A te imagina ca fiind excepțional, a te îmbracă arogant, e vai de cel care se distruge singur. Nu a fost nevoie ca vreunul din copiii lui Israel să ceară ceva pentru sine. Acest lucru se datora faptului că niciun individ nu ducea lipsă de nimic, deoarece, ei nu se simțeau ca ei înșiși. În asta a constat puterea lor pentru a părăsi Egiptul cu mâinile ridicate. Deci, fiecare persoană trebuie să adune toată puterea de la tot Israelul, cu fiecare pas făcut către Creator, în rugăciune și muncă. El se va include în rădăcina a tot Israelul, și apoi toate turmele vor fi adăpate la fântână, pentru că limitarea anterioară va fi îndepărtată din toate sufletele din Israel, indiferent dacă sunt sub el sau deasupra lui. Și Kedusha generală (Sanctitatea) va fi extinsă foarte mult, pentru că Lumina va fi dezvăluită sub Hazeh (piept); pentru că Lumina naturală a întregului care umple individul anulează realitatea individualității sale.

Din scrierile lui Baal HaSulam, Fructele înțelepciunii, “E prea devreme ca să strîngeţi vitele”

 

Adeziune cu supravegherea

Toate activitățile pe care trebuie să le facem sunt doar pentru a ne convinge în fiecare moment că suntem vegheați de sus și cum să aderăm la această supraveghere. Aceasta include atât supravegherea individuală, cât și cea colectivă. Că există control, nu înseamnă nimic pentru mine, dacă eu nu simt, nu trăiesc cu acesta. Ăsta este adevărat locul muncii omului. În fiecare clipă el trebuie să fie într-o stare în care să fie pregătit, cu simțurile deschise, pentru a percepe vegherea Lui în tot ce se întâmplă. Acest lucru înseamnă că eu percep ceea ce se întâmplă cu mine, doar cu creierul și inima; iar tot ce se întâmplă cu mine împart în emoție și gândire. Emoție se numește “inimă” și gândire se numește “creier”. Și atribui tot ceea ce se întâmplă la forța superioară, la faptul că nu este nimeni în afară de El. Deci așa trebuie să mă refer la tot ce se întâmplă, că acestea vin la mine pentru a mă conecta la El. Se pare că trebuie să fiu gata indiferent dacă sunt pregătit, că dacă nu sunt pregătit, asta este deja o problemă, chiar dacă am fost neglijent înainte. După cum scrie Baal HaSulam, dacă îngerul care a fost trimis pare a fi în imposibilitatea de a avea grijă de o persoană, pentru a-l aduce la unitate, atunci Creatorul înlătură acest înger și îl înlocuiește cu un altul.

Din Pregătirea pentru lecție, 4 iulie 2014

 

 Dragostea absolută

Trebuie să ajungem la o stare în care în fiecare moment să aderăm la vegherea de sus, indiferent ce simțim față de aceasta. Ceea ce El îmi aduce este lipsit de importanță: unele gânduri, unele dorințe, unele înțelegeri raționale și unele împliniri în inimă. Am să ader la El, iar aceasta se numește iubire absolută. Este dincolo de toate emoțiile și gândurile care se opun într-adevăr la “binele care aduce bine” și “nu este altul în afară de El.” Dacă încerc între timp să fac așa, la nivelul meu mic, sloganul este în continuare același: “nu este altul în afară de El” și ” binele care aduce bine.” Eu încerc să cer corectarea mea. Nu cer să văd supravegherea ca ceva bun și frumos. În schimb, cer doar să fiu corectat, astfel să simt că sunt vegheat de Creator, să simt această veghere. Acest lucru înseamnă că natura mea se va schimba; Eu nu fac asta ca să mă simt bine, nu vreu să disipez confuzia. În schimb, ceea ce vreau este ca eu să nu-L blestem în inima mea. Asta înseamnă să ajungi la aderență.

Din Pregătirea pentru lecție, 4 iulie 2014

 

 Ia pentru tine

Dacă eu mă îndrept în mod corespunzător pentru a primi Lumina superioară, pentru ca ea să se ocupe de mine în formă corectă, pentru a concentra rațiunea și inima mea într-o percepție dreptă și să nu fiu preocupat de ceea ce se întâmplă cu mine și ceea ce primesc, ci să fiu preocupat de sursa de la care primesc; că orice altceva reprezintă mijloace, forme și tipuri de conexiuni. Principalul lucru este să fiu conectate cu El. Dacă vreau să ajung la punerea în aplicare corespunzătoare a acțiunii Creatorului către mine, eu trebuie să fiu conectat la o societate care să mă ducă la a spune: “ia pentru tine”, “pune mâna pe un lot bun.” Nu am nici o posibilitate de a ajunge la vreo conexiune cu autoritatea superioară, decât dacă îmi construiesc în mine o legătură între dorințele sparte, care se găsesc în percepția mea. Dacă ajung să percep realitatea, o să văd, o să simt că ea se află în  spargere, departe, împărțită și în opoziție cu toate părțile sale componente. Asta este ceea ce văd eu. Nu pot spune dacă cineva vede mai mult sau mai puțin. Noi toți vedem. Ce este acest “noi toți?” Eu percep toată lumea emoțional, ca parte din mine. Ceea ce simt, sunt părți ale sufletului meu. Dacă fac un efort pentru a le conecta, ca să percep o imagine corectă a realității, încerc să o fac precum obiectivul unui aparat fotografic, care concentrează toate detaliile într-un punct central. Și aceasta se realizează prin munca de conexiune a pieselor componente ale creației, cea mai importantă parte fiind grupul, care ne este dat pentru a realiza liberul nostru arbitru.

Din Pregătirea pentru lecție, 4 iulie 2014

 

Părți din sufletul meu

Trebuie să încercăm să fim împreună cu publicul, să fim încantați de cuvintele publicului, să fim la nivelul lor, împreună cu ei. Trebuie să fim într-adevăr îmbrăcați în nivelul lor, la modul în care ei sunt încântați, și la modul în care ei înțeleg și simt. Trebuie să simt asta. Să nu discreditez acest lucru, să fiu deasupra acestor lucruri. Trebuie să încerc să gust aceeași stare în care trăiesc. Pentru ei, aceasta este viața, iar pentru mine acest lucru este doar un gust cu care mă conectez. Acest lucru este obligatoriu, pentru aceasta se extinde în mod special Kli-ul meu, pentru că vasulul meu este deschis în jos. Și în funcție de aceasta, statura mea crește. Acest public nu este public, este Kli-ul meu; aceasta este o parte din sufletul meu descoperit. Întreaga lume este sufletul meu. Deci, acum, când ies la public, mă duc pentru a conecta “părțile atrofiate”.

Din Pregătirea pentru lecție, 4 iulie 2014

 

 (Isaia 6:03) “Tot pământul este plin de slava Lui”

Cred că trebuie să interpretăm acest joc într-o formă mai aproape de adevăr. Ne simțim ca și cum ne găsim într-un câmp de forță de dăruire. Este ca și cu un nor; după cum este scris, (Isaia 06:03) “Tot pământul este plin de slava Lui.” Suntem cu toții în această forță care se numește Lumina superioară, cea care umple totul și  este într-o stare de calm absolut. Noi trebuie să deschidem Kli-ul nostru emoțional, cel în care ne aflăm, spre Lumina superioară. Am primit natura noastră spartă în scopul de a ne dezvolta Kelim-urile noastre, în măsura în care depunem efort pentru a ne conecta, pentru că potrivit gradului nostru, începem să revelăm că ne aflăm într-un câmp de forță, și acest câmp de forță este unic și nesfârșit, iar noi îl revelăm în măsura în care reușim să dezvoltăm în noi caracteristica de a dărui. Cu cât caracteristica de dăruire din mine este mai mare, cu atât mai mult simt acest câmp. Această lege se numește “Legea echivalenței de formă.” Trebuie să încerc tot timpul să nu mă detașez de la gândul că ne aflăm în acest câmp. Acesta este un câmp de susținere; noi ne găsim în el tot timpul, mișcările noastre sunt în el, corpul nostru este în el, și emoția este în el. Câmpul cuprinde totul. După cum scrie Baal HaSulam, nu este nimic ce o persoană nu poate simti; mai degrabă, că este gata să simtă asta prin efort, prin exerciții, prin tot felul de activități. Asta este ceea ce trebuie să facem. Toată munca noastră este de a dezvolta un Kli emoțional în noi pentru acest câmp, pentru Lumina în care ne aflăm.

Din Pregătirea pentru lecție, 6 iulie 2014

 

Condiții de adeziune

Adeziunea este măsura în care vă anulați ascunderea. În cazul în care nu acționează asupra ta, iar tu te găsești în adeziune, ascunderea nu dispare; devine condiție pentru adeziune. Să presupunem că sunt un copil mic și tatăl meu, așa cum spune Baal HaSulam, mă coboară în beci. El pune presiune pe mine, face un fel de școală foarte dificilă și tot felul de exercitii cu mine. Ar trebui să consider tatăl meu este un tată rău, sau un tată bun? Dacă mă identific cu ego-ul meu, consider că este un tată rău. Este clar. Dacă tatăl meu mă împinge, și eu sunt un copil mic, nu sunt suficient de inteligent, atitudinea mea față de acest lucru este că eu nu-l vreau. Fug de el, mă ascund și într-un fel încerc să evit contactul cu el, așa că nu voi auzi ceea ce îmi cere să fac. Este în măsura în care mă identific cu ego-ul, cu dorința mea de a primi. Dar dacă m-aș identifica cu dorința de a dărui, pe care vreau să o dezvolt, atunci eu sunt deja detașat de la dorința mea de a primi și mutat spre dorința de a dărui. Atunci când mă uit la tatăl meu prin dorința mea de a dărui, voi vedea dintr-o dată că tatăl meu mă ajută, că îmi vrea binele, că nu are nici o altă opțiune. El trebuie să mă îndepărteze de la dorința mea de a primi. El bate măgarul din mine, pentru ca acesta să muncească, astfel încât dorința se va schimba. Așa că încep să înțeleg, să mi-l apropiu, să mă identific cu el, să-l iubesc. Cu cât îmi dă mai multe și mai dificile exerciții, ele nu sunt pentru mine, ci pentru ego-ul meu, astfel că dorința mea de a dărui va crește și va trece prin toate tipurile de forme ca urmare a  acestor exerciții, iar la final voi fi capabil să-l înțeleg și să fiu ca el. Voi fi capabil să mă identific cu el și cu fiecare dintre acțiunile pe care le face pentru mine, iar eu voi dori să fac o acțiune asemănătoare. Dar cum să fiu în stare de asta dacă sunt de la început în dorința de a primi? Trebuie să mă mut cu forța în dorința de a dărui și să privesc dorința de a primi, prin dorința de a dărui. Acest lucru este foarte dificil, așa că am nevoie de un mediu, de învățare, și de un profesor care să mă ajute să fac asta. În acest fel, fac un efort de a mă ridica de la dorința de a primi, la dorința de a dărui și așa de fiecare dată când cad din nou. Dacă fac acest lucru în mod intenționat, pentru că știu cum să ies din dorința de a primi, să mă ridic la dorința de a dărui și să mă refer în mod corect la asta, înseamnă că voi vedea totul cu ochii unui înțelept, a unui adult, și nu cu ochii unui animal, a unui copil care nu vrea să se ridice deasupra corpului său, mai sus de dorința de primire. Acesta este modul în care trebuie să încercăm să acționăm.

Din Pregătirea pentru lecție, 4 iulie 2014

 

 Israel

În munca noastră nu trebuie să fim implicați în nimic altceva în afară de a învăța despre noi înșine și de ai învăța și pe alții cum să ajungă la conceptul de Israel. Aceasta este situația creaturii, de a ajunge mai aproape de adeziunea cu Creatorul; acesta este scopul creației. Fiecare acțiune care nu este spre unitate, este ca o gaură în barcă. Pentru națiunile lumii, acest lucru este ceva firesc, deoarece locația lor este de la Hazeh (piept) în jos. Folosim factori care sunt periculoși pentru noi și pentru toată lumea, pentru întregul Kli colectiv, pentru că locul nostru este de la Hazeh în sus în structura de ansamblu a realității. Deci, distrugerea, sau invers, corecția pe care o putem face este într-adevăr ceea ce determină starea a tot. Prin urmare, trebuie să fim foarte, foarte atenți a ceea ce oamenii din Israel fac în realitatea generală a lumii, în lumea noastră. Chiar mai mult, trebuie să fim atenți în a examina ceea ce facem noi, cei luăm parte la metoda de corecției, cei care o învățăm și dorim să o realizăm. Apoi, cu cât mai aproape este o persoană de centru, de realizare, cu atât este mai capabilă de a provoca o corecție și, Doamne ferește, invers.

Din Pregătirea pentru lecție, 10 iulie 2014

 

 

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts