Ari -poem- Arborele Vietii, Partea 1, Poarta 1

Arborele Vietii, Partea 1, Poarta 1

 

Află că, înainte să fi fost îndeplinită Crearea și emanate Creaturile,

era doar Lumina Superioară Simplă umplând toată realitatea.

Și nu era niciun loc liber în ce privește aerul gol și spațiul,

ci totul era plin de lumina aceea simplă a infinitului.

Și nu avea definit nici începutul, nici sfârșitul,

ci totul era lumina unică, simpla echivalență într-o egalitate,

iar ea se numește Lumina Infinitului – Or Ein Sof.

Și în momentul în care a decis simplu să emane lumile și să creeze creaturile,

să scoată la lumină perfecțiunea înfăptuirilor, a denumirilor și a Numelor Lui,

care a fost însăși cauza creării lumilor,

iată, atunci se restrânse Infinitul în punctul din mijloc,

care se află chiar în centrul său propriu,

și restrânse acea lumină,

și se îndepărtă spre împrejurul laturilor punctului mijlociu.

Și atunci a rămas loc liber, aer și spațiu vid,

chiar de la punctul cel din mijloc.

Și iată, această restrângere era în echivalență unică

împrejurul acelui punct vid din mijloc.

Astfel încât acel spațiu vid era rotund

în echivalență absolută

din toate punctele conturului său.

Și iată, după restrângere, atunci când a rămas locul spațiului și aerului liber

și vid în centrul luminii a însuși Infinitului,

iată, deja era loc unde să poată exista Emanațiile Și Creaturile și Ființele și Înfăptuirile.

Și atunci a tras de la Lumina Infinitului, o linie a Sa, de sus în jos,

care pătrunde și coboară în acel Spațiu,

și prin acea linie a Emanat, și a Creat, și a dat Viață,

și a Făcut absolut toate Lumile.

Înaintea acestor Patru Lumi era Infinitul Unic și Numele Lui Unic,

într-o unitate minunată și secretă,

încât nici îngerii cei mai apropiați Lui nu au putere

și nu au atingere în Infinit,

căci nu este nicio minte creată ca să Îl poată atinge,

fiindcă nu posedă loc, și nici graniță,

și nici Nume.

 ARI

[Traducere – Clara Mendel]