Prefaţă la Cartea Zohar

0
1037

www-hikmatelzohar-com_-185-620x3301.Profunzimea înţelepciunii în sfânta Carte Zohar este închisă şi încuiată cu 1000 de încuietori, iar limba noastră omenească este prea săracă să ne furnizeze suficiente expresii destul de credibile ca să interpreteze un singur lucru în această carte până la sfârşitul ei. De asemenea, interpretarea pe care am facut-o eu, este doar o scară care să ajute pe cel ce studiază să se ridice la înălţimea materialului şi să examineze cuvintele cărţii în sine. De aceea, am găsit necesar să pregătesc cititorul şi să-i dau o intrare şi definiţii de încredere în ceea ce priveşte felul în care acesta trebuie să contempleze şi să studieze cartea.

2.Întâi, trebuie să ştii că tot ce este spus in Cartea Zohar, chiar şi legendele lui, sunt denumirile celor zece Sfirot numite KHB (Keter, Hohma, Bina), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet) NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malhut), şi permutările lor. La fel cu cele douăzeci şi două de litere ale limbii vorbite (ebraica) ale căror permutări sunt suficiente pentru descoperirea fiecărui obiect şi fiecărui concept, conceptele şi permutările de concepte în cele zece Sfirot sunt suficiente pentru a descoperi toată înţelepciunea în Cartea Cerului. În orice caz, sunt trei graniţe cu care omul trebuie să fie foarte prudent, şi să nu le depăşească în timp ce studiază cuvintele cărţii.

3.Prima graniţă: sunt patru categorii în conduita de învăţare, numite „Materie”, „Forma în Materie”, „Forma Abstractă” şi „Esenţa”. Este la fel în cele zece Sfirot. De ştiut, Cartea Zohar nu se angajează deloc în Esenţă şi în Forma Abstractă în cele zece Sfirot, ci numai în Materia din ele sau sau în Formă dacă este îmbrăcată în Materie.

4.A doua graniţă: Distingem trei raţionamente în realitatea comprehensivă, dumnezeiască în ceea ce priveşte crearea sufletelor şi conducerea existenţei lor:

  • Ein Sof (Infinit)
  • Lumea de Aţilut
  • Cele trei Lumi numite Bria, Yeţira şi Asia.

Tu trebuie să ştii că Zohar-ul se ocupă numai cu Lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia), iar cu Ein Sof şi cu Aţilut, în măsura în care BYA primeşte de la ele. Dar, Cartea Zohar nu se ocupă cu Ein Sof şi Aţilut în sine, deloc.

5.A treia graniţă: Sunt trei raţionamente în fiecare din Lumile BYA:   Zece Sfirot care sunt sfinţenia care străluceşte în lume; Neşamot (Suflete), Ruhot (Spirite), Nefaşot (Vieţi) [toate trei sunt denumiri ale sufletului] ale oamenilor. Restul realităţii din ea [BYA], este numită „îngeri”, „haine”, „palate”, ale cărei elemente sunt nenumărate. Ţineţi cont de faptul că deşi Zohar-ul elucidează pe larg fiecare detaliu în fiecare Lume, voi trebuie totuşi să ştiţi că esenţa cuvintelor Zohar-ului totdeauna se concentrează asupra sufletelor oamenilor din acea lume. Acesta explică alte raţionamente numai pentru ca să ştiţi măsura în care sufletele primesc de la ele. De aceea, voi trebuie să învăţaţi tot ceea ce este prezentat în Cartea Zohar, numai în relaţie cu primirea de către suflet.

Şi fiindcă aceste trei graniţe sunt foarte stricte, dacă cititorul nu este prudent cu ele şi scoate problema afară din context, el imediat va înţeleage greşit materialul. Din acest motiv, am găsit necesar să dezbat şi să extind înţelegerea acestor trei graniţe cât de mult pot, în aşa fel încât ele să fie înţelese de oricine.

6.Voi deja ştiţi că sunt zece Sfirot numite Hohma, Bina, Tiferet şi Malhut, şi rădăcina lor numită Keter. Sunt zece fiindcă o Sfira (singular de la Sfirot), Tiferet, conţine şase Sfirot, numite Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod. De reţinut că în toate locurile unde noi obişnuim să se spunem zece Sfirot, sunt HB TM.

În general, ele includ toate patru Lumi ABYA, deoarece Lumea de Aţilut este Sfira Hohma; Lumea de Bria este Sfira Bina; Lumea de Yeţira este Sfira Tiferet; şi Lumea de Asia este Sfira Malhut. În particular, nu numai fiecare, şi toate Lumile au aceste zece Sfirot, HB TM, dar chiar şi cel mai mic element în fiecare Lume are la fel de bine aceste zece Sfirot, HB TM.

7.Zohar-ul compară aceste zece Sfirot, HB TM, cu patru culori:

  • Alb pentru Sfira Hohma
  • Roşu pentru Sfira Bina
  • Verde pentru Sfira Tiferet
  • Negru pentru Sfira Malhut

Este asemenea unei oglinzi care are patru panouri pictate în culorile de mai sus. Şi chiar dacă Lumina în ea este una, este colorată când se mişcă prin panouri şi schimbată în patru feluri de Lumină: Lumina Albă, Lumina Roşie, Lumina Verde şi Lumina Neagră.

De aceea, Lumina în toate Sfiroturile este simplu Dumnezeire şi unitate, de sus din Aţilut până jos în Asia. Divizarea în zece Sfirot HB TM este datorită Kelim (Vaselor) denumite HB TM. Fiecare Kli (singular de la Kelim) este ca o divizare fină prin care Lumina Dumnezeiască traversează către primitori.

Din acest motiv, este considerat că fiecare Kli pictează Lumina cu o culoare diferită. Kli de Hohma, în Lumea de Aţilut, transportă Lumina Albă, adică fără culoare. Asta pentru că Kliul de Aţilut este ca Lumina însăşi, şi Lumina Creatorului nu suferă nicio schimbare în timp ce îl traversează.

Acesta este înţelesul la ceea ce scrie în Zohar despre Lumea de Aţilut, „El, Viaţa Lui, şi El însuşi sunt unul”. De aceea, Lumina de Aţilut este considerată Lumină Albă. Dar când trece prin Kelim-urile Lumilor Bria,Yeţira şi Asia, Lumina se schimbă şi devine vagă fiindcă trece prin ele către primitori. De exemplu, Lumina Roşie este pentru Bina, care este Bria; Lumina Verde, ca lumina soarelui, este pentru Tiferet, care este Lumea de Yeţira; şi Lumina Neagră este pentru Sfira Malhut care este Lumea de Asia.

8.În plus faţă de cele de mai sus, există o sesizare foarte importantă în această alegorie a celor patru culori. Luminile Superioare sunt numite Sefer (Carte), după cum este scris (în Cartea Creaţiei, Cap. Unu, Paragraful Unu), „El a creat Lumea Lui în trei cărţi: o carte, un autor şi o poveste”.[ În ebraică cuvintele carte, autor şi poveste au aceeaşi rădăcină de cuvânt: sefer, sofer, sipur]

Dezvăluirea înţelepciunii în fiecare carte nu este în albul din ea, ci numai în culori, în cerneala  din care sunt literele în carte, în permutările de înţelepciune care vin la cititor. Pe ansamblu, există trei tipuri de cerneală în carte: roşu, verde şi negru.

În corespondenţă, Lumea de Aţilut, care este Hohma, este toată sfinţenie, ca albul din carte. Asta înseamnă că noi nu avem nicio percepţie în ea, de niciun fel, dar întreaga dezvăluire în Cartea Cerului este în Sfirot Bina, Tiferet, şi Malhut, care sunt cele trei lumi BYA considerate cerneala în Cartea Cerului.

Literele şi combinaţia lor, apar în cele trei tipuri de cerneală menţionate mai sus, şi numai prin ele Lumina Dumnezeiască apare primitorilor. În acelaşi timp, noi trebuie să notăm că albul în carte, este subiectul principal al cărţii, iar literele toate sunt „predicatele” albului din carte. Astfel, dacă nu ar fi fost albul şi existenţa literelor, toate manifestările lui Hohma în ele nu ar fi fost posibile în niciun fel.

La fel, Lumea de Aţilut, care este Sfira de Hohma, este subiectul principal al manifestărilor de Hohma, care apar prin Lumile BYA. Acesta este înţelesul la „În Înţelepciune Tu Le-ai făcut pe toate”. [În ebraică Întelepciune este Hohma]

9.Am spus mai sus, la a treia graniţă, că Zohar nu vorbeşte de Lumea de Aţilut, în şi despre ea însăşi, deoarece este considerată albul din carte, ci în conformitate cu iluminarea ei în cele trei Lumi BYA. Este aşa fiindcă aceasta este ca cerneala şi literele, şi amestecul lor în carte, în doua feluri:

  • Fie cele trei Lumi BYA primesc iluminarea Lumii de Aţilut în ele, iar în acest timp Lumina este mult redusă, fiindcă trece prin Parsa sub Lumea de Aţilut, până când se distinge ca iluminare simplă a Kelim de Aţilut.
  • Fie pe drumul în care Lumile BYA urcă peste Parsa la Sfirot de Bina, Tiferet şi Malhut de Aţilut. În acest timp ele îmbracă Lumea de Aţilut şi primesc Lumina în locul unde Ea străluceşte.

10.Cu toate acestea, alegoria şi lecţiile nu sunt tocmai comparabile fiindcă în cartea înţelepciunii din această lume, amândouă, şi albul şi cerneala în literele ei sunt fără viaţă. Divulgarea înţelepciunii indusă prin ele nu este esenţa lor în sine, ci în afara lor, în mintea celui care cercetează.

Cu toate acestea, în cele patru lumi ABYA care sunt în Cartea Cerului, toate Luminile din realităţile spirituală şi corporală sunt prezente în ele şi se extind de la ele. De aceea, voi trebuie să ştiţi că albul în ea, care este subiectul în carte, este învăţat ca subiectul material în sine, în timp ce cele trei culori ale cernelii lămuresc acel subiect.

11.Aici, noi trebuie să studiem aceste patru forme de percepţie, prezentate mai sus, în prima graniţă:

  • Materie
  • Forma îmbrăcată în Materie
  • Forma Abstractă
  • Esenţa

Totuşi, trebuie să le explic mai întâi folosind exemple tangibile din această lume. De exemplu,  când spui că un om este puternic, credibil sau înşelător, etc ai următoarele în faţa ta:

  • Materia lui, însemnând corpul lui;
  • Forma care îmbracă această materie – puternic, credibil, sau înşelător;
  • Forma abstractă – tu poţi dezbrăca forma de puternic, credibil sau înşelător de materia acelui om şi să studiezi aceste trei forme prin şi despre ele însele, dezbrăcate de orice materie, de orice corp, adică examinezi atributele de puternic, credibil, înşelător, şi judeci meritele sau nemeritele din ele, în timp ce ele sunt lipsite de orice substanţă.
  • Esenţa omului.

12.Este ştiut că nu avem niciun fel de percepţie asupra celui de al patrulea mod, Esenţa omului în sine, fără materie. Asta fiindcă cele cinci simţuri ale noastre, plus imaginaţia noastră, ne oferă numai manifestările acţiunilor esenţei, dar nu esenţa în sine.

De exemplu, simţul văzului ne oferă numai umbre ale esenţei vizibile şi care sunt formate prin opunerea la lumină.

La fel, simţul auzului, este doar o forţă de lovire a unei esenţe de către aer, iar aerul care este respins din lovire se întoarce şi loveste timpanul din urechea noastră, şi aşa auzim că este o anumită esenţă în apropierea noastră.

Simţul mirosului nu este decât aerul care se întoarce de la o esenţă şi loveste nervii noştri pentru miros şi astfel mirosim. La fel şi cu simţul gustului care este un rezultat al contactului unei esenţe cu nervii noştri gustativi.

Astfel, tot ceea ce ne oferă toate cele patru simţuri ale noastre sunt manifestări ale acţiunilor făcute de o esenţă, dar nimic despre esenţă în sine.

Până şi simţul pipăitului, care este cel mai puternic dintre simţuri, şi care diferenţiază cald de rece, şi solid de moale, nu este decât o manifestare a acţiunilor interioare ale esenţei; ele sunt doar fapte ale esenţei. Şi este aşa fiindcă, fierbintele poate fi răcit, recele poate fi încălzit, solidul se poate transforma în lichid prin operaţii chimice, iar lichidul în aer, însemnând gaz, şi aici, orice înţelegere a celor cinci simţuri ale noastre a fost epuizată, cu toate că, esenţa există încă în el, atâta timp cât tu poţi să transformi încă o dată aerul în lichid şi lichidul în solid.

Evident, cele cinci simţuri nu ne dezvăluie esenţa deloc, ci doar acţiuni şi manifestări ale acţiunilor esenţei. Este ştiut că ce nu putem simţi nu putem imagina; iar ce nu putem imagina, nu ne va apare niciodată în gândurile noastre şi nu avem nicio modalitate ca să percepem aşa ceva.

Astfel, gândul nu are nicio percepţie despre ce şi cum este esenţa. Mai mult, nici măcar nu cunoaştem propria noastră esenţă. Simt şi ştiu că ocup spaţiu în lume, că sunt solid, cald şi că gândesc şi alte asfel de manifestări ale acţiunilor esenţei mele. Dar dacă mă întrebi despre propria mea esenţă, cea de la care provin toate aceste manifestări, nu ştiu ce să-ţi răspund.

Vei vedea prin urmare, că Providenţa ne-a împiedicat să ajungem la orice esenţă. Noi obţinem numai manifestări şi imagini ale acţiunilor care provin de la esenţă.

13.Noi avem percepţie completă la primul mod, care este Materia, adică manifestarea acţiunilor fiecărei esenţe, fiindcă, deja ni s-a explicat suficient, esenţa locuieşte în substanţă în aşa fel încât noi nu suferim deloc din lipsa ajungerii la esenţă în sine.

Nu ne lipseşte aşa cum nu ne lipseşte al şaselea deget la mână. Ajungerea la materie, adică la manifestarea acţiunilor esenţei, este aproape suficientă pentru toate nevoile şi învăţătura noastră, atât pentru ajungerea la propriului eu, cât şi pentru ajungerea la tot ce există în afara noastră.

14.Al doilea mod, Forma îmbrăcată în Materie, este o obţinere curată şi satisfăcătoare de asemenea, din moment ce o obţinem prin experimente practice şi reale şi o găsim în comportamentul oricărei materii. Toate cunoştintele noastre de bază şi avansate, provin din această judecată.

15.Al treilea mod este Forma Abstractă. Odată ce forma a fost revelată, fiind îmbrăcată într-o materie, imaginaţiile noastre o pot abstracţionaliza din orice materie pe deplin şi o percep indiferent de substanţă. Cum ar fi virtuţile şi calităţile bune care apar în cărţile de morală, în care vorbim de adevăr şi fals, supărare şi putere etc., când acestea sunt lipsite de materie. Noi le atribuim merit sau nemerit chiar dacă ele sunt abstracte.

Voi trebuie să ştiţi că acest al treilea mod este inacceptabil pentru un erudit prudent, fiindcă este imposibil să te bazezi pe el sută la sută fiind examinat dezbrăcat de materie şi ar putea duce la eroare.

Să luăm de exemplu un om cu morală idealistă, adică un om care nu este religios. Din cauza convingerii lui intense în meritul adevărului, în timp ce acesta este în formă abstractă, acel om poate decide că, deşi ar putea salva de la moarte oameni spunându-le o minciună, el poate hotărî că şi de ar fi ca toată lumea să fie condamnată, el nu va spune deliberat o minciună. Acesta nu este punctul de vedere al Torei, fiindcă nimic nu este mai important ca salvarea de vieţi omeneşti. (Yoma 82A).

Într-adevăr, omul care a învăţat formele de adevăr şi falsitate, când ele sunt îmbrăcate în materie, el va judeca numai cu respect la binele sau răul materiei.

Cu alte cuvinte, după multele încercări prin care a trecut lumea, văzând mulţimea de distrugeri şi rău pe care a oamenii vicleni le-au cauzat cu minciunile lor, şi marele beneficiu pe care oamenii drepţi l-au adus abţinându-se să spună numai cuvinte adevărate, ei au fost de acord că niciun merit nu este mai important decât calitatea adevărului, şi nu există nicio astfel de dizgraţie numită calitatea falsităţii.

Şi dacă idealistul a înţeles asta, el sigur va fi de acord cu viziunea Torei, şi va găsi că falsitatea care salvează fie şi o viaţă de la moarte, e mai importantă decât întregul merit şi recompensa calităţii abstracte a adevărului. De aceea, nu există nicio certitudine în aceste concepte al celui de al treilea mod, adică formele abstracte, şi şi mai puţin în formele abstracte care nu au fost niciodată îmbrăcate în vreo formă. Astfel de concepte nu sunt altceva decât pierdere de timp.

16.Acum, voi ati învăţat într-adevăr aceste patru moduri – Materie, Formă în Materie, Formă Abstractă şi Esenţă – în mod tangibil. S-a clarificat că nu avem nicio percepţie asupra celui de al patrulea mod, Esenţa, iar cel de al treilea mod este un concept care poate induce în eroare. Numai primul mod, care este Materia, şi cel de al doilea mod, Forma îmbrăcată în Materie, ne sunt date de Guvernarea Superioară pentru o obţinere clară şi suficientă.

Prin ele, voi veţi fi de asemenea capabili să percepeţi existenţa obiectelor spirituale, adică a Lumilor Superioare ABYA, deoarece nu este nici cel mai mic detaliu în ele care să nu fie împărţit în aceste patru moduri. Dacă, de exemplu, iei un element cert din Lumea Bria, sunt acolo Kelim, de culoare roşie, prin care Lumina de Bria traversează la locuitorii din Bria. Astfel, Kli (vasul) în Bria, care este colorat în roşu, este considerat Materie, sau obiect, adică în primul mod.

Şi chiar dacă este doar o culoare, care este o apariţie şi o manifestare a unei acţiuni în obiect,  noi am spus deja că nu avem niciun fel de obţinere în Esenţa lui, ci doar o manifestare a unei acţiuni a Esenţei. Şi atunci, ne referim la manifestare ca la Esenţă, sau Materie, sau corp, sau Kli.

Şi Lumina Dumnezeiască, care trece şi se îmbracă în culoarea roşie, este forma îmbrăcată în obiect, adică în al doilea mod. Pentru acest motiv, Lumina însăşi pare roşie, indicând îmbrăcarea ei şi iluminarea prin obiectul considerat corp şi substanţă, înţelegând culoarea roşie.

Şi dacă tu vrei să muţi Lumina Dumnezeiască din obiect – culoarea roşie – şi să-l discuţi în şi prin el însuşi, fără să fie îmbrăcat în obiect, aceasta deja aparţine celui de al treilea mod – Forma mutată de la Materie – şi asta poate fi subiect de eroare. Din acest motiv, este absolut interzis în studierea Lumilor Superioare, şi niciun cabalist autentic nu se va angaja în asta, cu atât mai puţin autorii Zoharului.

Cu atât mai mult nu ne angajăm, în ceea ce priveşte Esenţa unui element în Bria, neavând nicio percepţie de vreun fel, fie şi despre esenţa obiectelor corporale, cu atât mai mult a obiectelor spirituale.

Astfel, aveţi înaintea voastră cele patru moduri:

  • Kli de Bria care este culoarea roşie, considerată obiect sau substanţă de Bria;
  • Îmbracarea Luminii Dumnezeieşti în Kli-ul de Bria, care este forma în obiect;
  • Lumina Dumnezeiască însăşi, scoasă din obiect în Bria
  • Esența elementului

Astfel, prima graniţă a fost explicată complet, şi asta înseamnă că nu există niciun singur cuvânt despre al treilea şi al patrulea mod în toata Cartea Zohar, ci numai despre primul şi al doilea mod.

17.O dată cu asta, al doilea mod a fost clarificat. Este ştiut că aşa cum am clarificat cele patru moduri într-un singur element specific lumii Bria, tot aşa sunt şi în general, în cele patru lumi ABYA. Cele trei culori – roşu, verde şi negru – în cele trei lumi BYA sunt considerate substanţe sau obiecte. Culoarea albă considerată Lumea de Aţilut este, în cele trei culori numite BYA, forma îmbrăcată în materie

Ein Sof  în sine este esenţa. Şi am spus referindu-ne la primul mod, că nu avem nicio percepţie a esenţei, adică al patrulea mod, fiindcă este ascunsă în toate obiectele, chiar şi în obiectele acestei lumi. Când culoarea albă nu este îmbrăcată în cele trei culori în BYA, adică atunci când Lumina de Hohma nu este îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malhut, este forma abstractă în care noi nu ne angajăm.

Zohar-ul nu vorbeşte în cuprinsul lui de acest mod, ci numai de primul mod, adică de cele trei culori BYA, considerate substanţe, respectiv cele trei Sfirot: Bina, Tiferet şi Malhut, iar în cel de al doilea mod, care este iluminarea de Aţilut îmbrăcată în cele trei culori BYA, însemnând: Lumina de Hohma, îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malhut, care sunt la rândul lor formă îmbrăcată în materie. Acestea sunt cele două moduri de care se preocupă Cartea Zohar în întregul ei.

Astfel, dacă cititorul nu este vigilent, să-şi restricţioneze gândul şi înţelegerea şi să înveţe totdeauna cuvintele Zohar-ului strict sub cele două moduri mai sus menţionate, conţinutul va fi imediat şi în intregime greşit înţeles, iar el va lua cuvintele afară din context.

18.Aşa cum cele patru moduri au fost explicate în general în ABYA, la fel sunt în fiecare din lumi, chiar şi în cel mai mic element al oricărei lumi, fie în partea de sus a Lumii de Aţilut fie la baza Lumii de Asia, fiindcă au în ele HB TM. Veţi descoperi că Sfira Hohma este considerată „formă”, iar Bina şi TM sunt considerate „materia” îmbrăcată în formă, adică primul şi al doilea mod în care este angajat Zohar-ul. Dar Zohar nu se angajează în Sfira Hohma când Bina şi TM sunt dezbrăcate, adică sunt formă fără materie, şi cu atât mai puţin în esenţă, adică în Ein Sof din acel element.

Astfel, noi ne angajăm în Bina, Tiferet şi Malhut în fiecare element, chiar şi în Aţilut, şi nu ne angajăm în Keter şi Hohma al fiecărui element în sine, fie chiar în Malhut de la sfârşitul de Asia, când nu sunt îmbrăcate, ci doar în părţile care sunt îmbrăcate în Bina şi TM. Acum, prima şi a doua graniţă au fost într-adevăr explicate. Tot de ceea ce autorii Zohar-ului se ocupă este materia sau forma îmbrăcată în materie, ceea ce înseamnă prima graniţă, şi de BYA, sau iluminarea lui Aţilut în BYA, ceea ce înseamnă a doua graniţă.

19.Acum va trebui să explicăm cea de a treia graniţă. Zohar-ul vorbeşte de Sfirot în fiecare lume, fiind Dumnezeirea care străluceşte în acea lume, la fel ca şi în fiecare element din MVAV (Mineral, Vegetal, Animal, şi Vorbitor), acestea fiind creaturile din acea lume. Dar Zohar se referă în primul rând la Vorbitorul din acea lume.

Haideţi să vă dau un exemplu din conduita acestei lumi. Este explicat în „Introducere în Cartea Zohar” (paragraful 42) ca cele patru tipuri, Mineral, Vegetal, Animal şi Vorbitor, în fiecare lume, chiar şi în această lume, sunt cele patru părţi ale dorinţei de primire. Fiecare din ele conţine aceste patru tipuri de MVAV ale ei proprii. Astfel, găseşti că un om din această lume va fi alimentat şi hrănit de cele patru categorii MVAV ale acestei lumi.

Este aşa fiindcă şi hrana omului, de asemenea, conţine aceste patru categorii, rezultate din cele patru categorii MVAV din corpul omului. Acestea sunt:

a) vrea să primească după cantitatea necesară pentru existenţa lui;

b) vrea mai mult decât este necesar pentru existenţa lui, poftind plăceri, dar reduse la plăceri fizice;

c) vrea plăceri umane, cum ar fi onoare şi putere;

d) vrea cunoaştere.

Ele rezultă din cele patru părţi ale dornţei de primire din noi:

  • să vrea provizia necesară este considerată Mineralul dorinţei de primire.
  • să vrea pofte fizice înseamnă Vegetalul dorinţei de primire, fiindcă vin numai ca să crească şi să facă plăcere Kli-ului (vasului) omului, şi aceasta este carnea trupului.
  • să vrea plăceri umane înseamnă Animal în dorinţa de primire, fiindcă măreşte spiritul omului.
  • să vrea cunoaştere înseamnă Vorbitor în dorinţa de primire.

20.Astfel, în prima categorie – cantitatea necesară existenţei omului – şi în a doua categorie – dorinţe fizice care depăşesc necesarul omului pentru existenţă – omul este hrănit de lucruri care sunt mai jos decât el: mineral, vegetal şi animal. Dar, în cea de a treia categorie, dorinţele umane de putere, respect, omul le primeşte şi îi sunt alimentate de propria lui specie, de egalii lui. Iar în a patra categorie, cunoaşterea, omul primeşte şi este alimentat de o categorie mai înaltă decât el însuşi – de la adevărata înţelepciune şi inteligenţa, care sunt spirituale.

21.Veţi găsi la fel şi Sus, în Lumile Spirituale, fiindcă lumile sunt imprimate din una în cealaltă de Sus în jos. Astfel, toate categoriile de MVAV din Lumea Bria, şi-au lăsat imprimarea în Lumea de Yeţira. Iar MVAV de Asia sunt imprimate de MVAV din Yeţira. La sfârşit, MVAV din această lume sunt imprimate de MVAV din Lumea de Asia.

Este explicat în „Introducere în Cartea Zohar” (paragraful 42) că Mineralul în lumea spirituală este numit Heihalot (palate), Vegetalul este numit Levuşim (îmbrăcăminte), Animalul este numit Malaahim (îngeri), iar Vorbitorul este considerat Neşamot (suflete) ale oamenilor din acea lume, iar cele Zece Sfirot din acea lume sunt Dumnezeirea.

Sufletele oamenilor sunt centrul în fiecare lume, şi sunt hrănite de realitatea spirituală din acea lume, aşa cum vorbitorul corporal se hrăneşte cu întreaga realitate corporală din acea lume. Astfel, prima categorie, dorinţa de primire a necesarului existenţei, este primită de la iluminarea din Heihalot şi Levuşim. A doua categorie, surplusul animal care dezvoltă corpul omului, este primită de la Malaahim, care sunt iluminări spirituale peste cantitatea necesară omului pentru existenţă, ca să mărească Kelim spirituale în care se îmbracă sufletul omului.

Astfel omul primeşte prima şi a doua categorie de la categoriile inferioare lui însuşi, care sunt Heihalot, Levuşim şi Malaahim de acolo, şi care sunt mai jos decât umanul Neşamot (suflete). A treia categorie care este dorinţa umană, cea care creşte spiritul omului, şi este primită în acea lume de la unul din propria lui specie. Rezulă că omul primeşte de la un altul care este de asemenea în specia lui, adică de la toate Neşamot din acea lume. Prin ele, acesta îşi creşte iluminarea de Ruah a sufletului său.

A patra categorie de dorinţă, de cunoaştere, este primită acolo din Sfirot-urile din acea lume. De la ele omul primeşte HB TM pentru sufletul lui.

Rezultă că sufletul omului care este prezent în fiecare lume în parte, trebuie să crească şi să fie completat cu toate categoriile care există în acea lume. Aceasta este cea de a treia graniţă de care am vorbit.

Omul trebuie să ştie că toate cuvintele din Zohar, în fiecare element al Lumilor Superioare despre care vorbesc, Sfirot, Neşamot, Malaahim, Levuşim, Heihalot, deşi Cartea le tratează aşa cum sunt ele în fapt, cel care analizează trebuie să ştie că ele (cuvintele) sunt spuse în primul rând respectându-se măsura după care sufletul uman care este acolo, primeşte de la ele şi este hrănit de ele. Astfel, toate cuvintele lor, se referă la nevoile sufletului. Şi dacă voi învăţaţi totul respectând această regulă, veţi înţelege, şi calea voastră va fi un succes.

22.După toate acestea, noi încă trebuie să explicăm toate aceste denumiri corporale referitoare la cele zece Sfirot explicate în Cartea Zohar, cum ar fi: sus şi jos, crescătoare şi descrescătoare, contracţie şi expansiune, micime şi măreţie, separare şi împerechere, numere, şi plăceri, pe care cei de jos le induc prin binele sau răul pe care îl fac în cele zece Sfirot.

Aceste cuvinte par uimitoare. Se poate ca Dumnezeirea să poată fi afectată, şi se poate schimba în aşa măsură din cauza celor de jos? Puteţi spune că vorbele nu se referă la Sfinţenia în sine, cea care îmbracă şi străluceşte în Sfirot, ci numai la Kelim de Sfirot, care nu sunt Dumnezeire. Mai degrabă ele au fost generate cu creaţia sufletelor, pentru a ascunde sau revela grade de obţinere în raţia corespunzătoare şi pe măsura sufletelor, pentru a le aduce la doritul sfârşit al corecţiei. Aceasta seamănă cu alegoria oglinzii cu patru panouri pictateîn patru culori: alb, roşu, verde şi negru. Mai este de asemenea şi albul din carte şi substanţa literelor din carte.

Toate acestea sunt posibile în cele trei lumi BYA unde Kelim-urile de la Sfirot sunt generate şi nu sunt Dumnezeire. Dar nu este deloc corect să înţelegi asta în ceea ce priveşte Lumea Aţilut, unde Kelim-urile celor zece Sfirot sunt de asemenea pline de Dumnezeire, singura lume cu Lumină Dumnezeiască în Kelim.

Este scris în Ticunim (Corecţii): „El, Viaţa Lui şi El Însuşi sunt una”. El se referă la esenţa din Sfirot, adică la Ein Sof. Viaţa Lui, se referă la Lumina care străluceşte în Sfirot, numită „Lumina de Haia”. Este aşa fiindcă întreaga Lumea de Aţilut este considerată Hohma şi Lumina de Hohma se numeşte „Lumină de Haia”(lumină de viaţă) – din acest motiv, este numită „Viaţă”. El Însuşi, se referă la Kelim (vase) de Sfirot.

Din acest motiv, totul este Sfinţenie şi unitate. Atunci cum este posibil să perceapă aceste schimbări pe care cei de jos le induc aici? În acelaşi timp, dacă este unitate totală, noi trebuie să înţelegem că totul este Dumnezeire în acea lume şi nimic din creaturile create nu sunt de găsit acolo, atunci, cum vom analiza acolo cele trei noţiuni descrise mai sus, în Ticunim de Zohar (Corecţiile Zohar-ului), El, Viaţa Lui şi El Însuşi?

23.Pentru a înţelege asta, trebuie să vă amintiţi explicaţia de mai sus, din paragraful 17. Acolo ne lămurim că indispensabilul obiectului este o esenţă, despre care noi nu avem nicio percepţie, nici măcar despre esenţa corporală sau chiar esenţa noastră proprie, deci nici atât despre Indispensabilul Lui.

Lumea de Aţilut este Forma, iar cele trei Lumi BYA sunt Materia. Iluminarea de Aţilut în BYA este Forma îmbrăcată în Materie. De aceea, vedeţi că numele, Ein Sof, nu este deloc un nume pentru esenţa Indispensabilului Lui (Necesarului Lui), fiindcă dacă este ceva ce nu atingem, cum putem defini prin nume sau cuvânt?

Deoarece imaginaţia şi cele cinci simţuri nu ne oferă nimic referitor la esenţă, nici măcar în corporal, cum poate fi acolo, în ea, un gând sau un cuvânt şi cu atât mai puţin poate fi în Indispensabilul Lui Însuşi? În schimb, noi trebuie să înţelegem numele, Ein Sof, ca fiind definit pentru noi în a treia graniţă, şi că tot despre ceea ce vorbeşte Cartea Zohar aparţine numai sufletelor. (Paragraful 21).

Astfel numele, Ein Sof, nu este deloc Indispensabilul Lui Însuşi, ci se referă la toate Lumile şi la toate sufletele ca fiind incluse în El, în Gândul Creaţiei, după principiul „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul care precede acţiunea”. De aceea, Ein Sof este numele conexiunii în care este conectată întreaga Creaţie până la sfârşitul corecţiei.

De aceea noi o numim „Prima Stare a sufletelor” („Introducere în Cartea Zohar”, Paragraful 13), fiindcă toate sufletele există în El, umplute cu toată plăcerea şi bunătatea, la Înălţimea Finală pe care ele o vor primi de fapt la sfârşitul corecţiei.

24.Haideţi să vă dau un exemplu din conduita acestei lumi: un om vrea să construiască o casă frumoasă. În primul gând el vede în faţa lui o casă elegantă cu toate camerele şi cu toate detaliile, aşa cum va fi când construcţia va fi terminată.

După aceea, el desenează planul de execuţie în cel mai mic detaliu. La timpul potrivit, el vă explică fiecare detaliu muncitorilor: lemnul, cărămizile, fierul, etc. Apoi el va începe de fapt construirea casei până la sfârşit, după cum a fost aranjat înainte în gândul iniţial.

Este ştiut că Ein Sof se referă la acest prim gând, în care întreaga Creaţie a fost deja ilustrată în faţa Lui, în totala integralitate. Dar, lecţia nu este exact ca în exemplul dat fiindcă în El, viitorul şi prezentul sunt egale. În El, gândul este finalizat şi El nu are nevoie de ustensile ca să acţioneze, aşa cum facem noi. De aceea, în El, este realitatea.

Lumea de Aţilut este ca detaliile din planul conceput, care vor trebui mai târziu să fie indeplinite, când construcţia casei va începe în fapt. Este ştiut că în acestea două, gândul primordial, care este Ein Sof, şi planul preconizat al detaliilor de execuţie în timpul stabilit, nu există încă nici urmă de creaturi, deoarece acesta există încă în posibilitate nu în realitate.

Este la fel ca şi la oameni: chiar dacă ei îşi calculează toate detaliile – lemn, carămizi şi fier – care îi vor fi necesare ca să ducă planul la îndeplinire, aceasta este în esenţă, o chestiune de concepţie. Nu există încă nici urmă de lemn real sau cărămizi în el. Singura diferenţă este că în om, planul conceput nu este considerat realitate, iar în Gândirea Dumnezeiască este întâi multă realitate apoi creaturi efective, reale.

Astfel, noi am explicat înţelesul lui Ein Sof şi al Lumii de Aţilut, şi că tot ceea ce se spune despre ele este numai referitor la creaţia creaturilor. Dar ele sunt încă în potenţial, şi esenţa lor nu a fost dezvăluită în niciun fel, ca în alegoria noastră despre omul care şi-a conceput planul care nu conţine nici lemn, nici cărămizi, nici metal.

25.Cele trei lumi BYA şi această lume, sunt considerate executarea de la potenţial la real, la fel ca şi cel care îşi construieşte casa în realitate şi aduce lemn şi cărămizi şi muncitori până când casa este gata. De aceea, Dumnezeirea care străluceşte în BYA îmbracă cele zece Kelim KHB HGT NHYM în măsura în care sufletele ar trebui să primească pentru a ajunge la  perfecţiunea lor. Acestea sunt Kelim adevărate, provenite din Sfinţenia Lui, adică, ele nu sunt Dumnezeire, ci sunt generate pentru suflete.

26.În alegoria de mai sus, voi aflaţi cum cele trei judecăţi ale aceluia care concepe construirea unei case sunt interconectate prin cauză şi consecinţe. Rădăcina la toate este în primul gând, deoarece niciun element nu apare în planul de construcţie decât acela referitor la sfârşitul acţiunii, la ce i-a apărut înainte, în gândul iniţial.

De asemenea, acesta nu face nimic în timpul construcţiei, decât în funcţie de detaliile aranjate de el înainte în plan. Astfel, voi vedeţi, referitor la lumi, că nu există nici cea mai mică generare în lumi care să nu provină din Ein Sof, din prima stare a sufletelor, care sunt în perfecţiunea lor finală de la sfârşitul corecţiei, aşa ca în „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial”. De aceea, tot ceea ce vom face până la sfârşitul corecţiei este inclus acolo.

La început, ceea ce provine din Ein Sof la Lumea de Aţilut, ca în alegorie, a fost planul provenit din gândul iniţial. Fiecare element provenit din Lumea de Aţilut în Lumile BYA, ca şi în alegorie, înseamnă detaliile provenite din plan atunci când ele sunt efectiv executate în timpul construcţiei casei.

De aceea, nu există niciunul, nici cel mai mic element, generat în această lume, care să nu provină din Ein Sof, din prima stare a sufletelor. Şi din Ein Sof el se prelungeşte în Lumea de Aţilut, adică, asociat în mod specific lucrului efectiv generat în această lume. Şi din Lumea de Aţilut, generarea se extinde la cele trei Lumi BYA, unde generarea apare ca acţiune reală, şi unde încetează să mai fie Sfinţenie şi devine creatură, iar de la Yeţira şi Asia se extinde până la cea de jos, la lumea noastră.

Rezultă că, nu există nicio generare în lume care să nu fie provenită din rădăcina ei generală din Ein Sof, şi din rădăcina particulară din Aţilut. După aceea, ea călătoreşte prin BYA şi adoptă forma creaturii, şi apoi este făcută în această lume.

27.Acum voi puteţi înţelege că toate aceste schimbări descrise în Lumea de Aţilut, nu se referă la Dumnezeirea însăşi, ci numai la suflete în măsura în care ele primesc de la Aţilut prin cele trei Lumi BYA. Înţelesul realităţii acelei lumi este în relaţia planului cu gândul iniţial, care este Ein Sof.

Totuşi, în amandouă, şi în Ein Sof, şi în Lumea de Aţilut, nu este încă nimic numit suflete, la fel cum nu sunt reale nici lemnul, cărămizile sau fierul în planul pe care omul l-a proiectat. Această existenţă a sufletelor începe să se manifeste în Lumea Bria. Din acest motiv, Kelim-urile celor zece Sfirot, care de fapt împart raţia de suflete, nu este necesar să fie Dumnezeire ci inovaţii. Este aşa fiindcă nu pot fi niciun fel de schimbări sau numerotări în Dumnezeire.

Prin urmare, noi atribuim trei culori – roşu, verde şi negru – Kelim-urilor celor zece Sfirot în BYA. Este de neconceput că ele vor fi considerate ca Dumnezeire, deoarece aceasta nu sunt niciun fel de reînoire a Lui.

Totuşi, Lumina îmbrăcată în cele zece Kelim în BYA este doar Dumnezeire şi unitate, nemodificată deloc. Chiar şi Lumina îmbrăcată în cel mai de jos Kli din Asia este Dumnezeire completă fără niciun fel de schimbare. Asta pentru că Lumina însăşi este una, şi toate schimbările făcute în iluminarea ei sunt făcute de Kelim-urile Sfirot-urilor, care nu sunt Dumnezeire. În general, ele sunt constituie din cele trei nuanţe de mai sus; în particular, au fost făcute numeroase schimbări ale acestor trei nuanţe.

28.Cu toate acestea, Kelim-urile celor zece Sfirot de BYA primesc cu siguranţă fiecare mic element şi detaliu al schimbărilor, fiindcă acolo este planul tuturor detaliilor care se vor desfăşura în construirea reală a casei din BYA. Prin urmare, se consideră că Kelim-urile celor zece Sfirot HB TM din BYA primesc din viitoarele lor corespondente din HB TM de Aţilut, adică din planul de acolo.

Este aşa fiindcă fiecare detaliu în execuţie provine din fiecare detaliu din plan. Prin urmare, din această cauză numim Kelim-urile de Aţilut „alb”, cu toate că aceasta nu este deloc culoare.

Cu toate acestea, albul este sursa tuturor culorilor. Şi la fel ca albul din cartea înţelepciunii, unde deşi nu există în ea niciun fel de percepţie de alb, iar albul din carte ne este lipsit de sens, el este încă subiectul întregii cărţi a înţelepciunii. Asta pentru că el străluceşte în jurul şi în interiorul fiecărei litere, şi dă fiecărei litere forma sa unică, şi fiecărei permutări locul ei unic.

Şi am putea spune contrariul, nu avem nicio percepţie de roşu, verde, sau negru a substanţei literelor, şi tot ceea ce percepem şi cunoaştem despre substanţele literelor cărţii este numai prin albul din ele. Este aşa, fiindcă prin iluminarea lui împrejurul fiecărei litere şi în interiorul fiecărei litere, el crează forma în ele şi aceste forme ne revelează nouă înţelepciunea cărţii.

O putem compara cu cele zece Sfirot de Aţilut: chiar dacă ele se aseamănă cu culoarea albă, este imposibil să discernem ceva în ele, niciun număr şi nicio schimbare precum e descrisă. Cu toate acestea, toate schimbările necesare, venite din cele zece Kelim ale Sfirot-urilor de Aţilut în iluminarea albului către Lumile BYA, care sunt cele trei culori ale substanţelor literelor, deşi pentru sine, acolo nu sunt niciun fel de Kelim, fiindcă ea este complet albă. Este ca în alegoria albului din carte cu referire la literele şi la permutările lor, când iluminarea lui în BYA face în ele Kelim.

29.După cum a fost explicat, veţi vedea că „Ticunim” (Corectări) din Zohar împarte Lumea de Aţilut în trei judecăţi – El, Viaţa Lui şi El Însuşi – deşi este o simplă unitate acolo, şi nu este nimic despre creaturi acolo. El se referă la Dumnezeire aşa cum este ea în sine, şi în care noi nu avem nicio percepţie şi nu putem percepe nicio esenţă, nici măcar a noastră, corporală (paragraful 12). El Însuşi se referă la cele zece Kelim HB TM de acolo, pe care noi le-am asemănat cu albul din cartea întelepciunii.

Chiar şi un număr nu poate fi notat cu alb, atâta timp cât nu este nimeni acolo care să facă un numar, fiindcă totul este alb. Cu toate acestea, noi nu numai că le atribuim numere, dar multitudinea de schimbări care apar în BYA, şi care sunt substanţele literelor, sunt găsite întâi în Kelim HB TM în Aţilut însuşi.

Este comportamentul albului cel care dă toate formele literelor din carte, în timp ce el însuşi, nu are nicio formă. De aceea, voi aflaţi că albul este divizat în nenumărate forme, cu toate că, el însuşi nu are nicio formă. La fel, cele zace Kelim, sunt detaliate cu numeroase schimbări, în funcţie de iluminarea lor în BYA, ca în planul executat în munca reală de construire a casei.

Astfel, toate aceste schimbări efectuate în BYA, sunt numai din iluminarea Kelim-urilor celor zece Sfirot HB TM de Aţilut. Iar multitudinea schimbărilor pe care le găsim în alb se referă la primirile în BYA. Şi referitor la Aţilut în sine, este ca albul în şi al lui însuşi, neimbrăcat în cerneală în litere; niciun număr şi nimic nu este găsit în el. Astfel, am explicat în detaliu, pe Însuşi, care înseamnă Kelim, care, în ele însele, sunt simplă unitate, ca şi El.

30.Viaţa Lui se referă la Lumina care este îmbrăcată în alb, care înseamnă Kelim. Noi înţelegem această Lumină numai ca referire la sufletele care primesc de la Aţilut, şi nu la Dumnezeire în sine. „El” înseamnă că, atunci când cele trei Lumi BYA se ridică la Aţilut cu sufletele oamenilor, Lumina pe care ele o primesc acolo, este considerată Lumină de Hohma numită „Lumina de Haia”.

Ea se referă la ceea ce noi numim acolo Lumină, „Viaţa Lui”. Este de asemenea înţelesul la ceea ce este scris în „Ticunim” în Zohar, şi anume, El, Viaţa Lui, şi El Însuşi sunt una. Toate aceste trei judecăţi sunt referitoare la primitori, unde El Însuşi este iluminarea Kelim-urilor în locul BYA, sub Parsa de Aţilut, deoarece Lumina de Aţilut niciodată nu va merge sub Parsa de Aţilut, ci numai iluminarea Kelim-urilor. Categoria „Viaţa Lui” este iluminarea Luminii de Aţilut însăşi, când BYA se ridică la Aţilut. Iar „El” se referă la esenţa Dumnezeirii, care este complet intangibilă.

Ticunim” din Zohar spun că, deşi noi primitorii ar trebui să judecăm aceste trei categorii în Aţilut, totuşi, ele (Ticunim – corecţii) se referă numai la receptori. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte Lumea de Aţilut însăşi, chiar şi „El Însuşi” este considerat „El”, însemnând esenţa Dumnezeirii. Din acest motiv, nu există niciun fel percepţie în însăşi Lumea de Aţilut. Acesta este înţelesul culorii alb, în care nu este nicio percepţie pentru sine, şi este cu totul o simplă unitate acolo.

31.Zohar descrie Kelim HB TM în Aţilut ca fiind crescătoare sau descrescătoare după acţiunile oamenilor. De asemenea găsim (Zohar, Bo, p 32b), „Israel….dă mânie şi putere Creatorului”, ceea ce înseamnă că nu trebuie luat literal ca Dumnezeirea însăşi, fiindcă nu pot fi niciun fel de schimbări în Dumnezeire, după cum e scris, „Eu, Domnul, nu mă schimb”.

Şi, deoarece Gândul Creaţiei a fost să încânte creaturile Sale, aceasta ne învaţă că El are o dorinţă de dăruire. Noi găsim în această lume că satisfacţia dăruitorilor creşte când primitorii  de la El se înmulţesc şi El doreşte să se înmulţească primitorii (mecubalim)1. Astfel, în acest sens, noi spunem că Luminile în Aţilut cresc, când celor de jos le este dată dăruire de la Aţilut, sau spunem că ele îi hrănesc. În schimb, când nu există niciunul jos, demn să primească abundenţa Lui, Luminile se diminuează în acea măsură, însemnând că nu este nimeni care să primească de la ele.

32.Puteţi compara asta cu o lumânare. Dacă tu luminezi o mie de lumânări de la ea, sau dacă nu luminezi niciuna, nu veţi găsi că asta cauzează vreo schimbare indusă în lumânarea însăşi. Este tot la fel ca şi cu Adam HaRişon: dacă el avea descendenţi o mie de urmaşi ca noi azi, sau dacă nu avea niciun urmaş, asta nu ar fi indus nicio schimbare în Adam HaRişon în sine.

La fel, nu există nicio schimbare în Lumea de Aţilut în sine, fie că cei de jos primesc marea lui abundenţă sau nu primesc nimic. Măreţia mai sus menţionată există numai pentru cei de jos.

33.Atunci, de ce au trebuit autorii Zohar-ului să descrie toate aceste schimbări în Lumea de Aţilut însăşi? Ei ar fi trebuit să vorbească explicit numai cu privire la primitorii în BYA şi nu să vorbească atât de elaborat de Aţilut, forţându-ne să dăm răspunsuri.

Într-adevăr, există un secret foarte categoric aici: acesta este înţelesul la „şi după adunarea profeţilor, eu am folosit asemănări” (Hosea 12). Adevărul este că e o voinţă Dumnezeiască aici, ca aceste asemănări, care acţionează numai în sufletele primitorilor (mecubalim), să apară sufletelor că El Însuşi participă în ele pentru o şi mai mare ajungere a sufletelor.

Este ca un tată care se limitează pe sine în a arăta copilului său mic şi drag o faţă a tristeţii şi o faţă a mulţumirii, chiar dacă nu există nici tristeţe şi nici mulţumire în el. El face asta doar ca să-şi impresioneze copilul drag şi să-i mărească înţelegerea, astfel încât să se joace cu el.

Numai când va creşte va învăţa şi va şti că tot ceea ce a făcut tatăl său nu a fost deloc real ci doar s-a jucat cu el. Deci, aceasta este problema din faţa noastră: toate aceste imagini şi schimbări încep şi se termină numai cu impresia sufletelor. Cu toate acestea, prin dorinţa lui Dumnezeu ele apar ca şi cum ar fi El Însuşi. El face asta, pentru a intensifica şi a extinde ajungerea sufletelor în cea mai mare măsură, în conformitate cu Gândul Creaţiei, pentru plăcerea creaturilor Sale.

34.Să nu vă surprindă că găsiţi de asemenea, o astfel de conduită şi în percepţia noastră corporală. Să luăm de exemplu simţul văzului la noi: vedem o lume largă în faţa noastră minunat umplută. Dar de fapt, vedem totul numai în propriul nostru interior. Cu alte cuvinte, există un soi de maşină fotografică în creierul mic care ilustrează tot ce vedem noi şi nimic din afara noastră.

Pentru asta, El a făcut pentru noi, în interiorul nostru, un fel de oglindă lustruită care inversează tot ceea ce este văzut acolo, astfel încât noi să vedem imaginea în afara creierului nostru, în faţa noastră. Astfel că, ceea ce vedem în faţa noastră nu este un lucru real. Cu toate acestea, ar trebui să fim foarte recunoscători Providenţei Lui pentru că a creat această oglindă lustruită în creierele noastre permiţându-ne să vedem şi să percepem totul în afara noastră. A făcut aşa, pentru că prin asta El ne-a dat nouă puterea să percepem totul cu înţelegere clară şi ajungere, şi să măsurăm totul din interior şi din exterior.

Fără el, noi am pierde mult din percepţia noastră. Acelaşi lucru este valabil şi cu dorinţa Dumnezeiască, referitoare la percepţia Dumnezeirii. Chiar dacă toate aceste schimbări se desfăşoară în interiorul sufletelor primitorilor (mecubalim), ei văd cu toate acestea totul în Dăruitorul Însuşi, fiindcă numai în acest mod sunt ei răsplătiţi cu toate percepţiile şi cu toate plăcerile în Gândul Creaţiei.

Şi voi puteţi deduce asta din parabola de mai sus. Chiar dacă noi vedem totul ca fiind real în faţa noastră, fiecare om rezonabil ştie cu siguranţă că tot ceea ce vedem este numai în interiorul propriului nostru creier.

La fel sunt sufletele: cu toate că ele văd toate imaginile în Dăruitor, ele nu au totuşi niciun dubiu că toate sunt doar în interiorul lor propriu, şi nicidecum în Dăruitor.

35.Deoarece aceste probleme sunt centrul lumii, şi eu mă tem că examinatorul va greşi în perceperea lor, merită pentru mine să mă străduiesc mai departe şi să aduc cuvintele de aur ale Zohar-ului însuşi în această problemă (Paraşat Bo, paragraful 215), şi să le interpretez cu cea mai mare pricepere a mea: „Unul poate să întrebe, ‘este scris în Tora, <pentru că nu aţi văzut niciun fel de formă>. De aceea, cum putem descrie nume şi Sfirot în El?’ Şi va răspunde: ‘am văzut aceste forme, ca în cuvintele <şi asemănarea Domnului iată vede el>”.

Asta înseamnă că Sfira Malhut, unde toate sufletele şi cuvintele sunt înrădăcinate, deoarece ea este rădăcina la toate Kelim, după felul „aceia care primesc de la ea şi trebuie să dobândească Kelim de la ea”, ea este considerată o asemănare pentru ei. Prin urmare, este spus despre ea „şi asemănarea Domnului iată vede el”.

Chiar această asemănare , pe care noi o numim în Sfira Malhut, nu este la locul ei referitor la ea însăşi, ci numai când Lumina de Malhut coboară şi se întinde peste oameni. Atunci le apare lor, la toţi şi la fiecare, în funcţie de propria lor aparenţă, viziune, şi imaginaţie, adică numai la primitori (mecubalim) şi deloc în Sfira Malhut însăşi.

Acesta este înţelesul la „şi după adunarea profeţilor, eu am folosit asemănări”. Fiindcă din cauza asta le spune Creatorul :”cu toate că mă manifest în formele voasatre, în viziune şi în imaginaţie, totuşi, ‘cu cine atunci Mă veţi asemăna ca Eu să vreau să Îi fiu egal?’” De fapt, înainte, Creatorul a creat o asemănare (o similitudine) în lume, şi înainte El a făcut o formă, Creatorul a fost unic, fără formă şi fără imagine.

Şi acela care Îl atinge acolo, înainte de gradul Bria, care este Bina, unde El este dincolo de orice similitudine, este interzis să Îi atribuie o formă sau o imagine în lume, nici în litera Hey (ה) şi nici în litera Yod (י), şi nici măcar să-L numească după numele sfânt HaVaYaH, sau prin orice altă literă sau punct.

Acesta este înţelesul versetului „pentru că tu nu ai văzut niciun fel de formă”. Cu alte cuvinte,versetul „pentru că tu nu ai văzut niciun fel de formă”, se referă la acela care este recompensat cu ajungerea la El peste gradul Bria, care este Bina. Aceasta pentru că nu există niciun fel de formă sau imaginaţie în cele două Sfirot Keter şi Hohma, însemnând Kelim şi graniţe (paragraful 18). Kelim (vasele) încep de la Sfira Bina în jos.

Acesta este motivul pentru care toate implicaţiile în litere, în puncte, sau în numele sfinte sunt numai de la Bina în jos. Ele de asemenea nu sunt în locul Sfirot-urilor în sine, ci numai cu referire la primitori, ca în cazul Sfira Malhut.

36.Pare să fie o contradicţie în cuvintele lor: întâi spun că formele se extind la primitori numai din Sfira Malhut, iar aici spun că formele se extind la primitori din Bria în jos, adică din Bina în jos. Chestiunea este că, într-adevăr, forma şi asemănarea se extind de la Bhinat Dalet, care este Malhut. De la ea, Kelim-urile se extind la locurile primitorilor, şi nimic din primele nouă Sfirot care sunt Keter, Hohma, Bina, şi Tiferet.

Cu toate acestea, asocierea lui Midat haRahamim (Măsura Milei) cu Din (Judecată) a fost făcută în Lumea de Ticun (Corecţie). Aceasta ridică Sfira de Malhut, considerată Midat haDin (Măsura Judecăţii), şi o aduce în Sfira Bina considerată Midat haRahamim.

Aşa că, din acel moment, Kelim-urile de Malhut au devenit înrădăcinate în Sfira Bina, după cum spune el aici. Din acest motiv, Zohar-ul începe să vorbească de rădăcina reală a imaginilor, care sunt Kelim-urile. El spune că ele sunt în Malhut, iar apoi se spune că sunt în Bria, din cauza asocierii făcute pentru corectarea lumii.

Înţelepţii noştri spun de asemenea, „la început, Creatorul a creat lumea în Midat haDin (Măsura Judecăţii), El a văzut că lumea nu poate exista, El a asociat Midat haRahamim (Măsura Milei) cu ea”. De ştiut că cele zace Sfirot KHBTM au numeroase apelative în Cartea Zohar în conformitate cu funcţiile lor multiple.

Când ele au fost numite Keter, Aţilut, Bria, Yeţira, şi Asia, funcţia lor era să distingă între Kelim-urile anterioare numite Keter şi Aţilut, însemnând Keter şi Hohma, şi Kelim-urile  posterioare numite Bria, Yeţira, Asia, însemnând Bina, Tiferet şi Malhut. Această categorisire a apărut în ele din asocierea lui Midat haDin cu Midat haRahamim.

Zohar doreşte să strecoare noţiunea de asociere a lui Malhut cu Bina. De aceea, Zohar-ul numeşte Sfira Bina cu numele de Bria. Este aşa fiindcă înaintea asocierii, nu era nicio imagine sau formă în Bina, nici măcar cu referire la primitori, ci numai în Malhut.

37.El continuă acolo: După ce el a făcut acea formă de Mercava (transport) a lui Adam De Sus, el a coborât şi a îmbrăcat acolo. Este numită în el în forma celor patru litere HaVaYaH (יהוה) însemnând cele zece Sfirot KHBTM. Este aşa fiindcă Vârful lui Yod este Keter, Yod (י) este Hohma, Hey (ה) este Bina, Vav (ו) este Tiferet iar ultimul Hey (ה) este Malhut. Este aşa fiindcă ei Îl vor atinge pe El prin calitaţile Lui, adică prin Sfirot, în fiecare calitate din El.

38.Explicarea faptului: Din Bria mai departe, însemnând din Bina, după ce aceasta a fost asociată cu Midat haDin, care este Malhut, similitudinea şi formele se extind la primitori, care sunt sufletele. Încă nu este în locul ei propriu, ci numai în locul primitorilor.

El spune că în acel timp el a făcut forma de Mercava de la Adam De Sus, şi a coborât şi a îmbrăcat în forma acestui Adam. Cu alte cuvinte, întreaga formă de Adam, în cele 613 Kelim ale lui, se extinde de la Kelim-urile sufletului, fiindcă sufletul are 613 Kelim, numite 248 de organe şi 365 de tendoane spirituale, divizate în cinci divizii în funcţie de cele patru litere HaVaYaH:

  • Vârful lui Yod, capul literei, este considerat Keter
  • De la Pe (Gură) la Haze (Piept) este Hohma
  • De la Haze (Piept) la Tabur (Ombilic) este Bina
  • De la Tabur (Ombilic) la Sium Raglin (Sfârşitul picioarelor) sunt două Sfirot, Tiferet şi Malhut

În plus, Tora, ca ansamblu, este considerată Parţuf Adam (Faţa lui Adam), referindu-se la 248 de Miţvot (Porunci) pozitive, corespunzând la 248 de organe, şi 365 de Miţvot negative, corespunzând la tendoane. Ea (Tora) conţine cinci diviziuni, care sunt cinci cărţi ale lui Moise, numite „Imaginea de Mercava de Adam De Sus” însemnând Adam de Bria, care este Bina, de la care Kelim-urile încep să se extindă în locul cu suflete.

Acesta este numit „Adam De Sus” fiindcă mai sunt trei categorii de Adam în Sfirot: Adam de Bria, Adam de Yeţira, şi Adam de Asia. În Keter şi Hohma, oricum nu este nicio similitudine, care să poată fi numită de vreo literă sau punct, sau de cele patru litere HaVaYaH. Deoarece aici este vorba de Lumea de Bria, se face precizarea spunându-se Adam De Sus.

În acelaşi timp, voi trebuie să vă amintiţi tot timpul cuvintele Zohar-ului, că aceste imagini nu sunt în locul Sfirot-urilor Bina, Tiferet şi Malhut ci numai în locul primitorilor. Aşa că, aceste Sfirot distribuie aceste Kelim şi Levuşim (Îmbrăcăminte) astfel ca sufletele să poată să-L atingă prin Lumina care se extinde la ele prin măsură şi limită, în funcţie de cele 613 organe ale lor. Din acest motiv, noi numim dăruitorii cu numele de „Adam”, şi pentru că ele sunt doar în forma de culoare albă (paragraful 8).

39.Nu ar trebui să fie o încurcătură pentru voi fiindcă cele patru litere HaVaYaH şi vârful lui Yod, sunt cinci Kelim, fiindcă Kelim-urile sunt numite totdeauna „litere”, şi ele sunt cele cinci Sfirot KHBTM. De aceea, este clar că sunt Kelim în Keter şi Hohma, şi sunt presupuse de vârful lui Yod (י) şi de Yod din HaVaYaH ( יהוה ).

Chestiunea este că similitudinile şi atributele despre care se vorbeşte, şi care sunt Kelim, încep din Bria în jos, însemnând doar cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut, şi nu din Keter şi Hohma, adică din perspectiva esenţei Sfirot-urilor.

Încă, este ştiut că Sfirot-urile sunt integrate una în alta. Sunt zece Sfirot KHBTM în Keter, sunt KHBTM în Hohma, KHBTM în Bina şi de asemenea, KHBTM în Tiferet şi respectiv în Malhut.

Rezultă că, voi găsiţi că cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut, de unde vin Kelim-urile, sunt găsite în fiecare din cele cinci Sfirot KHBTM. Acum vedeţi că Vârful lui Yod, care înseamnă Kli(vas) de Keter, indică faptul că Bina şi TM sunt încorporate în Keter.

Yod de HaVaYaH, care este Kli de Hohma, indică Bina şi TM încorporate în Hohma. Aşadar, Keter şi Hohma încorporate chiar şi în Bina şi ZON nu au Kelim, iar în Bina şi TM încorporate chiar în Keter şi Hohma, ele sunt Kelim (vase).

Referitor la aceasta, într-adevăr sunt cinci categorii în Adam. Bina şi TM distribuite în toate cele cinci Sfirot sub forma de Mercava (transport) a lui Adam. Din acest motiv este Adam în categoria lui Keter, numit Adam Kadmon, şi este Adam în categoria lui Hohma, numit „Adam de Aţilut”. Mai este Adam în categoria lui Bina, numit „Adam de Bria”, Adam în categoria lui Tiferet, numit „Adam de Yeţira”, şi Adam din categoria lui Malhut, numit „Adam de Asia”.

40.El s-a numit pe Sine, El, Elokim, Şadai, Ţvaot şi Ekie, astfel ca fiecare calitate din El să poată fi cunoscută. Cele zece nume din Tora care nu trebuie să fie şterse se referă la cele zece Sfirot, după cum e scris în Zohar (VaIcra, paragraful 168):

  • Sfira Keter este numită Ekie;
  • Sfira Hohma este numită Koh;
  • Sfira Bina este numită HaVaYaH (punctată Elokim);
  • Sfira Hesed este numită Kel;
  • Sfira Gvura este numită Elokim;
  • Sfira Tiferet este numită HaVaYaH ;
  • Cele două Sfirot Neţah şi Hod sunt numite Ţvaot;
  • Sfira Yesod este numită El Hai;
  • Sfira Malhut este numită Adonai.

41.Dacă Lumina Lui nu s-ar fi extins peste toate creaţiile prin similitudinea îmbrăcată în aceste Sfirot sfinte, cum ar fi venit creaturile să-L cunoască pe El? Şi cum ar fi putut să ţină versetul: „Întreg pământul este plin de gloria Lui”? Cu alte cuvinte, prin asta se explică dorinţa Dumnezeiască de a apărea sufletelor ca şi cum toate aceste schimbări în Sfirot, sunt în El. Este aşa, ca să dea sufletelor loc pentru cunoaştere suficientă şi ajungere la El, pentru ca după aceea, versetul „întreg pământul este plin de gloria Lui” să devină realitate.

42.Însă, vai de cel care atribuie orice fel de măsură Lui, care poate să spună că există vreo măsură în El pentru El Însuşi, chiar şi în aceste măsuri spirituale, după care El apare sufletelor. Şi asta cu atât mai mult în masurile corporale ale naturii umane care sunt făcute din praf şi sunt trecătoare şi fără valoare.

După cum am spus mai sus, chiar dacă este dorinţă Dumnezeiască, ca sufletele să vadă că schimbările în ele sunt în Dăruitor, ar trebui totuşi să fie clar pentru suflete că nu există niciun fel de schimbare şi măsură în El de vreun fel. Este numai dorinţă Dumnezeiască, ca ele să-şi imagineze aşa, după cum este scris, „şi după adunarea profeţilor, eu am folosit asemănări” (Hosea 12)”.

Şi dacă vor greşi în asta, vai lor, pentru că ei vor pierde imediat abundenţa Dumnezeiască. Şi este mai mult de atât pentru nebunii care îi atribuie Lui unele incidente trecătoare, fără valoare, incidente pământeşti.

 

1  Primitor = mecubal – „mecubal este omul care alege să caute răspunsurile la întrebările fundamentale ale existenţei cu ajutorul învăţăturii adevărate, după scrieri cabalistice autentice, şi îşi deschide în el un al şaselea simţ suplimentar, spiritual, care îi permite să vadă şi să simtă în formă palpabilă sistemul de forţe ascunse care operează în realitate – Michael Laitman

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts