Baal HaSulam – Scrisoarea nr.52

0
848

Baal HaSulam – Scrisoarea nr.52

1928, Londra

 Către … fie ca lumânarea lui să ardă:

Am primit scrisoarea ta și nota … interpretează pentru mine versetul: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape”. Acest lucru este uimitor. În cazul în care Creatorul este deja cu el, iar El este deja aproape, de ce este nevoie să caute și să-L cheme? El a explicat că scriptura vorbește celor care au fost deja recompensați cu apropierea constantă față de Creator. Profetul îi avertizează că deși se pare că nu mai este nimic de căutat sau de obținut, nu ar trebui să gândim niciodată astfel, pentru că este ca și cu tăierea plantațiilor. Mai degrabă, omul ar trebui să caute mai departe și să facă apel la Creator pentru o mai mare realizare.

Lasă-mă să interpretez acest lucru potrivit standardelor noastre. În mod clar, oricine a fost recompensat cu duioșia Creatorul său, Creatorul îi împlinește toate dorințele sale, așa cum fac iubitorii și prieteni care își completează reciproc dorințele, fiecare în funcție de capacitate. Și pentru că acea persoană a fost recompensată cu ocrotirea Creatorului, ea este formată în mod necesar din trup și suflet. De aceea, nu este … pentru ei o încăpere pentru a se afișa în fața Creatorului.

Cu toate acestea, „Dragostea acoperă toate fărădelegile,” și mai ales în fața Lui nu sunt obscenități sau greșeli, așa cum este scris: „Nici o murdărie cu defăimarea Ta; un foc care consumă foc nu Te va arde” (a se vedea”Poemul Unirii”). Prin urmare, prin iubirea adevărată între el și Creator, este inevitabil că omul va dezvălui, de asemenea, dorințele trupești înaintea Lui.

În mod clar, Creatorul nu va eșua în îndeplinirea fiecărei dorințe a iubitului Său, atât corespunzătoare cât și necorespunzătoare, din moment ce capacitatea Creatorului este legată de voia Lui. Dar, odată ce Creatorul i-a satisfăcut dorința, acea persoană regretă aparent dorințele excesive pe care le-a prezentat în fața Creatorului și am aflat că de sus se dă și nu se ia, de vreme ce Creatorul l-a sfințit deja.

Prin urmare, persoana trebuie să remedieze greșeala menționată mai sus, în două: 1) că a insultat onoarea Creatorului prezentând dorințele trupului în fața Regelui; 2) că el nu a fost precaut în aprecierea darului Regelui tuturor regilor, fie el mare sau mic.

Acest lucru se datorează faptului că există două valori pentru fiecare cadou. Prima valoare este darul, indiferent că este mare sau mic. Cea de a doua valoare este dăruitorul – fie că este important sau neimportant.

Firește, atunci când o persoană importantă îți dă chiar și un lucru mic, darul are o mare valoare, în funcție de importanța dăruitorului. Este așa cum au spus înțelepții noștri … sunt în palatul regelui și trebuie să iasă pentru a fi corectați. Iar odată ce a ieșit afară, omul pierde toate realizările cu care a fost deja răsplătit, pentru că darurile Creatorului sunt unite în „lume, ani, suflet”. Adică trebuie să existe un „suflet” ales, un „timp” ales și un loc „ales”. Deoarece el și-a schimbat locul, timpul și sufletul său se schimbă, iar apoi o persoană este într-o mare dezorientare.

Profetul avertizează cu privire la aceasta: „Căutați pe Domnul cât timp El este de găsit”, adică întoarceți-vă și continuați să atingeți toate aspectele legate de spiritualitate pe care le-ați atins, căci în chestiunile care privesc sufletul, Creatorul este de găsit pentru toți. Este scris despre aceasta: când este de găsit, „chemați-L câtă vreme este aproape”, fiindcă lucrurile corporale le-ați atins deja pentru că El este aproape.

Profetul avertizează că aici este interzis să ceri, pentru că este o insultă la adresa regelui să se vină la El cu dorințe trupești. Mai degrabă, trebuie să-L „numim” doar „prin acel nume”. Cu alte cuvinte, atunci când omul prezintă rugăciunea sa în fața Creatorului, trebuie să menționeze toate binecuvântările pe care le-a primit înainte, pentru că „Cel bun și plin de bunăvoință” îi va satisface dorințele trupești și îi va satisface problemelor sufletului chiar acum.

Acesta este înțelesul cuvintelor înțelepților noștri: „Cerul dintre mine și voi va face o cale pentru o cerere”. Cuvintele sunt profunde. În aceste cuvinte, se explică restul Haftarah [partea finală a fiecărei părți din Tora] – că „străinul” se referă la problemele corporale, iar „eunucul” se referă la chestiuni ale sufletului, iar cei luminați vor înțelege.

Interpretarea de mai sus este extrem de profundă; cine o va înțelege? Prin urmare, voi explica prin „șaptezeci de fețe ale Torei”: Atunci când o persoană introspectează și simte starea lui săracă, el se trezește să se întoarcă la Creator și revarsă rugăciunea în mare dorință de a se agăța de Creator. El crede că toate acele rugăciuni și trezirea sunt propriile sale puteri, și se așează și așteaptă salvarea Creatorului, fie mică sau mare. Atunci când trece timpul și nu vede nici un semn de bun venit de la Creator, el cade în disperare, deoarece Creatorul nu-l dorește, din moment ce după cum și-ar fi dorit, El nu s-a întors către el deloc.

Este scris despre: „Căutați pe Domnul cât timp El este de găsit”, când Creatorul Însuși se prezintă pentru a i se cere. Atunci îl vei căuta în mod necesar, de asemenea, pentru că este felul omului să se miște mai întâi. Cu alte cuvinte, Creatorul mai întâi îți dă inima să-L cauți. Atunci când știi acest lucru, vei crește cu siguranță mai puternic, la fel de puternic cât poți cere, de la Regele care te cheamă.

Deci, se spune: „Cheamă-L atunci când El este aproape”. Asta înseamnă că, atunci când îl chemi pe Creator să te aducă mai aproape de El, știi că El este deja aproape de tine, căci nu există nici o îndoială că nu L-ai fi chemat. Acesta este și sensul versetului „Înainte de a fi chemat, voi răspunde”, adică dacă îl chemăm, atunci El se întoarce spre noi pentru a ne da trezirea de a-L chema.

„În timp ce ei vorbesc, Eu ascult”, ceea ce înseamnă că măsura de ascultare a Creatorului depinde tocmai de măsura dorinței care apare în timpul rostirii rugăciunii. Când cineva simte dorință excesivă, ar trebui să știe în acel moment că este ascultat atent de Creator.

În mod evident, atunci când știe acest lucru, își revarsă inima mai puternic, căci nu există un privilegiu mai mare decât ca Regele lumii să fie atent la el. Acest lucru este similar cu ceea ce au spus înțelepții noștri: „Creatorul dorește rugăciunea celor neprihăniți”, deoarece dorința Creatorului de a ne apropia de El, trezește o mare putere și tânjire în om care să-L poarte spre Creator pentru că așa „Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului”.

Rezultă că rostirea rugăciunii și ascultarea rugăciunii merg mână în mână, până când se acumulează în măsura deplină și omul dobândește, totul. Acesta este sensul la „Spiritului atrage spiritul, și aduce spiritul”. Observați aceste cuvinte, căci ele sunt primele fundații în căile Creatorului.

Ai scris și ai cerut să te accept ca student. De asemenea, ai bănuit că sunt neinteresat de tine pentru că am deja studenți. Dar, pentru a-ți spune adevărul, este mai greu pentru mine cu tine decât cu alții pentru că ai o descendență eminentă. Probabil că ai auzit că Rabi Elimelech a refuzat pe toți elevii cu descendențe eminente, iar Ravul de Rufshitz a pledat către el și a strigat amar, dar fără succes, până când toate mirosurile de eminență au ieșit din el. Iată ce i-a spus: „De ce este vina mea că tatăl meu este atât de eminent?” Odată ce a recunoscut sinceritatea cuvintelor sale, l-a acceptat.

Nu fi surprins de faptul că, în ochii proprietarilor, se pare că cel eminent este mai aproape de Creator decât o persoană obișnuită după cum vede și observă faptele bune ale tatălui său din tinerețe, iar educația copilăriei este stabilită mai ferm în inimă.

În absolut fiecare mișcare din munca Sa există două contrarii în același subiect, așa cum am arătat în scrisorile mele anterioare, deoarece primitorul constă din trup și suflet, care sunt opuse. De aceea, în fiecare realizare, mică sau mare, El creează două forme opuse.

În munca dedicată Creatorului există două concepte: 1) „rugăciune și cerere”, 2) „laudă și mulțumire”. În mod natural, ambele trebuie să fie la cel mai înalt nivel. Pentru a face o rugăciune completă, omul trebuie să simtă apropierea Creatorului de el ca fiind obligatorie, ca un organ care atârnă liber, căci abia atunci va putea să se plângă și să-și verse inima în fața Sa.

Dar în ceea ce privește partea opusă, adică lauda și mulțumirea completă, omul trebuie să simtă apropierea Creatorului de el ca fiind un surplus, un supliment, ca pe ceva care nu-i aparține, căci „Ce este omul de trebuie ca Tu să-l cunoști, fiul omului, de trebuie ca Tu să te gândești la el?” Abia după aceea poate el să ridice laude și mulțumiri marelui Său nume, în unitate, pentru că l-a ales tocmai pe el, dintre toți cei care stau gata să-L servească.

Omul complex are în față o muncă extrem de importantă și anume aceea de a fi desăvârșit în ambele contrarii, pentru ca acestea să fie înscrise în inima lui pe vecie. Cel de-al doilea discernământ, de a se simți foarte umil și îndepărtat în timp ce bunătatea Creatorului este doar un supliment, este de departe mai greu de realizat decât primul. Iar cei care sunt respinși, eșuează în cea mai mare parte a lor, doar din cauza acestui al doilea concept.

Prin faptul că știi că unul cu genealogie eminentă este mai departe de al doilea concept decât o persoană obișnuită, pentru că el simte bunătatea Creatorului față de el ca obligatorie.

Cu toate acestea, nu am o astfel de suspiciune, pentru că m-am înrobit deja în fața Creatorului, pentru a-L sluji în orice fel pot. Nici o lucrare nu este prea grea pentru mine ca să o fac pentru numele Lui mare. Dimpotrivă, îmi place și mă bucur mereu pentru mari eforturi care să-I aducă mulțumire, iar dovezile sunt că am ales țara Israel ca loc de muncă, unde conducerea SAM este cea mai mare.  Și nu numai asta, ci în Ierusalim, unde chiar și sfântul ARI se temea să-și deschidă seminarul … de asemenea, am adunat în seminarul meu toate eminențele din Ierusalim … prin asta poți știi că nu evit munca. Astfel, totul depinde doar de tine; amintește-ți întotdeauna.

Timpul este scurt, iar o nouă zi bună se apropie, așa că nu pot elabora mai mult pentru tine. Dar, dacă mă crezi, vei fi recompensat cu înțelegerea mea.

Yehuda Leib

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts