Baal HaSulam – Scrisoarea nr.16

0
715

1925, Varșovia

 Către sufletul meu pereche, fie ca lumânarea ta să ardă până târziu, pentru totdeauna:

Am primit scrisoarea ta ieri și mi-a plăcut să văd că vrei să faci așa cum îmi doresc, până la urmă. În ceea ce privește prima întrebare, cuvintele tale sunt foarte confuze. Este o chestiune profundă, iar eu sunt preocupat acum, dar cu toate acestea, voi dezvolta un pic pe această temă; poate că vei înțelege și o vei accepta de acum încolo.

Am afirmat deja în numele lui Baal Șem Tov că, mai înainte de a îndeplini o Mițva, omul nu trebuie, sub nici o formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mițva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.

Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni.

Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple.

Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.

Aceasta este semnificația unificării HaVaYaH-ElokimHaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Dumnezeu) în Gematria este HaTeva [Natura]. Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a insuflat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului, iar el păstrează aceste reguli ca să facă restul ființelor corporale.  Și totuși, el crede, de asemenea, în HaVaYaH, adică în Providența Privată.

Prin faptul că el le unește unul cu altul, “au devenit ca unul în mâna sa”, și, astfel, el aduce o mare mulțumire Creatorului său, și aduce iluminare pentru toate lumile.

Aceasta este semnificația celor trei discernăminte: Mițva (faptă bună/poruncă), transgresiune și permisiune.

Mițva este locul sfințeniei.

Transgresiunea este locul lui Sitra Ahra.

Permisiunea este locul în care nu este nici Mițva și nici transgresiune. Mai degrabă, este câmpul bătăliei dintre sfințenie și Sitra Ahra.

Când omul îndeplinește ceea ce este permis și nu unește fapta cu autoritatea lui Kdușa (sfințenie), acel loc cade în întregime în sfera lui Sitra Ahra. Dar când el reușește să îndeplinească tot atât de multe unificări pe cât îi stă în putere și îi este permis, atunci el aduce permisiunea înapoi sub autoritatea lui Kdușa.

Am explicat astfel cele afirmate de înțelepții noștri, „Vindecătorului i s-a dat permisiunea de a vindeca”. Adică, deși procesul de vindecare este, fără nicio îndoială, în mâna Creatorului și subterfugiile omenești nu-l pot muta din loc, cu toate acestea Tora afirmă că, „și îl va vindeca în întregime”, lăsându-te să înțelegi că aceasta este permisiunea, locul luptei dintre Mițva (poruncă) și transgresiune (încălcarea poruncii).

Rezultă că noi înșine trebuie să cucerim această „permisiune” și să o plasăm sub Kdușa. Și cum este ea cucerită? Omul merge să consulte un medic expert și acest îi dă un medicament testat și încercat de mii de ori. Și după ce se vindecă el trebuie să creadă că oricum Creatorul l-ar fi vindecat, chiar și fără intervenția unui medic, căci durata vieții sale a fost stabilită dinainte. De aceea, în loc să cânte laude doctorului uman, el mulțumește și laudă pe Creator, cucerind astfel permisiunea și plasând-o în domeniul lui Kdușa.

Acest lucru se manifestă similar și în alte chestiuni privitoare la „permisiune”. În acest fel omul extinde limitele de Kdușa la maximum. Dintr-o dată, el se găsește stând în întregime în Palatul Sfânt, căci limitele de Kdușa s-au extins atât de mult încât acestea au cuprins și locul său.

Ți-am explicat aceste lucruri de mai multe ori, fiindcă această chestiune este ca o piatră de care se împiedică destul de mulți oameni care nu au o percepție clară cu privire la Providența Privată. „Un sclav se simte bine căci nu are responsabilități”, în loc să muncească el alege siguranța, dorind cu atât mai mult să anuleze întrebările din partea credinței sale și să dobândească dovada incontestabilă că aceasta este mai presus de natură.

Din acest motiv ei sunt pedepsiți și propriul lor sânge cade asupra capetelor lor, din moment ce, după păcatul lui Adam haRișon, Creatorul a introdus o corecție a acestui păcat sub forma unificării dintre HaVaYaH și Elokim, așa după cum am explicat deja.

Acesta este înțelesul expresiei, „cu sudoarea frunții tale ai să-ți câștigi pâinea”. Datorită naturii umane, omului îi este foarte dificil să afirme că, după ce depune eforturi substanțiale pentru a realiza ceva, totul este un dar de la Creator. De aceea el are un spațiu în care să lucreze, cu o credință absolută în Providența Privată, hotărând că ar fi obținut oricum totul, chiar și fără să muncească. În acest fel își corectează omul transgresiunile.

Prin urmare, odată ce ai știut și scris că Natura este o condiție de la Creator, de ce să te fixezi încă o dată pentru încălcarea ocazională a condiției “a venit și trece” în favoarea lui „va fi trecătoare”. Unul care încalcă condiția Creatorului va eșua cu siguranță, pentru că el nu unifică HaVaYaH și Elokim, și “Cel care zice: ‚voi păcătui și voi regreta’, nu îi este permis să regrete”.

De asemenea, de ce experimente, atunci când există acțiuni practice? De asemenea, înțeleg cum ai ajuns să crezi că nu este necesar să se realizeze Providența Privată, iar eu te-am avertizat deja despre asta de multe ori.

Și ce ai scris despre judecată, a regreta continuarea examinării cărnii, asta este cu siguranță o necesitate. Dacă ești un om puternic, pe tot parcursul zilei și întotdeauna, nu vei găsi pete în timpul examinării. Asta înseamnă că tu, de asemenea, ai ajutat un pic la această îndeplinire.

Cu atât mai mult într-un moment de furie, precum și în timpul invidiei și sentimentului de mândrie și așa mai departe. Toate acestea sunt pete care provin din crearea de idei care există în puterea mea și puterea mâinilor mele în posesiunea și proprietatea mea. Cu toate acestea, este nevoie de o mare măiestrie pentru a evita căderea în neglijență în munca din această cauză, căci el nu va fi capabil să mute înclinația bună peste înclinația rea și să spună: “Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este”, etc, așa cum este scris: “şi prostul se laudă și e încrezător”. Cu toate acestea, așa cum am scris mai sus, în numele lui Baal Șem Tov, toate cele de mai sus sunt fixe, legi irevocabile; ele sunt eterne.

Trebuie să înțelegem că gândurile Lui nu sunt gândurile noastre. Când vine vorba de Creator, nu există nicio problemă de opozitie în realitate; aceasta este tot o evaluare a celor cinci simțuri.

Ar trebui să înțelegem că, de asemenea, toate literele și combinațiile sunt dorite de către noi, dar în superior, totul include două forme – de mulțumire și de furie – care înconjoară fiecare incident din lume. Mulțumirea include odihna și toate plăcerile ei, iar mânia include toată puterea de mișcare. Fiecare … și fiecare mișcare … reînnoirea creației, care este sensul pentru “Creatorul luminii și Creator al întunericului” …

Yehuda Leib

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts