Baal HaSulam – Scrisoarea nr.17

0
932

1926
Dragul meu,
Permite-mi să-ți scriu cu privire la stâlpul din mijloc în munca pentru Domnul, astfel încât acest să constituie mereu ținta ta, între stânga și dreapta. Căci există și unul care merge și este mai rău decât cel care stă degeaba. Acesta fiind cel care se îndepărtează de drum, calea adevărului fiind o linie extrem de subțire pe care trebuie să meargă omul ca să ajungă la palatul Regelui.
Și toți cei care se află la începutul drumului trebuie să aibă foarte multă grijă să nu se abată spre dreapta sau spre stânga liniei, nici măcar cât un fir de păr. Deoarece dacă la început abaterea este cât un fir de păr, chiar dacă omul continuă se meargă drept înainte, el nu va mai ajunge la palatul Regelui, pentru că nu calcă pe linia adevărată:

scrisoarea17

Și aceasta este o alegorie absolut adevărată.

Lasă-mă să-ți explic ce înseamnă stâlpul din mijloc, adică „Tora, Creatorul și Israel sunt unul”. Scopul sufletului, atunci când el vine în corp, este de a fi recompensat cu întoarcerea la rădăcina sa și alipirea la Creator, în timpul în care este îmbrăcat în corp, așa cum este scris, „să-L iubești pe Domnul dumnezeul tău și să mergi pe toate căile Sale, să pastrezi toate poruncile Sale și să te alipești la El”. Observi că toată această chestiune se termină cu „să te alipești la El”, așa cum era înainte de a se îmbrăca în corp.

Tătuși, este necesară o pregătire specială, care constă din a merge pe toate căile Sale. Cine însă cunoaște căile Creatorului? Într-adevăr, aceasta este semnificația expresiei „Tora, care are 613 căi”. Cel care pășește pe ele va fi la final purificat într-atât încât corpul său nu va mai constitui o partiție de fier între el și Creatorul său, așa după cm este scris, „Și Eu voi îndepărta inima de piatră din carnea ta”. Apoi el se va putea alipi la Creatorul său, așa cum era mai înainte de îmbrăcarea sufletului în corp.

Rezultă de aici trei discernăminte:

  1. Israel este cel care se străduiește să se întoarcă la rădăcina sa.
  2. Creatorul, fiind rădăcina după care tânjește omul.
  3. Cele 613 căi ale Torei, prin care se purifică sufletul și corpul omului. Aceasta este mirodenia, așa cum s-a scris, „Eu am creat înclinația rea, Eu am creat pentru ea Tora, ca o mirodenie”.

Totuși, acestea trei constituie unul și același lucru. La final, orice servitor al Creatorului le dobândește ca pe un singur discernământ, unit și unificat. Ele doar par a fi divizate în trei din cauza faptului că munca omului pentru Creator este incompletă.

Permite-mi să te lămuresc într-o oarecare măsură: vei vedea doar vârful acesteia și întregul ei îl vei percepe doar atunci când El te va salva. Se știe că sufletul este o parte din Dumnezeu de Sus. Înainte de a veni în corp, el este atașat acolo ca o ramură de rădăcină. Vezi la începutul Arborelui vieții cum Creatorul a creat lumile pentru că a dorit ca Numele Sale Sfinte, „Cel Milostiv” și „Cel Îndurător”, să se manifeste și, în lipsa unor creaturi, nu El ar fi avut față de cine să-și arate mila.

Totuși, pe cât permite scriitura, este așa cum s-a spus, „Tora este compusă în întregime doar din numele Creatorului”. Înțelesul dobândirii este acela că „ceea ce nu dobândim, nu definim printr-un nume”. Este scris în cărți că toate aceste nume constituie recompensa sufletelor obligate să vină în corpuri, fiindcă tocmai prin corp sufletul poate dobândi numele Creatorului iar statura sa corespunde acestei realizări.

Există o regulă: Hrana oricărui lucru spiritual corespunde cu meritul cunoașterii acestuia. Un animal se percepe doar pe sine, deoarece constă doar din minte și materie.

Așadar, o senzație spirituală este o anumită cunoaștere; statura spirituală este evaluată după cantitatea de cunoaștere, așa după cum a fost scris, „Omul este apreciat după mintea lui”. Totuși, animalul cunoaște; el nu simte nimic.

Înțelege care este recompensa sufletelor: Mai înainte ca un suflet să între într-un corp, el este doar un punct mic, atașat de rădăcină ca o ramură de un arbore. Acest punct este numit „rădăcina sufletului și lumea sa”. Dacă nu ar fi intrat în lumea aceasta, într-un corp, el ar fi rămas doar cu lumea sa, adică doar cu partea sa de rădăcină.

Pe când, pe măsură ce este recompensat cu mersul pe căile Creatorului, care sunt cele 613 căi ale Torei care devin Numele reale ale Creatorului, statura sa crește pentru a fi similară cu nivelul numelor dobândite.

Aceasta este semnificația cuvintelor, „Creatorul împărtășește cu fiecare drept un număr de Șay (310 în Gematria) lumi”. Interpretarea este: Sufletul constă din doi drepți: Dreptul de Sus și Cel de Jos, deoarece corpul este divizat de la Tabur (buric) în sus și de la Tabur în jos. În acest fel el dobândește Tora scrisă și Tora orală, care este de două ori Șay, adică TaRaCh (620 în Gematria), acestea fiind cele 613 Mițvot ale Torei și cele șapte Mițvot de Rabanan (ale marilor Rabini).

În Arborele vieții este scris, „Lumile au fost create doar pentru a fi dezvăluite numele Creatorului”. De aceea vezi că, din momentul în care sufletul coboară aici pentru a se îmbrăca în această substanță murdară, el nu mai poate să se alipească la rădăcina sa, la propria sa lume, așa cum era mai înainte de venirea în această lume. El trebuie în schimb să-și crească statura de 620 de ori mai mult decât era ea la rădăcină. Aceasta presupune perfecțiunea absolută, tot NRNHY  până la Yechida, motiv pentru care Yechida este numit Keter, care face aluzie la numărul 620.

Vedem așadar că semnificația celor 620 de nume, adică 613 Mițvot ale Torei și cele 7 Mițvot de Rabanan, constă din cele cinci calități ale sufletului, adică NRNHY. Este așa pentru că vasele de NRNHY sunt alcătuite din cele 620 de Mițvot menționate anterior, iar Luminile de NRNHY sunt adevăratele Lumini ale Torei din fiecare Mițvah. Rezultă de aici că Tora și sufletul sunt unul și același lucru.

Creatorul, în schimb, este Lumina de Ein Sof îmbrăcată în Lumina Torei, care se află în cele 620 de Mițvot, așa cum au spus înțelepții, „Tora este compusă în întregime doar din numele Creatorului”. Cu alte cuvinte, Creatorul este întregul și cele 620 de nume sunt părți și obiecte. Aceste obiecte corespund cu treptele și nivelurile sufletului, care nu-și primește Lumina dintr-o dată ci treptat, porție după porție.

Din toate acestea deducem că sufletului îi este dat să-și însușească toate cele 620 de Nume Sfinte, întreaga sa statură, care este de 620 de ori mai înaltă decât aceea pe care o avea înainte de a veni aici. Statura sa apare în cele 620 de Mițvot în care este îmbrăcată Lumina Torei iar Creatorul se găsește în Lumina colectivă a Torei. Astfel, observi că „Tora, Creatorul și Israelul” sunt într-adevăr unul.

Să ne întoarcem acum la chestiunea conform căreia, mai înainte de completarea muncii pentru Dumnezeu, Tora, Creatorul și Israel apar ca trei discernăminte. Uneori omul dorește să-și completeze sufletul și să se întoarcă la rădăcina sa, care este considerată „Israel”. Iar alteori el dorește să înțeleagă căile Creatorului și secretele Torei, „căci dacă omul nu cunoaște poruncile Celui de Sus, cum Îl va servi el oare?” Aceasta se consideră a fi Tora.

Și uneori el dorește să-l atingă pe Creator, să se alipească la El cu o cunoaștere deplină, regretând în esență doar acest lucru, fără să agonizeze din cauză că nu-și însușește secretele Torei și nici din cauză că nu își întoarce sufletul înapoi, la originile sale, așa cum era înainte de îmbrăcarea sa într-un corp.

Prin urmare, cel care urmează linia reală de pregătire pentru munca dedicată Creatorului, trebuie să se testeze într-una: Tânjește el după toate aceste trei discernăminte în mod egal? Deoarece finalul acțiunii este egal cu începutul său. Dacă omul tânjește după unul dintre discernăminte mai mult decât după celelalte, atunci el se îndepărtează de la calea adevărului.

Astfel, ar fi mai bine pentru tine să urmezi scopul aspirației către poruncile Celui de Sus, căci „cel care nu cunoaște căile Celui de Sus și poruncile Celui de Sus, care sunt secretele Torei, cum Îl va servi el oare?” Dintre cele trei, acesta garantează în cea mai mare măsură că urmezi calea de mijloc.

Acesta este înțelesul expresiei, „Deschide pentru mine o deschizătură de căință, de dimensiunea vârfului de ac, iar Eu am să deschid pentru tine porți prin care intră care și trăsuri”. Interpretare: deschiderea vârfului de ac nu este pentru intrat și ieșit ci pentru a insera firul necesar coaserii și muncii.

În mod similar, trebuie să tânjești doar după porunca de a munci a Celui de Sus. Apoi Eu voi deschide pentru tine o ușă asemenea celei aflată la intrarea într-o sală. Aceasta este semnificația Numelui Explicit din versul, „dar așa cum este adevărat că Eu trăiesc și pământul va fi plin de gloria Domnului”.

Yehuda Leib

Traducere: Dana Ichim

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts