Baal HaSulam – Scrisoarea nr.18

0
578

1926

 Către sufletul meu pereche, fie ca lumânarea ta să ardă până târziu:

… Cu toate acestea, păzește-te de șocurile premature, căci „omul este acolo unde îl duce gândul”. De aceea, când este sigur că că nu îi va lipsi nimic, el își poate concentra eforturile asupra cuvintelor Torei, căci „binecuvântatul se alipește la binecuvântat”.

Dar în absența încrederii, el va trebui să trudească și orice trudă vine dinspre Sitra Ahra, „și cel blestemat nu se alipește la cel binecuvântat”, din cauză că acesta nu este capabil să-și dedice toate eforturile cuvintelor din Tora. Dacă însă omul dorește să se plimbe peste mări, el nu trebuie să ia în considerație aceste cuvinte absolut deloc, ci să se întoarcă la rutina sa pe cât de rapid este cu putință, ca și cum ar fi constrâns în mod diabolic, și va reveni la normalitate, în așa fel încât să nu își irosească scânteile pe momente și locuri care nu sunt încă unite în mod corect.

Și află că niciun defect nu este pus în seama celor de jos, mai puțin în momentul și în locul în care este permis, așa cum este cazul acum. Aș dori să spun că acela care delapidează, regretă sau disperă în momentul actual, aruncă la gunoi toate momentele și toate locurile din lume. Aceasta este semnificația expresiei, „Un moment de furie, cât valorează? Un moment”.

Ca atare, nu poate fi vorba de vreo corecție atâta timp cât omul nu aliniază toate momentele prezente și viitoare și nu le dedică Marelui Său Nume. Iar cel care respinge momentul actual din cauză că acesta este unul dificil, își revelează prostia în fața tuturor – cum că toate lumile și momentele nu sunt pentru el, căci lumina feței Sale nu se îmbracă în timpurile schimbătoare, chiar dacă munca omului este în mod necesar modificată de ele. Din acest motiv, credința și încrederea mai presus de rațiune au fost pregătite pentru noi, prin meritul sfinților noștri patriarhi, astfel încât să le putem folosi în timpurile cele cumplite, fără efort și fără a obosi.

Acesta este sensul a “Prin asta devine ușor, gata pentru toate lucrările Lui în cele șase zile”. Litera Hey, care este rădăcina Creației, este o literă de lumină, și lucrând pentru a spori nivelul său nu ajută deloc, căci este aruncată ca în “fără un motiv și fără sfârșit”. Prin urmare, cel care își asumă sarcina totală a împărăției cerurilor, nu găsește greutate în munca de închinare la Creator, și, prin urmare, poate fi unit cu Creatorul, zi și noapte, în lumină și în întuneric. Ploaia – care este creată în sosire și plecare, trecătoare și schimbătoare – nu poate să-l oprească, deoarece Keter, care este Ein Sof, luminează pentru toți la fel. Nebunul – care umblă sub un potop de piedici care se varsă pe el din față și din spate – spune tuturor că el nu simte încetarea și lipsa de Dvekut [adeziune] ca o corupere sau nelegiuire din partea lui.

Dacă ar fi simțit așa, el cu siguranță ar fi depus efort pentru a găsi o anumită tactică pentru ca cel puțin să fie salvat de la încetarea Dvekut (adeziunii), indiferent dacă ea e mai mare sau mai mică. Această tactică nu a fost interzisă pentru cineva care o caută, fie sub forma de “gândul credinței”, sau de “încredere”, sau de “motivele rugăciunii sale”, care sunt potrivite pentru o persoană care în mod specific se află în locuri strâmte și stresante, chiar și pentru un hoț ascuns care face apel la Creator. Din acest motiv, el nu are nevoie de Mochin de Gadlut pentru a menține ca ramura să nu fie tăiată de la rădăcină.

” Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nicio despăgubire, fără să dea bani”, ea va “ieși” în domeniul public, sub înrobirea oamenilor, “cadou”, către acest stăpân, pentru că el nu îi va da nimic pentru munca lui în lucruri nefolositoare. Este așa cum este scris: “Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei”, etc, și unul care adoră ceea ce a creat – care se înclină în fața propriei sale opere – ce va cere de la ei? De aceea, oricine spune că are piedici de sus, eu spun despre el că minte în numele Creatorului său. El pretinde cu rea intenție a fi incapabil, deoarece el nu are o dorință reală de a adera la Creator, datorită legăturilor sale strânse cu Ketarim de Tuma’a [coroanele impurități]. Cu alte cuvinte, el nu dorește din toată inima să se despartă de ele pentru totdeauna.

Acesta este înțelesul cuvintelor: ” Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” Cu alte cuvinte, singura noastră rugăciune către Creator este să ne dea înțelepciunea Lui și splendoarea, pentru că El dorește ca noi să ne împodobim înaintea Lui cu aceste dorințe, la fel ca în “Spiritul atrage spiritul și aduce spiritul”.

De exemplu, pentru că nu este politicos să vină în fața împăratului fără o cerere … căci într-adevăr, nu contează darul în sine, ci obținerea de Dvekut cu El, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Și, alt exemplu, un sclav care vrea să se agațe de rege din pofta inimii lui, începe să practice manierele regale, și stabilește pentru acesta unele cereri. Dar regele îl respinge. Dacă este inteligent, el va spune împăratului sinceritatea punctului din inima sa – că el nu dorește cadouri, ci ca regele să stabilească pentru el orice serviciu, cel mai mic dintre cele mai neînsemnate, în orice mod, atâta timp cât el este atașat într-o oarecare măsură de rege, într-o conexiune care nu va fi oprită. Instantaneu, regele a descoperit-o către noi sub formă de Dvekut [adeziune], care este vrednică de dispreț în ochii celor de condiție joasă, iar valoarea sa este întotdeauna în conformitate cu măsura dorinței punctului din inimă, ceea ce înseamnă rugăciune, credință și încredere, care nu vor seca nici măcar pentru un moment în timpul celor douăzeci și patru de ore ale zilei.

Dar cei de condiție joasă – din punctul lor din inimă – nu tânjesc după Dvekut cu Regele Însuși, cu trupul regelui, ci cu numeroasele Lui daruri, când acesta împarte bunuri și tărie cu plăceri minunate, scântei ce curg din adâncul inimii lor spre darurile Lui imense. Din acest motiv, ei găsesc că Dvekut cu El necesită un prea mare efort, pentru că vor ieși din asta, precum și din alte forme, spunând “ei, şi ce?”.

Cu toate acestea, “Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca un măr de aur alături de altele,  într-un coşuleţ de argint” pentru cei care înțeleg, care vor râde de acei închinători a căror inimă este deficitară, spunând tuturor că sunt proști, deoarece aceștia spun că întâmpină piedici.

Dar “legământul părinților nu are sfârșit”, și “cel care vine să se purifice este ajutat”. Primul lucru dimineața, când se trezește din somn, el ar trebui să sfințească primul moment, prin Dvekut cu El, revărsând inima sa către Creator ca să-l păzească de-a lungul celor douăzeci și patru de ore ale zilei, astfel încât niciun gând prostesc să nu intre în mintea lui, pe care el să-l considere imposibil sau mai presus de natura sa.

Într-adevăr, aceasta este imaginea naturii, care creează o barieră de fier, iar omul ar trebui să anuleze barierele naturii pe care el le consideră, și trebuie să creadă mai întâi că barierele pe care le pune natura nu îl separă de El. După aceea, el trebuie să se roage din adâncul inimii sale, chiar și pentru ceva care este mai presus de voința sa naturală.

Să înțeleagă că întotdeauna, chiar și atunci când forme care nu sunt de Kdușa [sfințenie] îi traversează, ei se vor opri instantaneu atunci când tu le vei reaminti. A vedea că reverși inima ta cu toată puterea de acum încolo către Creatorul care te va salva de la încetările de Dvekut cu El. Treptat, inima ta se va obișnui cu Creatorul și va aștepta cu nerăbdare să adere la El în adevăr, și dorința Domnului va reuși prin tine.

Yehuda Leib

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts