Baal HaSulam – Scrisoarea nr. 3

0
976

1920

„Patru au intrat în PARDESS”,1 etc. Înainte ca lumea să fie creată, era El este Unul și Numele Său Unul, pentru că sufletele nu erau considerate suflete, iar chestiunea privitoare la nume se referă în întregime la situația în care omul își întoarce fața de la El, fiind chemat de Creator să-și întoacă fața înapoi.

Și deoarece mai înainte de Creație sufletele erau complet atașate la Creator și El pusese deasupra lor coroane și cununi, glorie, maiestate și splendoare, chiar și ceea ce acestea nu evocaseră El le-a acordat pentru că le cunoștea toate dorințele. este așadar irelevant să fie pronunțat un nume, care are legătură cu trezirea de jos a uneia dintre părți. De aceea este considerată a fi o Lumină Simplă, totul găsindu-se în absolută simplitate și această Lumină era înțeleasă de fiecare persoană simplă, chiar și de aceia care nu cunoscuseră ce este înțelepciunea.

De aceea, învățații și înțelepții au numit-o Peșat (literal), Peșat fiind rădăcina a tot ceea ce există. Autorii și cărțile nu discută despre acest concept faimos, unic și simplu. Faptul că, în lumile inferioare, se decelează două diviziuni în Reșimo a acestei Lumini Simple, se datorează diviziunii din propriile lor inimi, sub formă de „și eu sunt un om necomplicat”.2 Dar în locul menționat anterior nu există schimbări în nici un fel de descriere pe care ți-ai putea-o imagina.

Este ca un rege care l-a luat pe iubitul său fiu și l-a așezat în dumbrava sa grandioasă și minunată. Când fiul și-a deschis ochii, el nu a privit locul unde se afla, din cauza luminii puternice din dumbravă ochii i-au fugit spre un loc atât de îndepărtat de el, cum este estul de vest. El și-a fixat privirea doar asupra clădirilor și palatelor din vestul îndepărtat și a umblat zile și luni, căutând și minunându-se de gloria și grandoarea pe care o zărea în vest, în fața ochilor săi.

După câteva luni spiritul lui s-a odihnit și dorința i s-a îndeplinit iar el s-a simțit sătul să tot privească spre vest. El s-a reexaminat și s-a gândit, „Ce-aș putea găsi pe drumul pe care l-am parcurs?” Fiul și-a întors fața spre est, spre locul lui de baștină și a fost uluit. Toată grandoarea și frumusețea se aflau exact în spatele său. Nu putea să înțeleagă, cum de n-a observat acest lucru până acum, cum de s-a lăsat atras doar de Lumina care strălucea dinspre vest. Din acel moment el s-a atașat de Lumina care strălucește spre est și a început să călătorească înapoi, până când s-a întors chiar la poarta de intrare.

Analizează acum și spune-mi care este diferența dintre zilele sale de intrare și ziua ieșirii sale, căci tot ceea ce a văzut în lunile de pe urmă văzuse și în lunile de la început. Dar la început nu era inspirat, ochii săi și inima sa fiind acaparate de Lumina care strălucește dinspre vest. După ce s-a săturat, și-a întors fața spre est și a observat Lumina care strălucește acolo. Dar el, în ce fel s-a schimbat?

Fiind aproape de intrare apare posibilitatea dezvăluirii celei de-a doua maniere, pe care înțelepții o numesc Remez(sugestie), ca în „Ce anume sugerează ochii tăi?” Este ca un rege care îi face sugestii iubitului său fiu și îl înspăimântă doar clipind din ochi. Și, cu toate că fiul nu înțelege nimic, nu percepe frica internă ascunsă în această aluzie, totuși, din devotament față de tatăl său, sare imediat de pe locul său până în cealaltă parte.

Cea de-a doua manieră este numită Remez deoarece ambele maniere, Peșat și Remez, sunt înregistrate în cei de jos ca o singură rădăcină, așa cum notează cei meticuloși, că nu există nici măcar un cuvânt care să  nu aibă o rădăcină alcătuită din două litere, numită „sursa cuvântului”. Este astfel deoarece dintr-o singură literă nu poate fi dedus nici un înțeles; așadar acronimul pentru Peșat și Remez este PR (pronunțat Par), care constituie rădăcina cuvintelor Par Ben Bakar (taur tânăr) din această lume. Tot din această rădăcină mai provin Pria și Revia (multiplicare).

Apoi apare cea de-a treia manieră, pe care înțelepții o numesc Druș (interpretări). Rezultă că nu era Drișa (cerere) pentru nimic, ca în expresia „El este Unul și Numele Său Unul”. Acum însă, în această manieră, există scădere, adăugare, interpretare (studiu) și descoperire, ca în „Am muncit și am aflat”, așa cum de bună seamă știi și tu. De aceea locul acesta este rezervat celor de jos, aici existând o trezire de jos, spre deosebire de trezirea feței estului de Sus, care a avut loc prin „Mai înainte de a mă chema Eu am să răspund”. Pe când aici exista o chemare puternică, precum și străduniță și dorință arzătoare, acest fiind înțelesul expresiei „mormintele desfrâului”.

Ulterior începe a patra manieră pe care înțelepții o numesc Sod (secret). De fapt ea este similară cu Remez, doar că în Remez nu exista nici un fel de percepție, ca o umbră care urmărește o persoană, pe când în cea de-a treia manieră, Druș, aceasta o și îmbracă.

Și totuși, aici este ca un fel de șoaptă, ca o femeie însărcinată… îi soptești în ureche că astăzi este Yom Kippur (ziua ispășirii), pentru ca fătul să nu fie zdruncinat și să cadă. Ai putea spune, „Mai mult, este ascunderea feței și nu fața însăși!” Căci aceasta este semnificația cuvintelor, „Sfatul Domnului este cu aceia care se tem de El; iar legământul Său, pentru a-i face să îl cunoască”. De aceea el a făcut câteva cercuri până când o limbă șoptitoare i-a spus: „El le-a dat Teref (hrană) acelora care se tem de El”, și nu Trefa (mâncare ne-koșer), așa cum a insinuat acel soldat.

Ai înțeles și singur acest răspuns și mi-ai scris în scrisoarea ta, deși cu timiditate, că ești necăsătorit și prin urmare, politicos în mod natural.

Din moment ce acest vers a ajuns în mâinile tale, am să ți-l clarific, aceasta fiind și întrebarea poetului, „Sfatul Domnului este cu aceia care se tem de El”. Și de ce a spus el asta? Este la fel cu întrebarea înțelepților, în care descoperim că textul irosește (opt) douăsprezece litere, pentru a vorbi cu o limbă curată, așa după cum este scris, „și despre animalele necurate”, etc.

Răspunsul tău însă, nu este suficient pentru poet, căci El ar fi putut da sufletelor  abundență și cu o limbă curată, așa cum i-a spus Laban lui Iacob, „Din ce cauză ai fugit tu în taină și m-ai păcălit; și nu mi-ai spus, că aș fi putut să-ți dau drumul cu mirt și cântece, cu tamburină și harfă”. La care, răspunsul poetului a fost, „și legământul Său, pentru a-i face să-l cunoască”.

Aceasta este semnificația tăierii, a îndepărtării și a picăturii de sânge, adică a celor treisprezece legăminte individuale. Dacă secretul nu s-ar fi prezentat astfel, ci într-o altă limbă, patru din cele treisprezece corecții de Dikna ar fi lipsit, rămânând doar cele nouă corecții de Dikna din ZA. Din aceast cauză ZA nu ar fi îmbrăcat AA, fapt cunoscut de toți cei care știu secretele Domnului. Aceasta este semnificația expresiilor „și legământul Său, pentru a-i face să-l cunoască”, și „meritul ancestral s-a terminat, dar legământul ancestral nu s-a terminat”.

Să ne întoarcem la chestiunea noastră, care este PR (pronunțat Par), PRD (pronunțat Pered) și PRDS (pronunțat Pardess). Aceasta este ordinea și combinația lor de Sus în jos. Acum îi vei înțelege pe cei patru înțelepți care au intrat în Pardess, adică într-a patra manieră numită Sod (secret), căci cel de jos îi conține pe Cei de Sus care l-au precedat. Așadar toate cele patru maniere sunt incluse în cea de-a patra, ele fiind spre dreapta, stânga, în față și în spate.

Primele două maniere sunt spre dreapta și spre stânga, adică PR (aceasta fiind semnificația cuvintelor sale rostite pe treptele Templului Muntelui: „Toți înțelepții Israelului sunt lipsiți de merite în ochii mei”). Aceștia sunt Ben Azai și Ben Zuma, ale căror suflete s-au hrănit din cele două maniere, PR. Iar cele două maniere finale sunt Panim (față) și Achor (spate), acesta fiind Rabi Akiva, care a intrat în pace și a ieșit în pace. Ei au afirmat în mod corect, „arată faptul că din orice ciulin poți învăța munți de legi”.

Achor este Elișa Ben Avoia, care a luat-o razna (a devenit eretic). Despre acest lucru înțelepții noștri au spus, „În casa ta nu ar trebui să crești un câine rău” căci acesta o va lua razna. Tot ceea ce s-a spus despre ei – „a tras cu ochiul și a murit”, „a tras cu ochiul și a fost rănit”, „a luat-o razna” – s-a spus despre acea generație în care s-au strâns cu toții împreună dar au fost corectați în întregime unul câte unul, fapt cunoscut de către cei care stăpânesc secretele reîncarnării.

După ce însă a văzut limba lui Huțpit, traducătorul, el a spus, „Întoarceți-vă, voi, copiilor căzuți” cu excepția celuilalt, iar Rabi Meir, discipolul lui Rabi Akiva, i-a luat locul. Este adevărat că până și Gemarah găsește dificil de explicat acest lucru: cum a învățat Rabi Meir Tora de la altul? Și tot ei au răspuns, „A găsit o rodie, i-a mâncat conținutul și i-a aruncat coaja (altul)”. Unii spun că ar fi corectat chiar și Klipa (coaja), ca în expresia, ridicând fum peste mormântul lui.

Acum poți înțelege cuvintele lui Elișa Ben Avoia: „Cel care învață un copil, cum este el? Precum cerneala, scrisă pe o hârtie nouă”, adică sufletul lui Rabi Akiva. „Și cel care învață un om bătrân, cum este el? Precum cerneala scrisă pe o hârtie folosită”, a spus el despre sine. Aceasta este semnificația avertismentului pe care l-a adresat lui Rabi Meir, „Până aici se întinde zona de Șabat”, căci el a înțeles și a estimat pașii calului său, din moment ce niciodată nu a descălecat.

Aceasta este semnificația expresiei, „păcătoșii Israelului, focul iadului nu-i stăpânește, ei sunt plini de Mițvot(fapte bune) ca o rodie”. El spune că acest lucru este cu atât mai adevărat când vine vorba de altarul din aur, care este gros abia cât o monedă de aur. El a rezistat câțiva ani, lumina nu l-a guvernat, etc., „cei mai vanitoși dintre voi sunt la fel de plini de Mițvot ca o rodie, cu atât mai mult”, adică spune că și Klipa este corectată.

Află că marele Rabi Eliezer și Rabi Yehoșa sunt tot dinspre sufletele de PR, ca Ben Azai și Ben Zuma. Diferența este că Ben Azai și Ben Zuma făceau parte din generația lui Rabi Akiva, fiind studenții acestuia, între cei 24000, pe când Rabi Eliezer și Rabi Yehoșa au fost  profesorii lui.

De aceea s-a spus că au purificat, în locul lui Rabi Eliezer, purificările (Peșat) pe care ei le-au efectuat asupra cuptorului lui Achnai, atunci când l-au tăiat în felii (optsprezece felii) și au așezat nisip între felii. Cu alte cuvinte, cea de-a treia manieră, nisipul, unește prima felie, care este a doua manieră, cu cea de-a doua felie, care este a patra manieră. În mod natural, sora și conștientizarea sunt unite ca una. Iar Rabi Tarfon și Rabi Yehoșa ca unul, sunt discipolii marelui Rabi Eliezer. Iar Rabi Akiva este ca și inclus în ei. Este astfel pentru că în ochii înțelepților noștri a doua zi de sărbătoare, față de prima zi de sărbătoare, este ca o zi lucrătoare, deoarece Druș, în comparație cu Remez, este ca o candelă în miezul zilei.

Înțelepții generației sale au profanat toate acele purificări și le-au ars, iar marele Rabi Eliezer a dovedit, cu apeductul a cărui apă s-a ridicat, faptul că Rabi Yehoșa era un mare înțelept, la fel cum au dovedit și zidurile Templului. Acestea au început să cadă în fața gloriei lui Rabi Eliezer, dar nu au căzut în fața gloriei lui Rabi Yehoșa. Aceasta este dovada absolută că nu există nici o îndoială că el este pur.

Dar înțelepții l-au separat pe Rabi Yehoșa și nu au dorit ca el să conducă alături de Rabi Eliezer, învățătorul său, până când o voce a coborât și a afirmat că Rabi Yehoșa a fost într-adevăr discipolul său. Rabi Yehoșa însă, nu s-a conectat cu cu locul său și a spus că nu dai atenție unei voci: „În ceruri nu este, ” etc. Apoi înțelepții l-au binecuvântat, căci, din cauză că nu au ascultat de regulile marelui Rabi Eliezer, Lumina de Awzen (ureche) le-a fost anulată. Și Rabi Akiva, discipolul său favorit, i-a spus că toți cei 24000 de discipoli pe care îi avea au murit în timpul numărătorii și lumea s-a îmbolnăvit, a treia parte din măslini, etc.

Elișa Ben Avoia și Rabi Tarfon au venit din aceeași rădăcină. Elișa Ben avoia este adevăratul  Achoraim(posterior) iar Rabi Tarfon este Panim de Achoraim (fața posteriorului). Cu ce seamănă această situație? Într-o casă sunt abandonate niște măsline negre, care nu sunt bune de nimic; într-o altă casă stă degeaba axul unei prese de măsline, care și el este nefolositor. Apoi vine un om și le conectează. El plasează axul peste măsline și produce o bogăție de ulei.

În consecință, uleiul cel bun care apare este Panim iar axul este Achoraim. Iar sculele simple de lemn sunt aruncate după ce și-au îndeplinit munca.

Înțelege că acest obicei este normal cadrul expansiunii rădăcinilor spre ramuri în lumile aflate mai jos. La rădăcină însă, ei apar în același timp, ca o persoană care intră brusc în presa de ulei, vede axul și sub el, o grămadă mare de măsline din care curge din abundență uleiul. Este astfel deoarece la rădăcină totul este văzut dintr-o dată. Din acest motiv unul este numit „altul” iar celălalt „Tarfon”. Unul este „un ax” și celălalt „uleiul” care curge imediat datorită acestuia.

A o lua razna înseamnă același lucru. După apariția dorinței, care este sufletul lui Rabi Tarfon, sufletul „altuia” a rămas în casa omului pe post de „purtare rea”. Aceasta este semnificația combinației de litere Sod (secret): Samech, capul cuvântului Sod în sine, este sufletul „altuia”, Dalet, capul cuvântului Druș, este sufletul lui Rabi Akiva, deoarece ei acționează, iar Vav din mijloc este Rabi Tarfon.

Yehuda Leib

***

1 Nota traducătorului: în ebraică, Pardess înseamnă dumbravă, dar în Cabala acest cuvânt este un acronim pentru Pșat (Tora literală), Remez (sugestie), Druș (interpretare) și Sod (secret).

2 Nota traducătorului: în ebraică, Halak înseamnă atât cât și parte.

Traducere: Dana Ichim

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts