Baal HaSulam – Scrisoarea nr.34

0
856

1927, Londra

Către onorabilii studenți, Creatorul fie asupra voastră:

Nu cred că trebuie să vă scriu cuvintele Torei, deoarece aveți o multime în manuscrise și în formă tipărită. Dar cine știe dacă acestea sunt noutăți pentru tine, pentru că „El reînnoiește în bunătatea Lui lucrarea creației în fiecare zi și întotdeauna”. De aceea, cineva trebuie să fie impresionat și să slăvească doar cu noutăți.

Înainte de Paști am scris lucruri noi în Tora, așa cum se spune, „O zi bună de muncă în Tora” (Tora de sărbătoare). Cu acest lucru veți înțelege cuvintele înțelepților noștri cu privire la frica de cer, că „toată lumea a fost creată doar pentru a comanda acest lucru”. Ar trebui să facem o precizare: ar fi spus „aceasta” [„acest” este folosit ca formă de masculin și „aceasta”, ca formă de feminin], din moment ce Malchut, care este Halacha [cod de legi] și frica de cer, se numește „aceasta”, iar Creatorul se numește „acest”.

Cu toate acestea, este cunoscut celor care sunt meticuloși, că atunci când vorbim de masculin și feminin împreună, pronunțăm în formă masculină, iar Creatorul este numit „acest”. Este așa cum se scrie în cuvintele înțelepților noștri, „În viitor Creatorul va face un dans pentru cel drept, și fiecare va arăta cu degetul și va spune: ’Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam’”.

Dar, înainte de corectarea de a face un dans pentru cel drept, căci Machol [dans] vine de la Mechila [iertare], se spune: „El să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaş”, datorită cercului de douăzeci de opt ori, paisprezece pentru îndreptare și paisprezece pentru contrariul. Mai degrabă, „Iată cum să intre Aaron în Sfântul Locaş”, adică cele paisprezece pentru îndreptare, ceea ce se numește „aceasta”.

Înțelepții noștri au spus: „Toată lumea a fost creată doar pentru a comanda acest lucru”, adică unificarea Creatorului cu divinitatea Sa, care apoi este numit „acest lucru”. Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm în frica de exaltare, în transformarea sa din primire în dăruire, în timp ce dăruitorul, care este deasupra cercului, poate dărui cu siguranță de fiecare dată, chiar și celor paisprezece care sunt contrare; în dăruire nu există absolut niciun rău, așa cum a fost explicat în detaliu.

Acesta este înțelesul cuvintelor „Ține totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri şi aceste gânduri şi întăreşte-i inima în Tine”. Atâta timp cât nu ne-a fost atribuită unitatea cu Creatorul ca un singur gând, ci mai degrabă ca două gânduri, de aceea noi cerem „Ține”, să ne dea tărie și putere să ajungem la locul sfânt prin păstrarea cuvântului, „Iată cum să intre Aaron în Sfântul Locaş”. „Amintește-ți și ține – au spus într-o singură vorbire”, prin aceea că acesta a urcat să unească în unitate adevărată, binecuvântat și înălțat să fie numele Lui pentru totdeauna.

Este scris, „Să nu cunoașteți odihna și să nu Îl lăsați nici pe El să se odihnească, până când nu va statornici și nu va face din Ierusalim un cântec de laudă pe pământ”. Așa că noi ne întețim pledoariile în sus, ciocănit după ciocănit, fără odihnă, fără sfârșit și nu ne domolim deloc atunci când El nu ne răspunde. Credem că El ne aude rugăciunile dar așteaptă să vină momentul în care vom avea acele Kelim (vase) în care să primim abundența credincioasă și abia atunci vom primi câte un răspuns pentru fiecare rugăciune pe rând, căci „mâna Domnului nu se va zgârci”, Doamne ferește.

Aceasta este semnificația cuvintelor, „Copiii nepătați… și care au puterea să stea drepți în palatul regelui”.  Ele îți arată că până și cei care au fost recompensați cu iertarea păcatelor – acestea devenind ca niște merite, care apar astfel după faptă, și în care nu există pată – mai au nevoie încă de multă putere pentru a sta drepți în palatul regelui, adică pentru ca să stea și să se roage, să aștepte fără a obosi, ciocănit după ciocănit, până când vor smulge de la Creator dorința absolută.

De aceea ar trebui să învățăm această meserie dinainte de a intra în palatul regelui, și anume trebuie să stăpânim puterea grozavă de a sta drepți ca un stâlp de fier, până când vom smulge dorința de la Creator, așa cum este scris, „Să nu cunoașteți odihna”. Deși Creatorul pare că tace și nu răspunde, să nu cumva să ne treacă prin minte ca și noi să fim tăcuți, ci „Să nu cunoașteți odihna”. Căci nu aceasta a avut în vedere Creatorul pentru noi, prin tăcerea Sa, ci El a dorit să-ți dea puterea ca mai târziu, când nu vei avea nicio pată, să stai drept în palatul regelui. Din acest motiv, „să nu Îl lăsați nici pe El să se odihnească”. Căci este evident că toate muncile sunt deprinse atunci când omul se află încă în afara palatului iar după aceea, nu va mai exista un timp dedicat meseriei.

Cu respect tuturor studenților. Din cauza grijilor mele, eu nu pot răspunde în mod mai detaliat și sper în Domnul și bunătatea Lui.

 

Yehuda Leib

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts