CAPITOLUL DOI

0
42

Explicarea Gândirii Creație.

10) Acum vom veni să clarificăm Gândul creației. Este cert că „Sfârșitul actului este în gândul preliminar”. Chiar și în cazul oamenilor corporali cu gândurile lor multiple, actul se termină în gândirea preliminară. De exemplu, atunci când ne construim casa, înțelegem că primul gând în acest angajament este despre forma casei de locuit.

Prin urmare, este precedată de multe gânduri și de multe operații, până când se finalizează această formă pe care ați predesenat-o. Această formă este ceea ce apare la sfârșitul tuturor operațiunilor; astfel, actul s-a încheiat în gândirea preliminară.

Actul final, care este axa și scopul pentru care au fost create toate acestea, este de a încânta creațiile Sale. Se știe că gândirea Lui se termină și acționează imediat, pentru că El nu este om, obligat să acționeze, însă gândirea în sine completează întregul act imediat.

De aici, putem vedea că, de îndată ce El a contemplat creația pentru a-Și încânta creaturile, această Lumină s-a extins imediat și s-a extins de la El în măsura și forma plină de plăceri pe care El le contemplase. Totul este inclus în acea Gândire, pe care noi o numim „Gândul creației”. Știm că numim această gândire a creației „Lumina Ein Sof”, deoarece nu avem un singur cuvânt sau o enunțare în esența Sa pentru a-L defini cu vreun nume.

Voința de a dărui în Emanator dă naștere inevitabil voinței de a primi în emanați, iar Kli în care a emanat primește Abundența Lui.

11) Ari a spus că la început o Lumină Simplă Superioară a umplut întreaga realitate. Aceasta înseamnă că, de vreme ce Creatorul a contemplat încântarea creațiilor și Lumina aparent s-a extins de la El și L-a părăsit, dorința de a primi plăcerile Lui a fost imediat imprimată în această Lumină.

De asemenea, puteți determina că această dorință este măsura completă a Luminii care se extinde. Cu alte cuvinte, măsura Luminii și Abundenței Lui este ca măsura dorinței Lui de a se bucura, nu mai mult și nici mai puțin.

Din acest motiv, numim esența acelei voințe de a primi, imprimată în această Lumină puterea Gândirii Sale, prin numele de, „loc”. De exemplu, atunci când spunem că o persoană are un stomac suficient de mare pentru a mânca două kilograme de pâine, în timp ce o altă persoană nu poate mânca mai mult de o jumătate de kilogram de pâine, despre ce loc vorbim? Nu este dimensiunea intestinelor, ci măsura apetitului. Vedeți că măsura pentru locul primirii pâinii depinde de măsura și de dorința de a mânca.

Cu atât mai mult în spiritualitate, unde dorința de a primi abundența este locul abundenței, iar abundența este măsurată prin intensitatea dorinței.

Voința de a primi conținută în Gândul creației e scoasă din Esența Sa, pentru a dobândi numele Ein Sof.

12) Acum vedeți cum Lumina Ein Sof a plecat de la Esența Sa, în care nu putem rosti nici un cuvânt, și a devenit definită de numele Ohr (Lumina) Ein Sof. Din cauza acestui discernământ de mai sus, în acea Lumină există voința de a primi, încorporată în ea din Esența Sa.

Aceasta este o formă nouă care nu este inclusă în esența Sa, deci pentru cine ar primi El? Această formă este, de asemenea, măsura completă a acestei Lumini.

Înainte de Țimțum, disparitatea formei în voința de a primi era de nedeslușit.

13) În Atotputernicia Lui, această nouă formă nu ar fi fost definită ca o schimbare de la Lumina Lui, așa cum este scris: „Înainte ca lumea să fie creată, a existat El care este Unul și Numele Lui Unu”.

„El” indică Lumina din Ein Sof și „Numele Lui” implică „Locul”, care este Malchut de Ein Sof, dorința de a primi din Esența Lui, e conținută în Lumina Ein Sof. El ne spune că ’El este Unul și Numele Lui Unu’. Numele lui, care este Malchut de Ein Sof, fiind dorința, și anume voința de a primi ceea ce a fost scufundat în întreaga realitate conținută în Gândul creației. Înainte de Țimțum, nu a fost discutată nici o diferență de formă și diferență față de Lumină în aceasta. Iar Lumina și locul sunt literalmente una. Dacă ar fi existat vreo diferență și deficiență în loc, în comparație cu Lumina Ein Sof, ar exista cu siguranță două discernăminte acolo.

Țimțum înseamnă că Malchut de Ein Sof a diminuat dorința de a primi în ea. Apoi Lumina a dispărut pentru că nu există Lumină fără Kli.

14) În ceea ce privește Timțum: voința de a primi este conținută în Lumina Ein Sof, numită „Malchut de Ein Sof”, care este gândul creației în Ein Sof și care conține întreaga realitate, s-a înfrumusețat să urce și să-și egaleze forma cu esența Sa. Prin urmare, ea și-a diminuat voința de a primi Abundența Sa în Behina Dalet în dorință. Intenția ei a fost că, prin acest lucru, lumile vor emana și vor fi create în această lume.

Astfel, forma voinței de a primi va fi corectată și va reveni la forma de dăruire, ceea ce ar duce la echivalența formei cu Emanatorul. Apoi, după ce a diminuat voința de a primi, Lumina a plecat, căci este deja cunoscut faptul că Lumina depinde de dorință și dorința este locul Luminii, deoarece nu există coerciție în spiritualitate.

Histaklut Pnimit -TES Partea 1

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts