Perceperea Creatorului

0
608

Generaţiile vin şi pleacă, dar fiecare generaţie şi fiecare individ îşi pune aceeaşi întrebare cu privire la scopul vieţii. Acest lucru se întâmplă în special pe timp de război sau atunci când întreaga umanitate suferă şi în perioadele de nenorociri care se abat, la un anumit moment din viaţa noastră, asupra fiecăruia dintre noi. Care este scopul vieţii noastre, pe care o considerăm atât de preţioasă? Şi oare nu ar trebui ca lipsa suferinţei să fie considerată fericire?

În Talmud, Etica părinţilor, se spune: „Împotriva voinţei tale te-ai născut, împotriva voinţei tale trăieşti şi împotriva voinţei tale vei muri.“

Fiecare generaţie are partea ei de nenorocire. Unii dintre noi au trecut prin Marea Depresie, prin războaie şi prin frământările de după războaie. Însă văd generaţia mea, plină de probleme şi suferinţe, incapabilă să se organizeze şi incapabilă să se găsească pe sine.

În această atmosferă, întrebarea referitoare la scopul vieţii noastre iese în mod clar în evidenţă. Uneori pare că viaţa este mult mai dificilă decât moartea însăşi; de aceea nu este o surpriză faptul că în Etica Părinţilor se spune: „Împotriva voinţei tale vei trăi.“

Suntem creaţi de Natură şi suntem forţaţi să existăm cu calităţile care ne-au fost impuse. Este ca şi cum am fi fiinţe doar semi-inteligente; suntem fiinţe inteligente numai în măsura în care suntem conştienţi că acţiunile noastre sunt determinate de caracteristicile şi calităţile noastre înnăscute şi că nu putem face nimic împotriva lor. Dacă suntem la mila naturii, atunci nu există posibilitatea de a prevedea unde ne poate purta această natură sălbatică.

Natura noastră este responsabilă de producerea constantă a conflictelor dintre indivizi şi dintre naţiuni întregi care, asemenea animalelor sălbatice, sunt prinse în lupta viciată a instinctelor. Şi totuşi, la nivel subconştient, nu putem accepta comparaţia dintre noi şi animalele primitive.

Totuşi, dacă Forţa Divină care ne-a creat există, de ce nu o percepem, de ce se ascunde de noi? Dacă am şti ce ne cere, nu am face aceste greşeli în viaţa noastră, greşeli pentru care suntem condamnaţi la suferinţă!

 

Cât de uşoară ar fi viaţa dacă Creatorul nu ar fi ascuns fiinţei umane, ci ar fi perceput clar şi văzut de fiecare dintre noi!

 

Atunci, nu ne-am mai îndoi de existenţa Lui. Am fi capabili să observăm efectele Providenţei Sale asupra lumii înconjurătoare, am înţelege cauza şi scopul creării noastre, am vedea clar consecinţele acţiunilor noastre şi răspunsul Lui la ele, am fi capabili să discutăm cu El toate problemele noastre, am putea apela la ajutorul Său, am căuta protecţia şi sfatul Său, ne-am putea plânge în legătură cu problemele noastre şi am putea să Îl întrebăm de ce ne tratează astfel.

În cele din urmă, ne-am consulta cu El în privinţa viitorului, am fi în mod constant în legătură cu El şi ne-am putea corecta în funcţie de sfaturile Lui. În final, El ar fi mulţumit şi noi, de asemenea, am fi în câştig.

Aşa cum un copil este conştient de mama sa din momentul naşterii sale, tot aşa am fi şi noi conştienţi de Creator. Am învăţa cum să avem o viaţă corectă, luând aminte la reacţiile Lui faţă de acţiunile noastre şi chiar faţă de intenţiile noastre. L-am percepe pe Creator la fel de apropiat precum ne percepem mama, de vreme ce am putea să Îl vedem ca Sursa naşterii noastre, ca pe părintele nostru şi drept cauză a existenţei noastre şi a vieţii viitoare.

Dacă toate cele de mai sus s-ar adeveri, nu am avea nevoie de guverne, şcoli sau educatori. Existenţa tuturor naţiunilor ar fi concentrată pe o frumoasă şi simplă coexistenţă de dragul unei cauze comune evidentă pentru toţi: unificarea spirituală cu Creatorul care este văzut şi perceput.

Acţiunile fiecăruia dintre noi ar fi conduse de legi spirituale clare, numite „porunci“ şi fiecare le-ar urma pentru că, dacă le-ar încălca, ar însemna să-şi facă rău lui însuşi, ceea ce ar echivala cu saltul într-un incendiu sau de pe o stâncă.

Dacă am putea percepe în mod clar Creatorul şi Înţelepciunea Sa, nu am avea nicio dificultate în îndeplinirea celor mai dificile sarcini, pentru că beneficiul personal rezultat din acestea ar fi evident. Ar fi ca şi cum am da tot ce deţinem unui străin, fără a ne gândi de două ori la prezent sau la viitor.

Totuşi, aceasta nu ar fi o problemă, deoarece conştientizarea Legilor Divine ne-ar permite să vedem beneficiile actului altruist. Am şti că ne aflăm în puterea bunului şi eternului Creator.

Imaginaţi-vă cât de natural ar fi (şi, de asemenea, cât de nenatural şi imposibil este în actuala stare a ascunderii Creatorului) să ne abandonăm Creatorului, să Îi închinăm toate gândurile şi dorinţele fără rezerve şi să fim ce vrea El să fim.

Nu am mai fi preocupaţi de propria persoană şi nu ne-am gândi la noi. De fapt, am înceta să fim conştienţi de noi înşine şi am transfera toate sentimentele de la noi la El, încercând să ne apropiem de El şi să trăim conform Gândurilor şi Voinţei Sale.

 

Din cele de mai sus rezultă clar că singurul element care lipseşte în lumea noastră este perceperea Creatorului.

 

Dobândirea unei asemenea percepţii ar trebui să fie singurul nostru scop în această lume. Acesta este obiectivul pentru care nu ar trebui să precupeţim niciun efort, pentru că numai atunci când Îl putem percepe pe Creator putem primi ajutorul Său. Acest lucru ne-ar putea salva atât de nenorocirile acestei vieţi, cât şi de la moartea spirituală, acordându-ne nemurirea spirituală fără a trebui să ne mai întoarcem în această lume.

Metoda de căutare a perceperii Creatorului este cunoscută sub numele de „Cabala“. Percepţia Creatorului este numită „credinţă“. Cu toate acestea, deseori asociem în mod eronat credinţa cu căutarea în întuneric, fără a-L vedea sau a-L percepe pe Creator.

De fapt, credinţa înseamnă exact opusul. Potrivit Cabalei, Lumina Creatorului, care umple omul, Lumina conectării cu Creatorul, Lumina care ne dă sentimentul unificării cu El (Or Hasadim) este cunoscută sub numele de „Lumina Credinţei“ sau, mai simplu, credinţă.

Credinţa, Lumina Creatorului, ne dă senzaţia că suntem legaţi de eternitate. Ea determină înţelegerea Creatorului, precum şi sentimentul de comunicare completă cu El, împreună cu cel de securitate absolută, nemurire, măreţie şi putere. Devine clar că eliberarea de existenţa noastră temporară şi de suferinţă (cauzată de căutarea zadarnică de plăceri trecătoare) depinde doar de dobândirea credinţei prin intermediul căreia vom fi capabili să Îl percepem pe Creator.

În general, singura cauză a nenorocirilor noastre şi a inutilei şi temporarei noastre vieţi este incapacitatea de a percepe Creatorul. Cabala ne face să simţim că trebuie să ne apropiem de El, ne împinge către El, îndemnându-ne: „Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun.“ Scopul acestui text este de a vă conduce prin stadiile iniţiale ale drumului către perceperea Creatorului.

Din cartea- Atingerea lumilor spirituale

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts