Unitate – prin urmare, egalitate

0
471

Astăzi, singura noastră speranță stă în unire, pentru că unitatea, așa cum cum vom vedea în cele ce urmează, este direcția forței care ne conduce viețile. Prin urmare, preocuparea noastră este de a învăța cum  să ne unim. Este ceva posibil și este ceva plauzibil, dar într-un timp de criză, această acțiune va necesita recunoașterea forței vitale și generarea unui efort comun de colaborare și cooperare, pentru a putea trăi conform principiilor acestei legi.

Merită subliniat faptul că unitatea nu necesită similaritate și potrivire, mai mult chiar, este nevoie de discrepanțe, deasupra cărora să aibe loc unirea. astăzi, de exemplu, există mai multe denumiri în cadrul religiei iudaice, dar și între evreii neafiliați. Unitatea evreiască ar presupune ca fără să ne schimbăm obiceiurile, fără să adoptăm o singură denumire, să ne unim și să învățăm să apreciem și, în final, să ne îngrijim unii de alții.

Poate că vi se pare imposibil acest lucru, dar să luăm cazul unei familii cu mai mulți copii. În familia obișnuită fiecare copil are caracterul lui unic. Deseori aceste caractere se ciocnesc, așa cum ne amintim din propria noastră copilărie, despre certurile cu frații și cei de vârsta noastră. De multe ori ne gândim la frații și surorile noastre cam așa, ”Dacă nu ar fi fratele/sora meu/mea, niciodată nu l-aș accepta/aș accepta-o în preajma mea.” Dar însuși acest fapt, de a fi împreună cu rudele noastre atât de diferite de noi, dovedește că acolo unde există dragoste, ne putem uni peste deosebiri.

Iată ce trebuie să facem – să ne unim peste deosebirile dintre noi. În acest fel vom simți cu intensitate, atât calitățile noastre, deseori opuse, cât și unitatea care se află deasupra lor. Atunci când se va petrece acest lucru, noi vom fi capabili să ne folosim la maximum diferențele dintre noi, pe măsură ce fiecare va contribui cu perspective, idei și moduri de acțiune originale, alcătuind astfel un întreg mult mai puternic. Așa cum corpurile noastre au nevoie de diferite organe, pentru a lucra împreună și a ne menține sănătoși, tot astfel și noi, rămânem diferiți, dar ne unim mai presus de diferențe, pentru scopul comun de a îndeplini rolul poporului evreiesc – acela de a aduce națiunilor, lumina unității.

Să ne întoarcem la topicul nostru anterior, acolo unde, în urma plecării lui Abraham din Babilon, orașul a continuat să-și cultive abandonul în egoism. Deși nu este ceva rău în a căuta plăcerea și desfătarea, atunci când este extrem de egoistă, această cale este auto-distructivă. Abraham a descoperit că adevăratul scop al vieții este acela de a deveni similari cu forța unică a vieții, de a experimenta unitatea a tot ceea ce există. Înțelepții noștri numesc această unitate Dvekut (adeziune) și înțeleg prin aceasta că este necesar să dobândim cândva, calitățile Creatorului, să devenim similari sau chiar egali cu El.

”În ceea ce privește Dvekut-ul (adeziunea) cu forțele Marelui Nume și cu calitățile Sale, te alipești la Domnul Dumnezeul tău, căci El este numele Său și numele Său este El, căci tu ești înrudit și similar cu El iar Dvekut-ul cu El, este adevărata viață”33 sunt cuvintele lui Rabi Meir Ben Gabai. La rândul său, Sfântul Șlah, a scris în Toldot Adam (Generațiile omului), ”Învățații noștri spuneau (Sota 14a), ”Și te vei alipi la Domnul”, vei adera la calitățile Sale și apoi el se va numi Adam (bărbat, om), ca în adame la Elion (Eu voi fi la fel cu Cel mai de sus).”34

În secolul al 20-lea, Baal HaSulam a explicat pe larg termenul Dvekut, defininindu-l ca ”echivalență de formă”, aceasta însemnând dobândirea ”formei” (a calităților) Creatorului. În ”Introducere la Prefață la înțelepciunea Cabalei” el a scris, ”În acest fel, (sufletul) va fi pregătit să primească toată abundența și plăcerea înclusă în Gândul Creației și, în plus, va fi în Dvekut absolut (adeziune totală) cu El, în echivalență de formă.”35

În ”Introducere la Cartea Zoharului”, Baal HaSulam adaugă, ”Omul își cumpără astfel, adeziunea totală la El, căci adeziunea spirituală nu este nimic altceva decât echivalența de formă, așa cum spuneau învățații noștri, ”Cum este posibil să ne alipim la El? Mai degrabă, să ne alipim la calitățile Sale””.36

În timp, așa cum am menționat deja, grupul lui Abraham a crescut și a devenit o națiune, apărând nevoia unei noi metode de unire. Abraham a continuat să-și predea învățătura atâta timp cât fiecare om din Israel putea fi instruit. Dar, în timpurile când poporul lui Israel a părăsit Egiptul, număra deja 600000 de bărbați, în total circa trei milioane de oameni. Era imposibil să fie instruiți fiecare dintre ei, prin predarea directă, de la profesor, la elev.

La poalele muntelui Sinai a apărut și soluția la această problemă. Acolo, în acel moment de răscruce din istoria poporului nostru, a fost enunțat principiul fundamental al Torei, valabil și astăzi, în fiecare zi și în fiecare clipă. Acesta este, așa cum a fost exprimat de către Rabi Akiva, ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Marele înțelept și traducător, RASHI explică faptul că am primit Tora, lângă muntele Sinai, legile prin care urmează să ne unim, tocmai pentru că am fost de acord, din toată inima, să procedăm astfel. Cuvintele sale spun, ”Și Israel și-a ridicat acolo tabără – ca un om, cu o singură inimă”.37 Din acel moment înainte, unitatea a constituit bunul cel mai prețios al poporului evreu, mijlocul prin care îl putem dobândi pe Creator, putem să-i emulăm calitățile și să obținem Dvekut-ul, echivalența de formă (în calități) cu El.

Midraș Tana de Bei Eliahu scrie, ”Domnul le-a zis, lui Israel: ”Fiii mei, îmi lipsește oare mie ceva, de ar trebui să cer de la voi? Și ce vă cer de fapt? Doar ca voi să vă iubiți unii pe alții, să vă respectați între voi și să vă îngrijorați unii pentru ceilalți, să nu existe nici o încălcare a legii, nici un furt sau urâțenie între voi.””38

Cu timpul, unitatea a devenit atât de importantă, încât a întrecut orice alt comandament. Ea a devenit unica și singura cale spre izbăvirea spirituală a Israelului și spre salvarea sa, de toți dușmanii. Midraș Tanhuma  scrie, ”Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, el nu le poate rupe dintr-o dată. Dar dacă le ia una câte una, chiar și un copil le va frânge. La fel și Israelul, el nu va fi izbăvit decât atunci când vor constitui un singur mănunchi.”39

În același spirit, Masechet Derech Ereț Zuta scrie, ”Iată ce ar spune Rabi Eleazar ha-Kapar, ”Să iubești pacea și să urăști divizarea. Măreață este pacea, căci, chiar și atunci când Israel practica idolatria, dar era pace între ei, Creatorul spunea, ”Nu doresc să mă ating de ei (să le fac rău)”, așa cum este scris (Hosea, 4:17), ”Efraim s-a unit cu idolii; lasă-l în voia lui.” Dar dacă există divizare între ei, ce se spune (Hos, 10:2)? ”Inima lor este divizată, acum vor suporta consecințele greșelilor lor.””40

Și iată că, în ciuda a tot ceea ce s-a spus despre importanța unității, atunci când privim în jurul nostru este evident că partea majoritară a poporului nostru, nu dorește nici să se unească, nici să descopere beneficiile unității și, în mod clar, nu vor să facă asta cu vecinii lor, așa cum ne impune legea. Ca să înțelegem cum a ajuns acest principiu să domine existența poporului nostru și acum, existența întregii lumi, trebuie să examinăm evoluția realității dintr-un punct de vedere diferit de acela științific. Trebuie să privim realitatea ca fiind o evoluție a dorințelor. Atunci când vom analiza realitatea în acest fel, va deveni perfect clară motivația din spatele preeminenței dorinței de unitate, precum și a dobândirii ulterioare a calității Creatorului. De aceea, subiectul capitolului următor este evoluția dorințelor.

____________

Note:

33 Rabbi Meir Ben Gabai, Avodat HaKodesh [The Holy Work], Part 2, Chapter 16.

34 Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (The Holy Shlah), Toldot Adam [The Generations of Man], “The House of David,” 7.

35 Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), The Writings of Baal HaSulam, “Introduction to the Preface to the Wisdom of Kabbalah,” 155.

36 Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), The Writings of Baal HaSulam, “Introduction to the Book of Zohar,” 432.

37 Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), The RASHI Interpretation on the Torah, “Concerning Exodus,” 19:2.

38 Midrash Tanah De Bei Eliyahu Rabah, Chapter 28.

39 Midrash Tanhuma, Nitzavim, Chapter 1.

40 Ithak Eliyahu Landau, Rabbi Shmuel Landau, Masechet Derech Eretz Zutah, Chapter 9, items 28-29 (Vilna: Printer: Rabbi Hillel, 1872), 57-58.

Din cartea- Ca un mănunchi de trestii

Capitolul 1: S-a născut o națiune

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts