Lumile superioare (II)

0
47
Hostico Web Hosting

Toate lumile, superioare și inferioare și totul în ele, au fost create numai pentru om.

Baal HaSulam, “Introducere la Prefață la Înțelepciunea Cabalei

___________________________

Aceste lumi nu există în nici un loc fizic. Mai degrabă, ele sunt calități care nu au loc, volum sau greutate.

O persoană care încă locuiește în dorințele egoiste înnăscute este privită ca fiind în această lume, în termenii calităților. Dacă punctul din inimă se trezește și cineva începe să dorească să crească în spiritualitate, dacă aspiră la o dimensiune mai înaltă, se consideră a fi în lumea BYA, în calitățile sale.

Lucrând asupra sa într-un grup care studiaza înțelepciunea Cabalei, începe să evoce lumina care reformează din gradul de Ein Sof, prin toate lumile. Această lumină creează dorința de a ajunge la Malchut de Ațilut împreună cu grupul său. Când este inclus în Malchut de Ațilut, cineva evocă dorința de a-L simți, de a da înapoi către El, în schimbul darului Său.

Această voință generală a sufletelor se ridică de la Malchut la Zeir Anpin de Ațilut. Zeir Anpin ridică acea voință a lui Aba și Ima din Ațilut, și de acolo se ridică mai departe prin Ein Sof. Apoi, lumina se revarsă de la Ein Sof prin întregul sistem până la Aba și Ima, de la ei la Zeir Anpin și de acolo până la Malchut, iar sufletele din Malchut primesc umplerea.

Când sufletele primesc umplerea, ele cresc și se unesc cu Zeir Anpin. Aceasta se numește “unificarea Divinității cu Creatorul” sau “unificarea sufletelor cu Creatorul”.

Este nevoie de multe astfel de operațiuni înainte ca toate dorințele din suflete să se realizeze. Când toate dorințele sunt corectate și au scopul de a dărui Creatorului, precum dăruiește Creatorul, se va ajunge la sfârșitul corecției.

Ce cauzează acest proces? Creatorul are o dorință inerentă de a dărui. Prin urmare, nu este nevoie să Îi cerem să dea abundență și plăcere, așa cum facem în mod normal. Creatorul are ce să dea, precum și o dorință infinită de a da, dar El dorește ca noi să nu fim doar primitori, inferiori Lui, ci să fim ca El – mari, independenți, dăruitori – asemănători calităților Creatorului.

Suntem obișnuiți să cerem împlinire. În schimb, ar trebui să cerem corectare. Când dobândim corecția, adică devenim dăruitori, vom începe imediat să simțim toată abundența Creatorului și să fim plini de ea. Cu alte cuvinte, problema noastră este că nu înțelegem ce să cerem Creatorului. Suntem într-un ocean de recompensă, bunătate și încântare, dar nu avem recipientul potrivit în care să simțim asta. Acest vas [Kli] este calitatea iubirii și a dăruirii, și acesta este ceea ce ar trebui să cerem Creatorului să ne dea. Cu cât avem mai mult din această calitate, cu atât mai mult vom simți abundența care ne umple.

Din partea Creatorului există o singură limitare a primirii abundenței noastre – ar trebui să fim ca El. El dorește ca noi să ne bucurăm, atât de mult cât se bucură El.

Ce înseamnă asta? Să presupunem că vin să vizitez o personalitate respectabilă. Gazda mi-a servit tot felul de delicatese, mă invită să joc golf cu el, să ascult muzică clasică … dar, din păcate, sunt o persoana necultivată. Nu mă interesează niciuna dintre aceste oferte. Nu am experimentat niciodată aceste delicii sofisticate și nu am nici o dorință pentru ele. Mă uit la gazdă, uimit și spun: “Ce vrei de la mine? Nu am venit la voi să vă bucurați de ceea ce vă place. Am venit să mă bucur de ceea ce îmi place mie!”

Iar gazda răspunde: “Prietene, doresc să-ți ofer plăceri dincolo de imaginația ta. Fă un mic efort, te vei obișnui cu ele și crede-mă, vei vedea frumusețea din ele. Vei simți că îți dau mult mai multă plăcere decât simți acum”.

Ce ar trebui să fac? Pot să merg împreună cu gazda și să încerc să învăț acele plăceri noi, deși nu am nici o dorință pentru ele, și atunci într-adevăr, voi începe treptat să experimentez o plăcere foarte specială în ele, un adevărat gust ceresc. Însă pot spune gazdei și: “Știi ce? Este prea greu pentru mine să mă obișnuesc cu aceste lucruri noi. Nu pot, să lăsăm asta. Mă întorc la viața mea simplă.

– Bine, întoarce-te, răspunde acesta.

Dar când mă întorc la vechea mea viață, acum simt că nu mai este așa cum a fost. Și apoi îmi amintesc acele cuvinte ale gazdei despre celelalte plăceri, cele superioare, și mă întorc la el după toate astea.

Și poate mă voi întoarce din nou la vechea mea viață și apoi din nou de câteva ori la el. Dar în cele din urmă voi înțelege că nu am de ales decât să mă întorc la gazdă pentru a-mi schimba gustul după al său, pentru că deja știu că în aceste noi plăceri voi simți gustul vieții.

_____________________________________________________________

Într-adevăr, dacă am stabilit inimile noastre ca să răspundem la o singură, dar foarte celebră întrebare, eu sunt sigur că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea la orizont, și când vei privi spre locul lor le vei găsi plecate. Această întrebare este o întrebare pe care toată lumea și-o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?”.

Cu alte cuvinte, acest număr de ani ai vieții noastre, care ne-au costat atât de mult, numeroasele dureri și chinuri pe care le-am suferit pentru ei, ca să-i împlinim la maximum, cine este beneficiarul lor? Sau chiar mai exact, eu pe cine încânt?

Este adevărat că istoricii au obosit gândindu-se la asta, și mai ales în generația noastră. Nimeni nu dorește să o ia în considerare.

Cu toate acestea, întrebarea persistă ca ceva amar și e mai vehementă ca niciodată. Uneori ne pomenim cu ea, vine neinvitată, ciocănind în mintea noastră și trântindu-ne la pământ înainte de a găsi celebrul truc al plutirii în derivă pe curenții vieții, ca întotdeauna.

Într-adevăr, rezolvarea acestei mari enigme stă în versetul: „Gustați și vedeți că Domnul este bun”.

Baal HaSulam, “Introducere în Studiul celor Zece Sfirot“, articolele 2-3

___________________________

din cartea: Descifrând Zoharul

Capitolul 10 – Lumile Superioare