Binele și răul

0
43

Mila și adevărul se întâlnesc laolaltă; justetea și pacea s-au sărutat. Adevărul a țâșnit din pământ, iar dreptatea ne-a privit din ceruri. Da, Domnul va da ceea ce este bine, iar pământul nostru își va da roadele.

– Psalmul 85

 

Totul este evaluat nu pe baza aparenței sale la un moment dat, ci în funcție de măsura sa de dezvoltare

Totul în realitate, bine și rău – și chiar și ce e cel mai dăunător din lume are dreptul să existe și nu trebuie eradicat din lume și distrus. Trebuie doar să îl reparăm și să îl reformăm, pentru că orice observare a lucrării creației e suficientă, ca să ne învețe despre măreția și perfecțiunea Operatorului și Creatorului său. Ca urmare, trebuie să înțelegem și să fim foarte atenți atunci când vedem vreun defect la orice obiect al creației, spunând că e redundant și superfluu, căci asta ar însemna o calomnie la adresa Operatorului său.

Este lucru știut că Creatorul nu a încheiat creația, atunci când a creat-o. Și putem să vedem în fiecare colt al realității, în general și în particular, că ea respectă legile dezvoltării treptate, de la absență la încheierea creșterii. Din acest motiv, atunci când fructul e amar, la începutul creșterii sale, acest lucru nu este considerat un defect al fructului, de vreme ce cunoaștem cu toții motivul: fructul încă nu și-a încheiat dezvoltarea.

La fel este în fiecare element al realității: atunci când un element ne apare ca rău și dăunător, el nu este decât o auto-mărturie despre elementul respectiv; că el se află încă în faza de tranziție – în procesul dezvoltării sale. Ca urmare, nu putem decide că este rău și nu este înțelept să îi atribuim vreun defect.

Slăbiciunea reformatorilor lumii

Aceasta este cheia pentru a înțelege slăbiciunea reformatorilor lumii, de-a lungul generațiilor. Ei au privit omul ca pe o mașină care nu funcționează perfect și care trebuie reparată, adică, trebuie îndepărtate părțile stricate și înlocuite cu altele, bune.

Și asta e tendința tuturor reformatorilor lumii – să eradicheze tot ce este dăunător și rău în specia omenească… și este adevărat că, dacă Creatorul nu li s-ar fi împotrivit, probabil că până acum ar fi curătat omul pe deplin, lăsând în viață numai pe cei buni și utili.

Dar deoarece Creatorul veghează meticulos asupra tuturor elementelor din creația sa și nu lasă pe nimeni să distrugă nimic din Domeniul Său, ci doar să reformeze și să facă util și bun, toți reformatorii de genul menționat mai sus vor dispărea de pe fața pământului, iar înclinațiile rele nu vor dispărea. Ele continuă să existe și numără în continuare treptele prin care trebuie să treacă, pentru a își încheia coacerea.

În acel moment, caracteristicile rele însele se vor transforma în caracteristici bune și utile, așa  cum le-a perceput inițial Creatorul, ca fructul copacului, care stă și așteaptă și numără zilele și lunile pe care le mai are de așteptat, înainte să se încheie coacerea lui – moment în care gustul și dulceata lui vor deveni evidente pentru oricine.

Recompensat – o să grăbesc lucrurile, nerecompensat – toate la timpul lor

Trebuie să știm că legea dezvoltării menționată mai sus, care este răspândită în toată realitatea, este garantată să întoarcă tot răul la fapte bune și utile, prin puterea Guvernării Cerurilor de Sus, adică fără a cere permisiunea oamenilor care trăiesc pe Pământ. Însă Creatorul a pus cunoașterea și autoritatea în mâiniile omului și i-a permis să accepte legea de dezvoltare menționată mai sus, sub propria sa autoritate și guvernare – și i-a înmânat capacitatea de a grăbi procesul de dezvoltare după cum dorește, liber și complet independent de granițele timpului.

Se pare că aici avem două autorități, care acționează în comportamentul de dezvoltare menționat: una este autoritatea Cerurilor, care este sigur că va transforma orice este dăunător și rău în bun și util, dar asta se va face la timpul său, în propriul său mod, greoi și după mult timp. Și mai există și autoritatea pământului. Iar atunci când obiectul care evoluează este o ființă vie, ea sufera chinuri groaznice sub presa dezvoltării – o presă care își croiește drumul fără milă.

Însă autoritatea pământului este formată din oameni care au luat aceasta lege a dezvoltării menționată mai sus în propria lor guvernare și care pot să se elibereze în totalitate de lanțurile timpului, și care accelerează timpul foarte mult – încheierea coacerii și corectării obiectului, care înseamnă sfârșitul dezvoltării sale.

Acestea sunt cuvintele pe care le-au spus înțelepții noștri (Sanhedrin 98) despre mântuirea completă și despre corectarea completă a lui Israel. Și astfel, ei au clarificat versetul, Eu Domnul, voi grăbi acestea la timpul lor (Isaia 60:22): Recompensat – o să le grăbesc; nerecompensat – la timpul lor.

Astfel, dacă Israel este recompensat și ia legea dezvoltării prin care trebuie să treacă atributele lor rele pentru a fi transformate în altele, bune, atunci o va aduce sub propria sa guvernare. Cu alte cuvinte, își va concentra mintea și inima ca să corecteze toate caracteristicile rele pe care le are, și să le transforme în caracteristici bune – ei singuri. Atunci, le voi grăbi – adică, ei vor fi complet eliberați de lanțurile timpului. Și de acum, acest sfârșit depinde de propria lor voință, adică numai de măreția faptei și de atenția grijulie. Astfel, ei au grăbit sfârșitul.

Dar dacă nu sunt recompensați cu dezvoltarea caracteristicilor lor rele sub propria lor autoritate, ci le lasă sub Autoritatea Cerurilor, atunci și ei vor ajunge cu siguranță la sfârșitul mântuirii lor și la sfârșitul corectării lor. Asta pentru că există o siguranță completă în Guvernarea Cerurilor, care operează după legea dezvoltării treptate, grad cu grad, până când tot ce este rău și dăunător este transformat în bun și util, la fel ca fructul la un copac. Sfârșitul este garantat, dar la timpul său – adică, este conectat și depinde complet de timp.

Conform acelei legi de dezvoltare treptată, persoana trebuie să treacă prin multe trepte, care tind să devină greoaie și foarte lente și lungi, și să se întindă pe perioade foarte lungi de timp, până să ajungi la final. Și pentru că obiectele despre care discutăm sunt ființe care evoluează, ființe sensibile, ființe vii, și ele trebuie să sufere chinuri și dureri uriașe, în acele stări de dezvoltare, căci forța obligatorie, care există la acele grade pentru a înălța pe om de la un grad inferior la un Grad Superior, nu este decât o forță de împingere a durerii și chinului care s-a acumulat la nivelul inferior și care nu mai poate fi tolerat. Datorită acestui lucru, trebuie să părăsim acel grad și să ne înălțăm la Unul Superior. După cum au spus înțelepții noștri, Creatorul pune deasupra lor un rege, ale cărui fraze sunt la fel de aspre ca ale lui Haman, iar Israel se căiește și se schimbă.

Ca urmare, sfârșitul este sigur că va veni la Israel, prin legea dezvoltării treptate, menționată mai sus – iar asta se numește la timpul său, adică, legat în lanțurile timpului. Iar obiectivul garantat al lui Israel, luându-și dezvoltarea caracteristicilor sub propria autoritate, se numește le voi grăbi, adică, total independent de timp.

Binele și răul sunt evaluate de acțiunile individului față de societate

Înainte să analizăm corectarea răului la specia umană, trebuie să determinăm mai întâi valoarea acestor termeni abstracți, bine și rău. Atunci când definim o acțiune sau o caracteristică drept bună sau rea, ar trebui să clarificăm cui îi este benefică acea caracteristică sau acea faptă.

Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să cunoaștem temeinic valoarea proporțională dintre individual și colectiv, dintre individualul și colectivul în care trăiește și din care se hrănește individul, atât în materie, cât și în spirit.

Realitatea ne arată că nu există dreptul de a exista pentru un individ izolat, fără a avea în jurul său un număr suficient de oameni care să îl servească și să îl ajute să își satisfacă nevoile. Ca urmare, o persoană este născută  de la bun început pentru a duce o viață socială. Și fiecare individ din societate e ca o roată, care e legată cu mai multe alte roți, puse într-o mașinărie. Și această roată nu are libertate de mișcare în sine și de la sine, ci continuă să se miște cu mișcarea celorlalte roți, într-o anumită direcție, pentru a da mașinii calificarea de a își efectua rolul general.

Iar dacă există o stricăciune la roată, atunci stricăciunea nu este evaluată în legătura cu roată în sine, ci în conformitate cu serviciul și rolul său în legătură cu întreaga mașinărie.

Iar la subiectul nostru, beneficiul pe care îl are fiecare persoană, în colectivul său, este evaluat nu conform propriului său caracter bun, ci conform serviciului său către public. Și invers – apreciem caracteristica de rău a fiecărui individ numai în funcție de răul pe care îl face publicului, în general, nu prin valoarea individuală a persoanei.

Aceste lucruri sunt foarte clare, atât din perspectiva adevărului pe care îl conțin, cât și din perspectiva binelui pe care îl conțin. Asta pentru că ceea ce se găsește în colectiv este doar ceea ce se găsește în individual. Iar beneficiul colectivului este beneficiul fiecărui individ: cine face rău colectivului, își ia partea de rău, iar cine aduce beneficii colectivului își ia partea de beneficii, căci indivizii sunt părți ale întregului, iar întregul nu valorează în niciun fel mai mult decât suma tuturor indivizilor săi.

Astfel, se pare că atât colectivul, cât și individul sunt unul și același. Iar individul nu este rănit din cauza înrobirii sale față de colectiv, căci și libertatea colectivului și libertatea individului sunt una și aceeași. Și luând parte la bine, iau parte și la libertate.

Astfel, caracteristicile bune și caracteristicile rele, faptele bune și faptele rele sunt evaluate numai în funcție de beneficiul publicului.

Desigur, cuvintele de mai sus sunt valabile dacă toți indivizii își execută  rolul față de public, în deplinatătea sa și dacă primesc nimic mai mult decât merită și nu iau mai mult decât partea prietenilor lor. Dar dacă o parte a colectivului nu se comportă corespunzător, se dovedește că aceasta nu numai că este dăunătoare pentru colectiv, dar își face rău și ei înseși.

Nu vom discuta  mai departe despre ceva ce este cunoscut tuturor, iar cele de mai sus sunt doar pentru a arăta neajunsul, locul care necesită corectare, și anume că fiecare individ va înțelege că propriul său beneficiu și beneficiul colectivului sunt unul și același lucru. Astfel, lumea va ajunge la corectarea sa completă.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Pacea în lume

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts