Ce este spiritualitatea?

0
150

Filosofia a întâmpinat multe probleme ca să dovedească că materialitatea provine din spiritualitate și astfel sufletul stăpânește trupul. Vorbele lor încă sunt de neacceptat pentru inimă, sub orice formă. Greșeala primordială este percepția lor eronată asupra spiritualității: ei au decis că spiritualitatea a creat corporealitatea, ceea ce este, desigur, o născocire.

Orice părinte se regăsește, cumva, în progenitura sa. Aceasta relație este calea și traseul prin care se extind consecințele. În plus, orice operator trebuie să fie atent la operațiunea sa, cu care ia contact. Cât timp afirmi că spiritualitatea exclude orice incidente corporale, atunci o asemenea cale nu există, sau o legătură prin care spiritualul are contact sau poate fi implicat în vreo inițiativă.

Oricum, înțelegerea sensului cuvântului “spiritualitate” nu are nimic de-a face cu filosofia. Asta pentru că, în ce fel ar putea să discute despre ceva ce nu au văzut sau simțit vreodată? Pe ce se bazează noțiuniile lor elementare?

Dacă există vreo definiție care poate povesti despre spiritual de la corporal, ea aparține doar acelor care au obținut un lucru spiritual și l-au simțit. Aceștia sunt Cabaliștii autentici; este înțelepciunea Cabala de care avem nevoie.

Filosofia în relație cu esența Lui

Filosofiei îi face plăcere să se preocupe de Esența Lui și să dovedească ce reguli nu I se aplică Lui. Oricum, Cabala nu a avut niciodată de-a face cu asta, căci cum ar putea fi definit ceva de neatins și impenetrabil? Într-adevăr, o definiție negativă este la fel de adevărată că și o definiție pozitivă. Dacă vezi un obiect de la distanță și îl recunoști că fiind negativ, însemnând tot ceea ce el nu este, asta, de asemenea, se numește a vedea și a recunoaște într-un anumit fel. Dacă un obiect este într-adevăr, în afara câmpului vizual, chiar și caracteristicile lui negative sunt de neobservat.

Dacă, spre exemplu, vedem o imagine neagră de la distanță, însă totuși ne dam seama dacă este un om sau o pasăre, asta se numește viziune. Dacă ar fi fost încă mai departe, nu am fi fost în stare să determinăm dacă este o persoană.

Asta este originea confuziei lor și a neadevărului. Filosofiei îi place să fie mândră că înțelege tot ce este negativ în legătura cu esența Lui. Oricum, înțelepții Cabalei își acoperă gura cu mână și nu-I dau Lui nici măcar un nume simplu, pentru că noi nu definim prin nume sau cuvânt ceea ce nu atingem. Asta pentru că un cuvând descrie anumite grade ale atingerii. Oricum, Cabaliștii vorbesc despre iluminarea sa în realitate, însemnând toate acele iluminări pe care ei chiar le-au atins, ca o dovada a realizării evidente.

Spiritualitatea este o forță fără trup

Asta este ceea ce Cabaliștii definesc drept “spiritualitate” și despre asta vorbesc. Ea nu are nici imagine, spațiu, timp sau orice altă valoare corporală (în opinia mea, filosofia a uzat de un înveliș care nu-i aparține, pentru că a furat definiții din Înțelepciunea Cabala și a făcut delicatese cu înțelegerea omenească. Dacă nu era pentru asta, ei nu s-ar fi gândit niciodată să fabrice asemenea discernământ). Oricum, este doar o posibila forță, adică nu este o forță înveșmântată într-un trup obișnuit, lumesc, ci o forță fără corp.

Un vas spiritual se numește “o forță”

Acesta este locul în care trebuie punctat că forța despre care vorbește spiritualitatea nu se referă la Lumina spirituală. Lumina spirituală se răsfrânge direct din esența Lui și este, astfel, asemeni Esenței Sale. Asta înseamnă că noi nu avem percepție sau realizare în Lumina spirituală pe care o putem defini prin nume. Chiar numele “Lumină” este împrumutat și nu este real. Astfel, trebuie să știm că numele “Forță” fără trup se referă strict la “vasul spiritual”.

Lumini și vase

Astfel, noi nu trebuie să cercetam cum înțelepții Cabalei, care au umplut toată înțelepciunea cu sinele lor, au făcut direfența între diferitele Lumini. Asta pentru că aceste observații nu se referă la Luminile în sine, ci la impresia vasului, fiind mai sus menționată forța, care este afectată de întâlnirea sa cu Lumina.

Vase și lumini (semnificația cuvintelor)

Aici trebuie trasată linia dintre dar și iubirea care îl crează. Luminile, însemnând impresia vasului, care este realizabilă, se numește “formă și conținut la un loc”. Impresia este forma și forța de deasupra este conținutul.

Oricum, iubirea care este creată este considerată o “formă fără conținut”. Asta înseamnă că, dacă separăm iubirea de darul în sine, ca și cum nu ar fi înveșmântat niciodată vreun dar, ci doar în numele abstract “iubirea Divinității”, atunci asta este privită ca formă. în acest caz, practicarea ei este privită ca și “Cabala de formare”. Oricum, încă ar fi considerată ca ceva real, fără nicio asemănare cu Filosofia de formare, atâta timp cât spiritul acestei iubiri rămâne în dobândire, separat complet de dar, fiind însăși Lumina.

Conținut și formă în Cabala

Motivul este că, deși această iubire este, mai degrabă, o consecință a darului, este cu mult mai importantă decât darul în sine. Este asemeni unui mare rege care oferă un obiect fără importanță unei persoane. Deși darul în sine este fără importanță, iubirea și atenția regelui îl face de neprețuit și valoros. Astfel, este complet separat de conținut, fiind Lumina și darul, într-un mod în care munca și răsplată rămân separate în realizare doar cu iubirea însăși, în timp ce darul este, evident, uitat de inimă. Astfel, acest aspect al înțelepciunii este numit “Înțelepciuna de formare a Cabalei”. Într-adevăr, această parte este cea mai importantă parte a înțelepciunii.

ABYA

Această iubire este formată din patru părți care seamănă destul de mult cu dragostea umană: când primim mai întâi darul, încă nu spunem că cel care l-a oferit este cineva care ne iubește, cu atât mai mult dacă cel ce a dăruit este important și cel care a primit nu este egal cu el.

Oricum, dăruirea repetată și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană să pară ca un iubit adevărat și egal. Asta pentru că legea iubirii nu se aplică între mari și mici, așa  încât cei doi iubiți trebuie să se simtă egali.

Astfel, puteți măsura aici patru grade ale iubirii. Întâmplarea este numită Assiya, repetarea oferirii darurilor se numește Yețira și apariția iubirii însăși este numită Beria.

Aici începe studiul înțelepciunii formative a Cabalei, pentru că la acest grad iubirea este separată de daruri. Asta este sensul pentru “Și crează întuneric”, adică Lumina este îndepartată din Yețira și iubirea rămâne fără Lumină, fără darurile ei.

Apoi vine Ațilut. După ce a fost gustată și separată în întregime forma de materie, ca în “Și crează întuneric”, devine merituos să acceadă la gradul lui Ațilut, unde forma îmbracă substanța încă o dată, adică Lumina și iubirea sunt împreună.

Originea sufletului

Tot ce este spiritual este perceput ca și o forță separată de trup pentru că nu are imagine corporală. Oricum, din această cauză rămâne izolată și separată complet de corporal. În asemenea stare, cum poate aranja ceva corporal în mișcare, cu atât mai puțin să nască ceva fizic, de vreme ce nu are nicio legătură prin care să intre în contact cu corporalul?

Elementul acid

Oricum, adevărul este că forța însăși este, de asemenea, considerată o materie pură, ca și orice materie corporală din lumea concretă și faptul că nu are nicio imagine pe care simțurile umane să o poată percepe nu-i diminuează valoarea conținutului, care este “forță”.

Luați, de exemplu, o molecula de oxigen: se află în majoritatea materialelor din lume. Însă, dacă luați o sticlă cu oxigen pur, când nu este amestecat cu nici o altă substanță, veți afla că sticla pare a fi goală complet. Nu veți pute face nicio observație în legătură cu asta: va fi exact că și aerul, intangibil și invizibil.

Dacă desfacem capacul și mirosim, nu vom simți niciun miros; dacă gustăm, nu vom simți nicio aromă și dacă îl vom cântări, nu va avea mai mult decât greutatea sticlei goale. La fel se întâmplă și cu hidrogenul care este, de asemenea, fără gust, miros și greutate.

Oricum, când așezăm aceste două elemente împreună, ele vor deveni instantaneu un lichid – apa potabilă care are și gust și greutate. Dacă turnăm apă în var activ, ea se va amesteca cu varul și va deveni solidă ca și acesta.

Deci, elementele oxigen și hidrogen, care nu vor avea vreodată percepție tangibilă, devin un corp solid. Astfel, cum putem decide asupra forțelor naturale care nu au conținut corporal doar pentru că nu sunt aranjate într-un asemenea mod, încât simțurile noastre să le perceapă? Mai mult, este evident că majoritatea materialelor tangibile din lumea noastră au în componență oxigen, pe care simțurile umane nu-l pot percepe și simți! Mai mult, chiar în realitatea tangibilă, solidul și lichidul, pe care noi le percepem în lumea palpabilă, se pot transforma în aer și fum la o anumită temperatură. Tot astfel, vaporii se pot transforma în solide, când temperatura scade.

În acest caz, ar trebui să ne întrebam cum, unul dăruiește ceva ce nu are? Vedem clar că toate imaginile palpabile provin din elemente pe care le conțin și sunt intangibile și nu există ca materiale de sine stătătoare. Tot astfel, toate descrierile exacte pe care le cunoaștem și le folosim pentru a defini materiale sunt discordante și nu există în forma lor neamestecată. Mai degrabă ele îmbracă și dezvelesc forme sub influența condițiilor, cum ar fi căldura sau frigul.

Partea de început a substanței corporale este “forța” din ea, chiar dacă noi nu putem încă să facem direfența între forțe, ca și la elementele chimice. Poate că în viitor ele vor fi descoperite în forma lor pură, așa  cum doar recent am descoperit elementele chimice.

Egaliatate de forță în spiritual și fizic

Într-un cuvânt: toate numele care le atribuim materialului sunt complet fabricate, adică rezultă din percepția concretă în cele cinci simțuri ale noastre. Ele nu există în sau prin ele însele. Pe de altă parte, orice definiție am atribui forței, care o separă de material, este, de asemenea, fabricată. Chiar atunci când știința realizează ultima sa descoperire, noi încă trebuie să ne raportam doar la realitatea tangibilă. Asta înseamnă că în orice operațiune materială pe care o vedem sau simțim trebuie să percepem operatul ei, care este, de asemenea, o substanță, ca și operațiunea însăși. Există o corelare între ele, altfel nu ar exista niciuna.

Trebuie să știm că această eroare de a separa operatorul de operațiune vine din Filosofia de formare, care insistă să demonstreze că actul spiritual influentează operațiunea corporală. Asta are ca rezultat ipoteze eronate, cum sunt cele de mai sus, de care Cabala nu are nevoie.

Trup și suflet în cei superiori

Părerea Cabalei în această privință este foarte limpede, excluzând orice amestec al filosofiei. Asta pentru că, în mintea Cabaliștilor, chiar spiritualul, separat, entitățile conceptuale – cărora filosofia le neagă orice apartenență la corporal și le prezintă că fiind substanță pur conceptuală, deși este, într-adevăr, spirituală, mai mult sublim și abstract – au încă un trup și un suflet, exact ca și omul fizic.

Astfel, nu trebuie să vă întrebați cum pot să câștige doi premiul și să spună că sunt combinați. Mai mult, filosofia crede că orice este compus se poate apoi dezintegra și descompune, adică moare. Altfel, cum ar putea cineva să spuna că amândoi sunt combinati și eterni?

Lumini și vase

Într-adevăr, gândurile lor nu sunt și gândurile noastre, pentru că drumul înțelepților Cabalei este acela de a găsi dovada clară a realizării, făcând imposibilă revocarea acesteia prin cântărirea intelectuală. Însă dați-mi voie să fac aceste lucruri astfel, încât să fie clare pentru înțelegerea oricărei persoane.

Pentru început, trebuie să știm că direfența dintre Lumini și Vase este imediat creată în prima emanație din Ein Sof(Infinit). În mod natural, prima emanație este, de asemenea, cea mai deplină și mai pură decât toate care urmează după ea. Este cert că primește acest farmec și desăvârșire de la Ein Sof, care dorește să-i acorde orice farmec și plăcere.

Ește știut că măsura plăcerii este în mod esențial voința de a o primi. Asta pentru că, ceea ce dorim cel mai mult să primim, pare cel mai plăcut. Din aceasta cauză, ar trebui să facem doua observații în aceasta prima emanație: “voința de a primi” care primește Esența și însăși Esența primită.

Ar trebui să știm, de asemenea că voința de a primi este ceea ce percepem ca și “trup” al emanației, însemnând esența sa primară, fiind vasul de primire a divinității Lui. A doua este Esența binelui primit, care este Lumina Lui, care se extinde veșnic spre emanație.

Înseamnă că distingem, în mod necesar, două discernăminte care se îmbracă una pe alta chiar în cel mai sublim spiritual pe care inima îl poate concepe. Este opus opiniei filosofiei, care a fabricat faptul că entitățile separate nu sunt compuși materiali.

Este necesar ca acea “voință de a primi” care există, în mod necesar, în emanație (pentru că, fără ea nu există plăcere ci doar constrângere și niciun sentiment de plăcere) să fie absentă în Esența Lui. Acesta este motivul pentru denumirea “emanată”, căci nu mai este Esența Lui, căci de la cine ar putea primi El?

Oricum, darul pe care îl primește este, în mod necesar, o parte a Esenței Lui, pentru că aici nu este nevoie de nicio înnoire. Astfel, vedem marea direfență dintre trupul generat și abundența primită care este considerată Esența Lui.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Înțelepciunea Cabala și filozofia

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts