Creația emulatoare

0
156

Nașterea umanității fericite

Privind la pecetea operei creației, găsim acolo cuvintele “pe care Dumnezeu le-a creat ca să se facă”. Aceasta înseamnă că lucrarea Creatorului, care este pusă în creația din fața noastră, ne este dată ca să se facă și să se adauge la ea. În caz contrar, cuvintele “ca să se facă” ar fi fost complet redundante și lipsite de sens și ar trebui să se spună: “Prin asta, S-a odihnit de toată lucrarea pe care El a creat-o”. Deci, de ce au fost adăugate aici cuvintele “ca să se facă”? Trebuie să fie așa pentru faptul că acest verset ne învață că întinderea deplină a lucrării pe care Creatorul a lăsat-o în creație este în măsura exactă, nu mai mult și nu mai puțin, ci măsura în care ne permite să realizăm dezvoltarea și completarea noastră de către noi înșine.

În adevăr, întreaga noastră dezvoltare în creație este doar o emulare a acesteia. Toate aromele și frumusețea culorilor pe care le inovăm și le proiectăm sunt doar emularea culorilor sublime pe care le găsim în culori. Și, de asemenea, de unde știe tâmplarul despre cum se face o masă cu patru picioare, dacă nu emulează lucrările Creatorului, care a făcut creațiile care stau pe patru picioare? Sau, de unde ar ști despre combinarea a două bucăți de lemn, dacă nu prin emularea organelor corpului, care sunt legate între ele, astfel că el s-a aplecat și a construit în lemn procedând în consecință?

Oamenii observă și studiază realitatea stabilită dinaintea noastră în rațiune și frumusețe perfectă. După aceea, atunci când o înțeleg, ei simulează și fac același lucru. Ulterior, acest exemplu devine o bază pentru un alt exemplu, până când omul a creat o lume frumoasă plină de invenții.

Privind creația, avioanele au fost construite cu aripi similare păsărilor. Un radio a fost construit pentru a recepționa unde sonore precum urechile. Pe scurt, toate succesele noastre sunt prezentate înaintea noastră în creație și în realitate așa cum este ea și tot ce avem nevoie este să o emulăm și să facem.

Realitatea și existența realității se neagă una pe alta

Realitatea- însemnând realitate în general și toate părțile sale, care sunt create în raport cu ceea ce aparține existenței lor- constatăm că este bine înființată, cu orice frumusețe și plăcere, fără nici un fel de deficiență. Într-adevăr, o lume luminoasă. Dar, atunci când plasăm în opoziție existența acestei realități, adică manierele prin care aceste creații se hrănesc și se susțin, acestea sunt înșelătoare, dezordonate, lipsite de gust și foarte nestăpânite. Cu toate acestea, am explicat deja despre realitate și despre existența realității în general în eseul “Înțelesul Unității”, și asta învățăm de acolo.

Concluzie și naștere

Din toate acestea, ar trebui să știți că generalul este întotdeauna egal cu particularul, iar Creatorul în și asupra lui Însuși nu simte multiplicitatea, deoarece El este mereu în autoritatea singulară și puteți deduce beneficiul colectivului de cel al individului.

Și cum existența și nașterea individului – pe care Creatorul a stabilit-o în mod natural – este testată din momentul nașterii și apariției în locul pe care Creatorul l-a pregătit, numit “această lume”, se consideră că El a făcut anume ca cineva să cadă în mâinile iubitorilor loiali, care se vor îngriji, vor vindeca și supraveghea toate nevoile acestuia în devoțiune și iubire.

Același lucru este valabil și pentru colectiv. Dacă dorește să se nască și să iasă în lumea corectată pentru întreaga colectivitate, este necesar să vedem că acest copil general intră pe mâinile părinților loiali care îl vor iubi cu la fel de mult devotat ca tată și mamă, adică porunca iubirii altora. Acest lucru este similar cu pregătirea pentru dăruirea Torei.

Cu toate acestea, aici ne vom angaja numai în specia umană și vom vedea cât de mult din plăcerea și bunătatea pe care o are Creatorul cu privire la existența omului, de a-l păstra până când este vrednic de a fi chemat, sub forma unei lucrări umane. Iar când luăm ordinea propriei existențe, cât de mult din ea este nenorocită și groaznică – că oriunde se întoarce, cineva îl condamnă, și chiar existența fiecăruia este construită pe ruina aproapelui.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Înțelesul concepției și nașterii

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts