Eliberarea de Îngerul Morții

0
63

Acum, după tot ce am aflat, găsim un mod de a înțelege cu adevărat cuvintele înțelepților atunci când au spus, Harut (sculptat) pe pietrenu pronuntați Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), căci ei au fost eliberați de îngerul morții.

S-a explicat în articolele Matan Torah și Arvut că, înainte de a fi dată Tora, ei și-au asumat renunțarea la orice proprietate privată în măsura exprimată în cuvintele, o Împărăție de Preoți, iar scopul întregii creații – adeziunea cu El în echivalență de formă cu El: așa cum El dăruiește și nu primește, la fel și ei vor dărui și nu vor primi. Acesta este gradul cel mai înalt de Dvekut (adeziune), exprimat în cuvintele popor Sfânt, după cum este scris la sfârșitul articolului Arvut.

Deja v-am făcut să vă dați seama că esența omului, adică egoismul său, definit ca voința de a primi, este numai jumătate și poate să existe doar când e îmbrăcată în imaginea unei posesiuni sau a speranței de posesiune. Căci numai atunci este completă și poate fi numită esența omului.

Astfel, atunci când copiii lui Israel au fost recompensați cu Dvekut complet, în acea ocazie sfântă, vasele lor de primire au fost golite complet de orice posesiune lumească, iar ei au fost lipiți de El în echivalența formei. Asta înseamnă că ei nu aveau nicio dorință de posesiune pentru sine, ci doar în măsura în care puteau să dăruiască mulțumire, astfel încât Creatorul lor să fie încântat de ei.

Și cum dorința lor de a primi s-a îmbrăcat într-o imagine a acelui obiect, ea s-a îmbrăcat în el și s-a legat cu el în unitate completă. Ca urmare, ei au fost cu siguranță eliberați de îngerul morții, căci moartea este, în mod necesar, o absență și o negare a existenței unui anumit obiect. Dar numai atâta timp cât există o scânteie care dorește să existe pentru propria sa plăcere putem să spunem despre ea că acea scânteie nu există, pentru că ea a devenit absentă și a murit.

Cu toate acestea, dacă în om nu există o astfel de scânteie, ci toate scânteile esenței sale se îmbracă în dăruirea mulțumirii Creatorului lor, atunci el nu este nici absent, nici mort. Căci chiar și atunci când corpul este anulat, el este anulat doar cu privire la auto-mulțumirea în care este îmbrăcată voința de a primi, care poate să existe numai în ea.

Însă atunci când primește scopul creației și când Creatorul primește plăcere de la el, de vreme ce se face voia Lui, esența omului, care se îmbracă în mulțumirea Lui, primește eternitatea completă, la fel ca El. Astfel, el a fost recompensat cu eliberarea de îngerul morții. Acesta este înțelesul cuvintelor din Midraș (Midraș RabaȘemot, 41, Item 7): Libertatea față de îngerul morții. Iar în Mișna (Avot 86): Harut (sculptat) pe pietre, nu pronuntați Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), căci niciunul nu e liber, decât dacă se angajează în studiul Torei.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Libertatea

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts