Esența creației este eternitatea creației

0
32

Explicație: Creatorul este omnipotent și de aceea, deși creaturile sunt ca niște animale, cu toate acestea, cineva care este răsplătit cu anularea voinței sale înaintea voinței Creatorului, El îi dă și creează în el un nou spirit și o nouă inimă și îl întronează în toate lucrările Lui, ca și în “Prin Mine împărăţesc împăraţii”. Este asemănător cu un vicerege, căruia i se dăruiește toată guvernarea statului și cine este favorizat de acel om răsplătit, El îl duce din providența atribuită cojii și îl plasează sub providența stabilită pentru veșnicie și El va face voia celor care se tem de El. Acesta este sensul pentru: “Așa cum Eu creez lumi, la fel cei drepți creează lumi”.

Aceasta se întâmplă deoarece esența creației se referă în primul rând la eternitatea creației, unde eternul din prima creație a acestei lumi, adică Adam HaRișon, creația Creatorului, este atribuită Creatorului. Dar, de la Adam, această creație este dată celor neprihăniți din fiecare generație. Ei sunt cei care conduc lumile așa cum vroiesc și doresc și “o sentință dreaptă și Creatorul o execută”.

Se știe că din acest motiv providența corporalității nu trebuie să se schimbe deloc, deoarece spiritualitatea nu este limitată de limita corporală și este potrivită de a fi finalizată peste toate limitele realității corporale.

Acesta este motivul pentru care lumea este plină de corpuri incomensurabile, într-o asemenea măsură încât, chiar dacă se vor stabili 600 000 de oameni neprihăniți, ei vor putea să se angajeze în crearea de noi lumi. Cu toate acestea, totul urmează internalitatea, care este Providența, unde cei drepți se stabilesc și Creatorul execută. Iar sentimentul surplusului va fi ca o picătură într-o găleată sau ca praful balanței, iar Natura nu poate privi ceea ce este fără valoare.

Sufletul vital este privit ca fiind corupt și pe cale să fie ars, fără valoarea ființei. Se numește “murdărie” (lit. ejaculare nocturnă) pentru a sugera faptul că senzația de a fi a propriului său sine este înfuriată de poluție și incidentală. Cu toate acestea, un suflet care dobândește o parte a lui Dumnezeu de sus se numește “ființă” și acesta este sensul pentru: “ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile”. Doar de această ființă putem vorbi, și nu de toate cochiliile care au precedat formarea ei, a cărei ființă este doar coincidentă, prezentă în timpul lucrării și, în cele din urmă, distrusă. Cerul și pământul se vor uza ca o îmbrăcăminte și numai dorința dobândită va rămâne pentru toată eternitatea.

Prin acea “ființă” este pluralitatea în funcție de generații și vremuri, ca încarnări. Din acest motiv nu există nicio împărțire în inovarea “ființei” între un corp și toate corpurile din lume, deoarece analiza și pluralitatea depind de “vremuri”.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Semnificația literei Chaf din Anochi

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts