Exil și Izbăvire

0
108

Armonie între religie și legea dezvoltării sau soarta oarbă

Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă.

Deuteron 28:65

Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi când ziceţi: «Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări ».

Ezechiel 20:32

Creatorul ne arată clar că Israel nu poate trăi în exil și nu va afla odihnă ca și celelalte neamuri, care se amestecă cu alte neamuri și își găsește tihnă, și care se vor contopi până când nu va rămâne nicio urmă. Nu e la fel și cu casa lui Israel. Națiunea nu va găsi odihnă printre neamuri până când nu va împlini versetul Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău. (Deuteron 4:29)

Asta poate fi examinată prin studierea Providenței și a versului care ne vorbește despre faptul că Tora este adevărată și toate cuvintele ei sunt adevărate și ne aduce nenorocire atâta timp cât ne îndoim de adevărul său.

Și spunem despre toate mustrările care coboară asupra noastră că sunt întâmplătoare sau e soartă oarbă. Asta are un singur leac – aducerea necazurilor înapoi la noi într-o asemenea măsură încât să ne dăm seama că nu e vorba de coincidențe ci de Providența de neclintit, hărăzită nouă de Sfânta Tora.

Și trebuie să lămurim acest lucru prin însăși legea dezvoltării: natura neclintită a Călăuzirii pe care o obținem prin Sfânta Tora, căci pe calea Torei în Providență (vedeți cele Două Drumuri), are loc o dezvoltare mult mai rapidă a noastră decât a altor neamuri. Și, pentru că cei ce aparțin neamurilor se dezvoltă și ei, există mereu nevoia de a merge înainte și de a fi extrem de meticuloși cu toate Mițvot ale Torei. Și pentru că nu le îndeplinesc, ci vor să îngrădească micimea egoismului lor, adică Lo Lișma, asta pornește ruinarea Primului Templu, căci ei vor să proslăvească bogația și puterea mai presus de justiție, asemeni altor neamuri.

Însă, pentru că Tora interzice asta, ei au negat Tora și profeția și au adoptat obiceiurile vecinilor, așa că se puteau bucura de viață atât cât le cerea egoismul lor. Și, pentru că făceau asta, puterea națiunii s-a dezintegrat, unii urmându-l pe rege și pe solii egoiști, iar unii urmându-i pe profeți. Și această separare a continuat până la năruire.

În al Doilea Templu, a fost mult mai izbitor, încă de la începutul destrămării a fost prezentat public de discipoli corupți, cap de listă fiind Țadok și Bytos. Ei s-au răzvrătit împotriva înțelepților noștri, învârtindu-se, în primul rând, în jurul obligației din Lișma, așa cum au spus înțelepții noștri, Înțelepțilorfiți atenți la vorbele voastre. Pentru că ei nu au vrut să se retragă din egoism, au creat comunități al acestui mod corupt și au devenit o mare sectă numită Țadokim, formată din bogați și din soli, urmând dorințele egoiste, diferit de calea Torei. Ei s-au împotrivit la Prușim și au adus regulile regatului Roman peste Israel. Ei sunt cei care nu au făcut pace deîndată, așa cum ne-au sfătuit înțelepții noștri prin Tora, până când casa a fost năruită și Gloria Israelului a fost alungată.

Diferența între un ideal laic și un ideal religios

Un ideal laic izvorăște din umanitate și, deci, nu se poate ridica deasupra umanității. Însă, o idee religioasă, care izvorăște de la Creator, poate urca deasupra omenirii. Asta, pentru că bazele unei ideal laic este egalizarea și costul glorificării omului și acționează pentru a se făli în ochii oamenilor. Și, deși cineva este, uneori, căzut în dizgrație în ochii unor contemporani, încă transcende către alte generații și este un lucru prețios pentru el, ca și podoaba care-l încântă pe deținătorul ei, deși nimeni nu știe de existența ei și nu o prețuiește.

O idee religioasă, oricum, se bazează pe Gloria în ochii Divinității. Astfel, cel ce urmează o idee religioasă se poate ridica deasupra umanității.

Și așa se întâmplă și printre neamuri în exilul nostru. Atâta timp cât noi urmăm calea Torei, suntem în siguranță, pentru că este știut de către toate neamurile că noi suntem o națiune mult mai dezvoltată și ei doresc cooperarea cu noi. Ne exploatează, fiecare în concordanță cu propriile sale dorințe egoiste. Însă avem încă o mare putere printre neamuri, dincolo de orice exploatare, mai există o parte frumoasă rămasă pentru noi, mai mareață decât pentru cetățenii pământului.

Însă, pentru că oamenii s-au răsculat împotriva Torei, ca să-și continue șiretlicurile lor egoiste, ei au pierdut sensul vieții, adică munca Divinității. Și, fiindcă scopul sublim a fost dat de-o parte pentru scopurile egoiste ale plăcerilor vieții, oricine obține avere și-a înălțat propriul scop cu glorie și frumusețe. Și unde omul religios și-a dat surplusul de bani pentru caritate, fapte bune, clădirea de seminarii și tot felul de astfel de nevoi colective, cei egoiști și-au dat surplusul pe bucuriile vieții: mâncare și băutură, haine și bijuterii și ies în evidență în orice neam.

Prin aceste cuvinte, vreau doar să arăt că Tora și legea naturală a dezvoltării merg mână-n mână într-o minunată unitate chiar și cu soarta oarbă. Astfel, incidentele neplăcute din exil, despre care trebuie să spunem mai multe din zilele exilului nostru, s-au petrecut fiindcă noi am denaturat Tora. Și, dacă țineam poruncile Torei, nu ar fi venit niciun rău asupra noastră.

Similaritatea și unitatea dintre Tora și soarta oarbă și dezvoltarea calculului uman

Deci, propun aici Casei lui Israel să le spună necazurilor: Destul! Și în cele din urmă, să facă un calcul uman în ceea ce privește aceste aventuri care ne-au izbit iar și iar, chiar și aici, în țara noastră. Vrem să pornim propria noastră metodă, căci nu avem nicio speranță de a ne strânge pe pământ ca și națiune, atâta timp cât nu acceptăm Sfânta noastră Tora, fără nicio excepție, până la ultima condiție a muncii Lișma și nu pentru propriul sine, fără nicio rămășiță de egoism, așa cum am dovedit în articolul Matan Tora.

Dacă nu ne organizăm astfel, atunci există diferențe sociale între noi și vom fi, fără urmă de tăgadă, împinși în dreapta și în stânga la fel ca și neamurile și chiar mai mult. Asta, pentru că natura dezvoltării esta că ei nu pot fi ținuți în frâu, nu-și vor pleca capul pentru nicio noțiune importantă ce va veni de la o persoană convingătoare și nu vor face niciun compromis. De aceea înțelepții noștri au spus, Israel este cel mai nestăpânit dintre toate națiunile, ca acela a cărui minte este mai impede, dar el este cel mai încăpățânat.

Asta este o lege psihologică. Și dacă nu mă înțelegeți, mergeți și studiați această lecție printre membri de acum ai națiunii: Deși noi trebuia doar să începem să clădim, timpul a scos deja la iveală teribilismul nostru și îngâmfarea minții și ceea ce unul clădește, ceilalți dărâmă.

…Asta știu toți, însă există o singură noutate în vorbele mele: Ei cred că, în cele din urmă, partea cealaltă va înțelege pericolul și-și va pleca capul și le va accepta părerea. Însă știu că, și dacă i-am lega pe toți într-un singur coș, niciunul nu se va preda celorlalți și niciun pericol nu-l va opri pe vreunul să-și continue ambiția.

Într-un cuvânt: atâta timp cât noi nu vom ridica scopul nostru deasupra vieții corporale, nu vom avea nicio revigorare corporală, pentru că spiritualul și corporalul din noi nu pot conviețui în acelasi coș, căci noi suntem copiii ideii. Și, chiar dacă noi suntem ferecați în 49 de porți ale materialismului, nu renunțăm încă la idee. Astfel, avem nevoie de Scopul sfânt pentru Numele Lui.

Eseul face parte din cartea  Fructul unui Înțelept

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts