Libertatea Individului

0
110

Libertatea Individului

Acum am ajuns la o înțelegere temeinică și exactă a libertății individului. Cu toate acestea, ea are legătura numai cu primul factor, cu sursa, care e substanță primară a oricărei persoane, adică toate caracteristicile pe care le moștenim de la strămoșii noștri și prin care suntem diferiți unii de alții.

Asta pentru că, chiar și atunci când mii de oameni împart același mediu în așa fel, încât ceilalți trei factori îi afectează pe toți în mod egal, tot nu vom găsi doi oameni care să aibă aceeași caracteristică. Asta pentru că fiecare dintre ei își are propria sa sursă unică. E ca sursa grâului: deși acesta se schimbă mult prin ceilalți trei factori, tot mai păstrează forma preliminară a grâului și nu va lua niciodată forma unei alte specii.

Forma generală a părintelui nu se pierde niciodată

Asa se face că fiecare sursă care și-a dat jos forma preliminară a părintelui și a preluat o formă nouă, ca rezultat al celor trei factori care i s-au adăugat și care o schimba semnificativ, forma generală a părintelui tot se păstrează, iar sursa nu va prelua niciodată forma unei alte persoane care seamănă cu ea, la fel cum ovăzul nu va semăna niciodată cu grâul.

Asta pentru că fiecare sursă, în sine, e o suită lungă de generații, formată din mai multe sute de generații, iar sursa include concepțiile tuturor acestor generații. Cu toate acestea, ele nu sunt dezvăluite în ea în aceleași moduri în care au apărut la strămoși, adică sub formă de idei, ci numai ca forme abstracte. Ca urmare, ele există în sursă sub forma unor forțe abstracte, numite tendințe și instincte, fără ca persoana să știe motivul lor sau de ce face ceea ce face. astfel, nu pot să existe două persoane cu aceeași caracteristică.

Necesitatea de a păstra libertatea individului

Să știți că aceasta este singura posesiune adevărată a individului care nu trebuie deteriorată sau alterată. Asta pentru că scopul tuturor acestor tendințe, care sunt incluse în sursă, este să se materializeze și să ia forma de concepte, când individul crește și obține o minte proprie, ca rezultat al legii evoluției, care controlează acel lanț și îl împinge mereu înainte, după cum se explică în articolul Pacea. De asemenea, aflăm că fiecare tendință e menită să se transforme într-un concept sublim și de o importanță de nemăsurat.

Astfel, oricine purcede la eradicarea unei tendințe dintr-un individ și la scoaterea acesteia din rădăcini cauzează pierderea acelui concept sublim și minunat din lume, menit să apară la capătul lanțului, căci acea tendință nu va mai apărea niciodată, în niciun alt corp. La fel, trebuie să înțelegem că, atunci când o anumită tendință ia forma unui concept, ea nu mai poate fi distinsă ca bună sau rea. Asta pentru că astfel de distincții sunt recunoscute numai atunci când sunt încă tendințe sau concepte imature și în niciun fel nu sunt recunoscute atunci când iau forma unor adevărate concepte.

De mai sus aflăm ce rău teribil fac acele națiuni care își impun domnia asupra minorităților, privându-le de libertate, fără să le dea voie să își trăiască viața după tendințele pe care le-au moștenit de la strămoșii lor. Ele sunt privite ca fiind criminale, nimic mai puțin.

Și chiar cei care nu cred în religie sau în îndrumare intenționată pot să înțeleagă necesitatea de a păstra libertatea individului, privind sistemele naturii. Căci putem să vedem cum toate națiunile care au căzut vreodată, de-a lungul generațiilor, au ajuns la cădere numai datorită oprimării asupra minorităților și indivizilor, care, ca urmare, s-au revoltat împotriva lor și le-au ruinat. Ca urmare, e clar tuturor că pacea nu poate să existe în lume, dacă nu luăm în considerare libertatea individului. Fără ea, pacea nu va fi sustenabilă și se va ajunge la decădere.

Astfel, am definit clar esența individului, cu cea mai mare precizie, după scăderea a tot ce ia acesta de la nivelul public. Dar acum ne confruntăm cu o întrebare: în cele din urmă, unde este individul însuși? Tot ce am spus până acum cu privire la individ e perceput doar ca proprietatea individului, moștenită de la strămoșii săi. Dar unde e individul însuși, moștenitorul și purtătorul acelei proprietăți, care cere să îi păzim proprietatea?

Din tot ce s-a spus până acum, mai avem de găsit punctul de sine din om, care stă înaintea noastră ca unitate independentă. Și de ce am nevoie de primul factor, care e un lanț lung de mii de oameni, unul după altul, din generație în generație, cu care stabilim imaginea individului ca moștenitor? Și de ce am nevoie de ceilalți trei factori, care sunt miile de oameni ce stau unul lângă altul, în aceeași generație? La urma urmei, fiecare individual nu e decât o mașina publică, gata mereu să slujească publicul după cum acesta consideră de cuviință. Adică, el devine subordonat la două tipuri de public:

A . Din perspectiva primului factor, el a devenit subordonat unui public mare din generațiile trecute, înșirate una după alta.

B . Din perspectiva celorlalți trei factori, el a devenit subordonat publicului său contemporan.

Aceasta este o întrebare cu adevărat universală. Din acest motiv, mulți se opun metodei naturale de mai sus, deși îi cunosc temeinic valabilitatea. În schimb, aleg metode metafizice sau dualismul, sau transcendentalismul, pentru a își descrie un obiect spiritual și modul în care acesta stă înăuntrul corpului, în sufletul omului. Și sufletul acela este cel care învăța și care conduce corpul, este esența omului, sinele său.

Și poate că aceste interpretări vor ușura mintea, dar problema este că ele nu au nicio soluție științifică prin care să se explice modul în care un obiect spiritual poate să aibă vreun contact cu atomii fizici și să îi pună în mișcare. Toată înțelepciunea nu i-a ajutat să gasească o punte pe care să pășească și să traverseze acea prăpastie largă și adâncă, ce se întinde între entitatea spirituală și atomul material. Astfel, știința nu a capătăt nimic din toate aceste metode metafizice.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Libertatea

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts