Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui

0
51

În esență, dăruirea Torei în această lume umilă este un lucru opus, pentru îngerii care au comis o eroare în ea. Acesta este sensul pentru „Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui”. Interpretare: „Sfârșitul unui lucru” se referă la partea de jos a gradului, adică la crearea lumii pentru ca toți să vadă, atunci când nu este nevoie de niciun control. Aceasta este ceea ce cărțile numesc „primele concepte”, adică: dacă nu mănâncă, va muri de foame; dacă va atinge focul, se va arde; și dacă se aruncă în apă, se va îneca, etc. Aceste lucruri sunt înțelese de către vite și dobitoace, din moment ce mintea animată le va spune acest lucru. Acesta este motivul pentru care este numit „sfârșitul unui lucru”.

„Începutul unui lucru” este mintea Torei, care nu este atinsă nici măcar prin vorbire, adică de toate popoarele pământului, cu excepția seminției lui Iosif, cea aleasă de Dumnezeu. În lume, binele și răul sunt amestecate. Pentru a distinge între bine și rău, scrierea ne spune că drumul principal al binelui este „sfârșitul unui lucru”, adică a te comporta în felul în care cei smeriți discută, adică prin ceea ce este atins de tot poporul, dar conectat la mintea Torei. Acest lucru se datorează faptului că acesta este scopul contrariilor în lume, iar omul întreg trebuie să se conecteze și să se unească în mintea lui în unitate reală. Și acest lucru se numește „bun”, așa cum este scris, „Sfârșitul unui lucru”, dacă este bine conectat la începutul său, adică mintea Torei și mintea însuflețită se conectează de fapt într-una singură.

Două contrarii în același subiect

Acesta este înțelesul cuvintelor înțelepților noștri: ”’Tu sprijini omul şi animalul, O Doamne!’, aceștia sunt oameni cu o minte iscusită, care pretind a fi la fel ca dobitoacele”. Am explicat mai sus că aceste două contrarii se unesc între ele într-unul. Să luăm de exemplu ceea ce este scris: „Fără făină, nu există Tora; fără Tora, nu există făină”. În prima parte, este vorba de o minte animală – o gândire atinsă de toți. În a doua parte, este vorba de gândirea Torei. În ce fel sunt conectate existența făinii și puterea Torei? Dar, din Tora înțelegem că Creatorul nu înlătură Providența Lui asupra lumii nici chiar un moment; prin urmare, El îi avantajează pe cei care iau aminte la voia Lui și le ascultă rugăciunea.

Prin urmare, cei care au fost răsplătiți cu munca în Tora, cu siguranță nu trebuie să lucreze ca și restul oamenilor, din moment ce ei cer Celui care are cu adevărat, și El le va da, dupa cum este scris: „Din moment ce sunt discipoli, Tora lor este păstrată și munca lor binecuvântată”. Tana ne spune: „fără făină”, etc., ceea ce înseamnă că modul dorit este de a le conecta, ceea ce înseamnă de a pretinde să fie ca un animal, să știe că fără făină nu există nici Tora, și de a încerca ceva mai greu decât cu ceea ce e învățată mintea lui corporală să facă, în scopul de a obține făină (hrană) pentru corpul său.

Într-adevăr, legea Torei permite acest lucru, pentru că „Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului. Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui”. De aceea, de ce ar trebui El să atingă și să desprindă o carcasă de pe piață? Pentru a nu avea nevoie de oameni, el preferă să se angajeze în Tora – să se teamă de Creator și să aștepte mila Lui, căci El „nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului” etc. Acestea sunt două lucruri opuse atunci când ele se unesc de fapt într-unul în aceia care fac ca animalele, și știu că este inutil, și că totul vine la el de la masa regelui. Un astfel de om se numește a fi „întreg”.

Acesta este sensul versetului, „Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi”. El unește cele două lucruri: are încredere în Creator, strânge cu toată inima pentru a asigura hrană pentru casa lui, dar știe că toate faptele sale și toate eforturile sale sunt însă aroganță și trădare, și își pune încrederea în Creator.

Este scris: „Căci toiagul de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi”. Aceasta înseamnă, că deși actele lor sunt similare, etc. De ce? Scriitura interpretează „pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire”, căci ei își asumă complet povara împărăției cerurilor și știu că El este cel care le dă putere.

Motivul pentru aceasta este de a vedea cât de departe ajunge credința celor drepți. Și deși Creatorul cunoaște gândurile, faptele trebuie să fie clare celor drepți înșiși. Acest lucru se datorează faptului că natura materială nu îngăduie celor drepți să creadă în ei înșiși, până când nu vor vedea în mod evident și clar, iar lor le e mereu teamă ca nu cumva să provoace păcatul și să cadă de la gradul lor în timpul acțiunii.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Tu mă înconjuri pe dinapoi și pe dinainte

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts