Mediul

0
109

Mediul ca Factor

Această protecție înseamnă că putem să suplimentăm întotdeauna în ceea ce privește alegerea mediului nostru – prietenii, cărțile, învățătorii și așa mai departe. E ca o persoană care a moștenit de la tatăl său câteva tulpini de grâu. Din această cantitate mică, el poate să crească zeci de tulpini, alegând mediul pentru sursa sa, anume, pământul fertil, cu toate mineralele și materiile prime necesare care hrănesc grâul din abundență.

Mai există și chestiunea lucrării de îmbunătățire a condițiilor de mediu, ca să se potrivească nevoilor plantei și creșterii, căci cei înțelepți vor face bine să aleagă cele mai bune condiții și vor găsi binecuvântarea. Iar cei proști vor lua din orice le vine înainte și astfel, semănatul va fi un blestem, mai degrabă decât o binecuvântare.

Astfel, toată lauda și spiritul său depind de alegerea mediului în care să semene grâul. Dar odată semănat în locația aleasă, forma absolută  a grâului este determinată conform măsurii pe care e capabil să o furnizeze mediul.

Așa stau lucrurile și cu tema noastră, căci e adevărat că dorința nu are libertate. Mai degrabă, ea este condusă de cei patru factori de mai sus. Și suntem obligați să gândim și să analizăm așa cum sugerează factorii, negându-ni-se orice tărie de a critica sau de a schimba, la fel ca grâul care a fost semănat în mediul său.

Însă există libertatea ca voința să aleagă inițial mediul, cărțile și îndrumătorii care îi transmit concepte bune. Dacă nu facem asta, ci suntem dispuși să pătrundem în orice mediu care ne apare și să citim orice carte care ne cade în mâinii, suntem obligați să decădem într-un mediu rău sau să ne pierdem timpul cu cărți lipsite de valoare, care există din abundență și sunt mai ușor de obținut. Ca urmare, vom fi obligați să adoptăm concepte stricate, care ne vor face să păcătuim și să condamnăm. Cu siguranță că vom fi pedepsiți, nu din cauza gândurilor sau faptelor noastre rele, pe care nu putem să le alegem, ci pentru că nu am ales să fim într-un mediu bun, căci în mod sigur că putem să alegem în această privință.

Ca urmare, cel care se străduiește mereu să aleagă un mediu mai bun merită lăudat și răsplătit. Dar și aici, nu datorită gândurilor și faptelor lui bune, care îi vin fără să le aleagă, ci datorită efortului său de a dobândi un mediu bun, care îi aduce aceste gânduri și fapte bune. După cum a spus Rabi Yehoșua Ben Perachya, să-ți faci Rav și să-ți cumperi un prieten.

Necesitatea de a alege un Mediu Bun

Și acum puteți înțelege cuvintele lui Rabi Yoși Ben Kisma (Avot 86), care i-a răspuns unei persoane care i-a oferit să locuiască în orașul său, spunând că îi dă pentru asta mii de bani de aur: Chiar dacă mi-ai da tot aurul și argintul și giuvaerurile din lume, eu voi locui doar într-un loc în care e Tora. Aceste cuvinte par mult prea sublime pentru a putea fi înțelese de mintea noastră simplă, căci, cum a putut el să respingă mii de bani de aur pentru un lucru atât de mic, cum este viața într-un loc în care nu există discipoli ai Torei, el însuși fiind un mare înțelept, care nu avea nevoie să aleaga de la nimeni? Un mister, într-adevăr.

Dar, după cum am văzut, e un lucru simplu și ar trebui să îl respectăm fiecare dintre noi. Pentru că, deși fiecare își are propria sa sursă, forțele se dezvăluie în mod deschis numai prin mediul în care ne aflăm. E la fel cu grâul semănat în pământ, ale cărui forțe devin evidente numai prin mediul său, care este solul, ploaia și lumina soarelui.

Astfel că Rabi Yoși Ben Kisma a presupus corect că, dacă ar fi să părăsească mediul bun pe care îl alesese și să se ducă într-un mediu dăunător, într-un oraș unde nu e Tora, nu numai că toate conceptele sale anterioare ar fi fost compromise, dar toate celelalte forțe ascunse în sursa sa, pe care încă nu le dezvăluise în acțiune, ar fi rămas ascunse. Asta pentru că ele nu ar fi supuse mediului corect care ar putea să le activeze.

Și după cum am clarificat mai sus, numai în ceea ce privește alegerea mediului este măsurată domnia omului asupra lui însuși, iar pentru aceasta va primi recompensă sau pedeapsă. Ca urmare, nu trebuie să ne miram de un înțelept că Rabi Yoși Ben Kisma, care a ales binele și a refuzat răul și nu a fost ispitit de lucruri materiale și lumești, după cum deduce în următoarele: când cineva moare, nu ia cu el argint, sau aur sau giuvaeruri, ci numai Tora și faptele bune.

Așa că înțelepții noștri ne-au avertizat, să-ți faci Rav și să-ți cumperi un prieten. Și mai e și alegerea cărților, după cum am menționat, pentru că numai în aceasta e cineva mustrat sau lăudat – în alegerea mediului său. Dar odată ce și-a ales mediul, este la mână mediului, ca lutul în mână olarului.

Controlul Minții Asupra Corpului

Unii înțelepți contemporani externi, după ce au analizat chestiunea de mai sus și au văzut că mintea omului nu e decât un fruct, care crește din întâmplările vieții, au tras concluzia că mintea nu are niciun control asupra corpului, ci omul e controlat și activat numai de întâmplările vieții, imprimate în tendoanele fizice ale creierului. Iar mintea omului e ca o oglindă, reflectând oglinzile dinaintea sa. Și deși oglinda e purtătoarea acestor forme, ea nu poate să activeze  sau să miște formele care se reflecta în ea.

Așa este mintea. Deși întâmplările vieții, în tot discernământul cauzei și efectului din ele, sunt văzute și recunoscute de către minte, mintea, cu toate acestea, este pur și simplu incapabilă să controleze corpul  sau să îl pună în mișcare, adică să îl aducă mai aproape de bine sau să îl îndepărteze de rău. Asta pentru că ceea ce e spiritual și ceea ce e fizic sunt complet departe unul de celălalt și nu există între ele instrument intermediar, care să permită minții spirituale să activeze și să conducă trupul lumesc, după cum s-a discutat pe larg.

Dar acolo unde sunt deștepți, ei fac tulburare. Imaginația omului folosește mintea la fel cum microscopul slujește ochiul: fără microscop, el nu ar vedea nimic rău, datorită dimensiunii mici a răului. Însă după ce a văzut răul prin microscop, omul se îndepărtează de factorul dăunător.

Astfel, microscopul este cel care face omul să se distanțeze de ce e rău, nu simțul, căci simțul nu a detectat factorul dăunător. Și în acea măsură, mintea controlează pe deplin corpul omului, pentru a îl avertiza de rău și a îl aduce aproape de bine. Astfel, în toate locurile în care caracteristica trupului nu reușește să recunoască ce e benefic sau ce e dăunător, e nevoie doar de duhul minții.

Mai mult, cum omul își cunoaște mintea, care este o concluzie adevărată pe baza experiențelor sale de viață, ca urmare, el poate primi cunoaștere și înțelegere de la o persoană de încredere și o poate lua ca lege, deși întâmplările vieții sale încă nu i-au dezvăluit acele concepte. E ca o persoană care cere sfatul unui doctor și îl ascultă, deși nu înțelege nimic cu propria sa minte. Astfel, folosim mintea altora la fel de mult cum o folosim și pe a noastră.

După cum am clarificat mai sus, există două moduri în care Providența se asigură că omul atinge obiectivul cel bun, obiectivul final:

  1. Calea durerii
  2. Calea Torei

Toată claritatea de pe calea Torei se naște din asta. Căci pentru aceste concepții clare, care au fost dezvăluite și recunoscute după un lung lanț de întâmplări din viața profeților și a oamenilor lui Dumnezeu, există un om care le utilizează pe deplin și care beneficiază de pe urma lor, ca și cum conceptele ar fi fost întâmplări ale propriei sale vieți. Astfel, vedeți că omul este scutit de toate chinurile prin care trebuie să treacă, înainte să poată să dezvolte acea minte clară de la sine. Așadar, facem economie de timp și de durere.

Se poate face o comparație cu un bolnav care nu vrea să asculte de ordinele doctorului înainte de a înțelege el însuși cum ar putea să îl vindece acel sfat și, ca urmare, începe să studieze medicina. E posibil să moară de boala lui, înainte să învețe medicina.

Așa e calea durerii față de calea Torei. Cel care nu crede conceptele pe care Tora și profeția îl sfătuiesc să le accepte fără înțelegere de la sine, trebuie să ajungă la aceste concepții prin sine însuși, urmând lanțul cauzei și efectului din întâmplările vieții. Acestea sunt experiențe care grăbesc foarte mult și care pot să dezvolte simțul recunoașterii răului din ei, după cum am văzut, nu din alegerea cuiva, ci datorită eforturilor sale de a dobândi un mediu bun, care duce la aceste gânduri și acțiuni.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Libertatea

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts