Revelarea lucrărilor Creatorului în ascundere

0
52

„Apoi am fost lângă El ca un artizan; și a fost zilnic o încântare”. Înțelepții noștri au interpretat asta spunând că, înainte de zilele lui Mesia, atunci când primeau prozeliți, artizanii au ieșit spre ei și fiecare meseriaș se juca cu aceștia. În prima zi dezvăluia lumina, în a doua făcea firmamentul etc. Acestea sunt cele șase zile lucrătoare și toți erau încântați să se odihnească în ziua a șaptea, punând în ea sfințenie și binecuvântare lumilor.

Acesta este sensul a ceea ce au spus înțelepții noștri, că înainte de aducerea primului fruct, toți artizanii stăteau în fața lor. Adică exact când sunt numiți „înțelepți”. Cu toate acestea, artizanii nu stau în fața ucenicilor celor înțelepți. Vino și vezi cât de mare este o poruncă la vremea ei.

Meritul Sabatului este că în el este binecuvântarea și sfințenia de a corecta toate zilele săptămânii. Și, deși pare că această corecție depinde de zilele de lucru și nu de zilele de odihnă, în care nu funcționează deloc, nu este așa. Mai degrabă, binecuvântarea și sfințenia Sabatului corectează zilele săptămânii.

Într-adevăr, fiecare corecție necesită muncă. Dar, într-adevăr, puterea Creatorului apare în întregime numai în ascundere, pentru că atunci când puterea ascunderii dispare din lume, perfecțiunea apare cu promptitudine prin ea însăși. Și ca unul care aruncă toiagul spre cer, toiagul zboară pentru că puterea aruncătorului este în el. Prin urmare, întreaga durată a zborului este atribuită puterii aruncătorului. De asemenea, puterea aruncătorului apare în acel moment.

În schimb, în ​​timpul întoarcerii în căderea sa spre pământ, puterea aruncătorului nu este atribuită deloc căderii. Mai degrabă, el se întoarce la rădăcină de la sine, fără nici un ajutor.

În mod similar, în toate ascunderile, lucrarea Creatorului este evidentă. Dar, în întoarcerea la perfecțiune, nu este necesară nicio lucrare sau putere deoarece, în absența forței preventive, ea se întoarce la rădăcină și perfecțiune prin ea însăși.

Acesta este înțelesul: „În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea … şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse”. Asta înseamnă că, în acea zi, puterea lucrării Creatorului a fost îndepărtată din lume, după ce a lucrat pentru a o stabili în forma sa actuală pe parcursul zilelor de lucru. Dar, în ziua a șaptea, nici o putere nu a lucrat, ci a fost lăsată singură, după cum este scris: „Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine”. Astfel, firește, forța perfecțiunii este imprimată în mod specific în acea zi, astfel încât puterea ascunderii nu va funcționa în momentul acela.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts