Voința de a primi

0
33

Voința de a primi – Existența din Absență

Ca să facem aici un pas înainte într-o manieră științifică, tot ce ne trebuie este înțelepciunea Cabalei. Asta pentru că toate învățăturile lumii sunt incluse în înțelepciunea Cabalei. Cu privire la luminile și la vasele spirituale, învățam că inovația primară, din perspectiva creației, pe care El le-a creat existența-din-absență, se aplică doar la un aspect, definit ca voința de a primi. Toate celelalte chestiuni din toată creația nu sunt deloc inovații; ele nu sunt existența din absență, ci existența din existență. Asta înseamnă că ele provin direct din esența Lui, așa cum lumina provine de la soare. Nici în asta nu e nimic nou, căci ceea ce se află în nucleul soarelui se întinde în afară.

Însă voința de a primi e o noutate completă. Adică, înainte de creație, nu există un astfel de lucru în realitate, de vreme ce El nu are niciun aspect de dorința de a primi, El precedând totul, astfel că de la cine să primească?

Din acest motiv, această voință de a primi, pe care El a extras-o ca existența din absență, este o noutate deplină. Dar tot restul nu este considerat inovație care ar putea fi numită Creație. Ca urmare, toate vasele și toate corpurile, atât cele din lumile spirituale, cât și cele din lumile fizice, sunt considerate substanță spirituală sau materială, a cărei natură este voința de a primi.

Două forțe din voința de a primi: Forța de atracție și forța de respingere.

În continuare, trebuie să determinăm faptul că distingem două forțe în acea forță numită voința de a primi:

  1. Forța de atracție.
  2. Forța de respingere.

Motivul este că fiecare corp, sau vas, definit de voința de a primi este limitat, într-adevăr, adică, în ceea ce privește calitatea pe care o va primi și cantitatea pe care o va primi. Ca urmare, tot ce este cantitate și calitate care se află în afara granițelor sale par să fie împotriva naturii sale; ca urmare, le respinge. Astfel, această voință de a primi, deși este considerată o forță de atracție, este obligată să devină și o forță de respingere.

O singură lege pentru toate lumile

Deși înțelepciunea Cabalei nu menționează nimic despre lumea noastră materială, există totuși o singură lege pentru toate lumile (după cum este scris în articolul Esența Înțelepciunii Cabalei, secțiunea Legea Rădăcinii și a Ramurii). Astfel, toate entitățile materiale din lumea noastră, adică tot ce este în acel spațiu, fie inert (mineral), plantă, animal, obiect spiritual sau obiect material, dacă vrem să distingem aspectul unic, aspectul de sine al fiecăruia dintre acestea, modul în care se diferențiază unul de celălalt, chiar și în cele mai mici dintre particule, se reduce la nimic altceva, decât o dorință de a primi. Aceasta este întreaga sa formă anume, din perspectiva creației generate, care o limitează în termeni de cantitate și de calitate. Ca urmare, există o forță de atracție și forță de respingere din ea.

Totuși, orice altceva există în ea, în afară de aceste două forțe, se consideră a fi răsplată din esența Lui. Acea răsplată e egală pentru toate creaturile și nu prezintă nicio inovație, cu privire la creație, ea fiind existența din existență.

De asemenea, nu poate fi atribuită niciunei unități anume, ci numai lucrurilor care sunt comune tuturor părților creației, mici sau mari. Fiecare dintre ele primește de la acea răsplată conform voinței sale de a primi, iar aceasta limitare definește fiecare individ și fiecare unitate.

Astfel, este evident că am dovedit – dintr-o perspectiva pur științifică – sinele (ego-ul) fiecărui individ, printr-o metodă științifică, pe deplin ne-criticabilă, chiar conform sistemului materialistilor fanatici și automați. De acum înainte, nu mai avem nevoie de acele metode slabe cufundate în metafizică.

Și desigur, nu e cu nimic diferit dacă această forță, care este voința de a primi, este rezultatul și fructul materialului care a produs-o prin chimie, sau dacă materialul este rezultatul și fructul acelei forțe. Asta pentru că știm că lucrul principal este că numai această forță, imprimată în fiecare ființă și în fiecare atom, a voinței de a primi, în cadrul granițelor sale, este unitatea în care este separată și distinsă de mediul său. Și acest lucru este valabil atât pentru un atom singular, cât și pentru un grup de atomi, numit corp.

Toate celelalte discernăminte în care există un surplus din acea forță nu au nicio legătură cu acea particulă sau cu acel grup de particule, cu privire la el însuși, ci numai cu privire la întreg, care este recompensa care le provine de la Creator, care este comună tuturor părților creației laolaltă, fără distincția corpurilor individuale create.

Acum vom înțelege chestiunea libertății individului, conform definiției primului factor, pe care l-am numit sursă, în care toate generațiile anterioare, care sunt strămoșii individului respectiv, și-au imprimat natura. După cum am clarificat, semnificația cuvântului individ nu reprezintă decât granițele voinței de a primi, imprimate în grupul său de molecule.

Astfel, vedeți că toate tendințele pe care el le-a moștenit de la strămoșii săi, de fapt, nu sunt mai mult decât granițe ale dorinței sale de a primi, fie în legătură cu forța de atracție din el, fie cu forța de respingere din el, care ne apare sub formă de tendințe de zgârcenie sau de generozitate, o tendință de a fi sociabil sau de a sta izolat și așa mai departe.

Din acest motiv, ele sunt, de fapt, sinele (ego-ul) său, care se luptă pentru existență. Ca urmare, dacă eradicăm fie și o singură tendință din acel individ, se consideră că am taiat un organ efectiv din esența sa. Și se mai consideră și o adevărată pierdere pentru toată creația, pentru că nu mai e nimeni ca el și nici nu va mai fi nimeni ca el, în toată lumea.

După ce am clarificat temeinic dreptul just al individului conform legilor naturale, să revenim și să vedem cât de practic este acest lucru, fără a compromite teoria eticii și a mulțimii stărilor. Și lucrul cel mai important: cum se aplică acest drept prin sfânta noastră Tora.

A te lua după colectiv

Scripturile noastre spun: Ia-te după colectiv. Asta înseamnă că, ori de câte ori există o dispută  între colectiv și individ, suntem obligați să judecăm conform voinței colectivului. Ca urmare, vedeți că acest colectiv are dreptul de a expropria libertatea individului.

Dar aici apare o altă întrebare, chiar mai serioasă decât prima. Se pare că această lege regresează omenirea, în loc să o promoveze. Asta pentru că, în timp ce majoritatea omenirii este nedezvoltată, iar cei dezvoltați sunt întotdeauna o mică minoritate, dacă determinăm întotdeauna conform voinței colectivului, care sunt cei nedezvoltați și cei nevrednici, punctele de vedere și dorințele celor înțelepți și dezvoltați din societate, care sunt întotdeauna minoritatea, nu vor fi niciodată auzite și luate în considerare. Astfel, soarta omenirii este pecetluită la regresie, căci nu va putea să facă niciun pas înainte.

Însă, așa cum se explică în articolul Pacea, secțiunea Necesitatea de a fi precauți cu legile naturii, de vreme ce ni se ordonă de către Providență să ducem o viața socială, am devenit obligați să respectăm toate legile care țin de subzistența societății. Și dacă suntem neglijenți, natura se va răzbuna pe noi, indiferent dacă înțelegem sau nu motivele legilor.

Și vedem că nu există alt aranjament după care să traim în societate, decât urmând legea lui A te lua după colectiv, care rezolvă orice dispută  și orice chin din societate în ordine. Astfel, această lege este singurul instrument care dă sustenabilitate societății. Din acest motiv, ea este considerată una din Mițvot-urile (poruncile) naturale ale Providenței, iar noi trebuie să o acceptăm și să o respectăm cu meticulozitate, indiferent de modul nostru de înțelegere.

Este la fel ca în cazul tuturor celorlalte Mițvot din Tora: toate sunt legile naturii și Providența Sa, care vin la noi de Sus în jos. Și am descris deja (Esența Înțelepciunii CabaleiLegea Rădăcinii și a Ramurii) cum toată încăpățânarea pe care o vedem în comportamentul naturii în această lume este numai pentru că ele provin și sunt luate din legi și comportamente ale Lumilor Superioare, Spirituale.

Acum puteți să înțelegeti că Mițvot din Tora nu sunt altceva, decât legi și comportamente stabilite în Lumile Superioare, care sunt rădăcinile tuturor comportamentelor naturii în aceasta lume a noastră. Legile Torei se potrivesc întotdeauna cu legile naturii din această lume, ca două picături dintr-un iaz. Astfel, am dovedit că legea lui Ia-te după colectiv este legea Providenței și a naturii.

O cale a Torei și o cale a Durerii

Totuși, întrebarea noastră cu privire la regresie, care a provenit din aceasta lege, încă nu își primește răspuns prin aceste cuvinte. Cu adevărat, este treaba noastră să găsim moduri de a repara acest lucru. Dar Providența, în sine, nu pierde din această cauză, pentru că ea a învăluit omenirea în două moduri – Calea Torei și Calea Durerii – într-un mod care garantează dezvoltarea continuă a omenirii și progresul acesteia fără niciun fel de rezerve (PaceaTotul e strâns în depozit). Cu adevărat, a respecta aceasta lege este un angajament natural, necesar.

Dreptul colectivului de a expropria libertatea individului

Trebuie să întrebăm mai departe: lucrurile sunt justificate atunci când chestiunile au de a face cu probleme între oameni. Atunci putem să acceptăm legea lui Ia-te după colectiv, obligați de Providență, care ne instruiește să avem grijă întotdeauna de bunăstarea și de fericirea prietenilor. Dar Tora ne obligă să urmăm legea lui Ia-te după colectiv în disputele dintre om și Dumnezeu deopotrivă, deși aceste chestiuni par total fără nicio legătură cu existența societății.

Ca urmare, rămâne întrebarea: cum putem să justificam această lege, care ne obligă să acceptăm punctele de vedere ale majorității, care, după cum am spus, este nedezvoltată și să respingem și să anulăm părerea celor dezvoltați, care întotdeauna sunt o minoritate restrânsă?

Dar, după cum am arătat (Esența religiei și Scopul acesteiaDezvoltarea conștientă și dezvoltarea inconștientă), Tora și Mițvot au fost date doar pentru a purifica pe Israel, pentru a dezvolta în noi simțul recunoașterii răului, imprimat în noi la naștere, care, în general, e definit ca iubirea noastră de sine, și să ajungem la binele pur definit ca iubirea pentru alții, care este singura trecere către iubirea lui Dumnezeu.

La fel, preceptele dintre om și Dumnezeu sunt considerate instrumente care desprind omul de iubirea de sine, care este dăunătoare societății. Astfel, este evident că temele de dispută  cu privire la Mițvot dintre om și Dumnezeu au legătură cu problema sustenabilității societății. Ca urmare, și ele se înscriu în cadrul lui Ia-te după colectiv.

Acum putem să înțelegem comportamentul de a discrimina între Halachah (legea evreiască) și Agadah (legende). Asta pentru că numai în Halachot (pluralul lui Halachah) se aplică legea individual și colectiv, Halachah (legea) ca și colectivul. Nu la fel este cazul în Agadah, căci chestiunile legate de Agadah sunt deasupra chestiunilor care privesc existența societății, ele vorbind anume de chestiunea comportamentelor oamenilor în chestiuni între om și Creator, în sensul în care existența și fericirea fizică a societății nu are nicio consecință.

Astfel, nu există nicio justificare pentru colectiv să anuleze punctul de vedere al individului și orice om a făcut ceea ce a fost drept în ochii săi. Ci cu privire la Halachot, care se ocupă de respectarea Mițvot din Tora, care, toate, sunt sub supravegherea societății, de vreme ce nu poate exista altă ordine, decât prin legea Ia-te după colectiv.

Pentru viața socială, legea Ia-te după colectiv

Acum am ajuns să înțelegem clar fraza cu privire la libertatea individului. Într-adevăr, există o întrebare: De unde și-a luat colectivul dreptul de a expropria libertatea individului și de a îi nega cel mai prețios lucru în viață, libertatea? Aparent, aici nu e decât forța brută.

Dar, după cum am explicat clar mai sus, este o lege naturală și un decret al Providenței. Și pentru că Providența ne obliga pe fiecare dintre noi să ducem o viața socială, rezulta în mod natural că fiecare persoana e obligată să asigure existența și bunăstarea societății. Și acest lucru nu poate să existe, decât prin impunerea comportamentului de a te lua după colectiv, ignorând opinia individului.

Astfel, vedeți în mod evident că aceasta este originea dreptului și justificarii pe care o are colectivul în a expropria libertatea individului împotriva voinței acestuia și de a îl plasa sub autoritatea sa. Ca urmare, s-a înțeles că, în ceea ce privește toate chestiunile care nu au legătură cu existența vieții materiale a societății, nu există justificare pentru colectiv de a priva individul de libertate și de a abuza în vreun fel de libertatea acestuia. Iar dacă se întâmplă acest lucru, colectivul e considerat hoț și jefuitor, care preferă forța brută, în loc de orice drept și dreptate din lume, de vreme ce, aici, obligația individului de a asculta de voia colectivului nu se aplică.

În viața spirituală, legea Ia-te după individ

Astfel, în ceea ce privește viața spirituală, nu există nicio obligație naturală a individului de a asculta de societate în vreun fel. Dimpotrivă, aici se aplica o lege naturală asupra colectivului, de a se supune individului. Și în articolul Pacea este clarificat faptul că există două moduri prin care Providența ne-a învăluit și ne-a înconjurat, ca să ne duca spre obiectiv:

  1. O cale a durerii, care ne dezvoltă în acest mod, inconștient.
  2. O cale a Torei și înțelepciunii, care ne dezvoltă conștient în acest mod, fără nicio suferință sau constrângere.

Și de vreme ce, în generație, cel mai dezvoltat este individul, rezulta că, atunci când publicul vrea să se elibereze de agonia teribilă și să își asume dezvoltarea conștientă și voluntară, care este calea Torei, nu are de ales decât să se supună, pe el și libertatea sa fizică, disciplinei individului și să asculte de ordinele și de remediile pe care le va oferi individul.

Astfel, vedeți că, în chestiunile spirituale, autoritatea colectivului e răsturnată și se aplică legea Ia-te după individ, adică, după individul dezvoltat. Căci e simplu să vedem că cei dezvoltați și educați dintr-o societate sunt întotdeauna o mică minoritate. Rezulta că succesul și bunăstarea societății este închisă într-o sticlă și pecetluită în mâiniile minorității.

Ca urmare, colectivul e obligat să respecte cu meticulozitate toate punctele de vedere ale celor puțini, pentru a nu dispărea din lume. Asta pentru că trebuie să știe cu siguranță, cu încredere deplină, că punctele de vedere adevărate și mai dezvoltate nu sunt niciodată în mâiniile colectivului care are autoritate, ci mai degrabă în mâiniile celor mai slabi, adică în mâiniile minorității inobservabile. Asta pentru că toată înțelepciunea și tot ce este prețios vine în lume în cantități mici. Ca urmare, suntem atenționați să păstrăm punctele de vedere ale tuturor indivizilor, datorită incapacității colectivului de a distinge ce este bine și ce este rău în el.

Critica aduce Reușită; Lipsa criticii duce la Degenerare

În continuare, trebuie să adăugăm că realitatea ne prezintă o opoziție perfectă între lucrurile fizice și conceptele și ideile care privesc tema de mai sus. Deoarece chestiunea unității sociale, care poate să fie sursa bucuriei și reușitei, se aplică mai ales între corpuri și între chestiunile corporale din oameni, iar separarea dintre acestea este sursa dezastrelor și nenorocirilor.

Dar în cazul conceptelor și al ideilor e exact invers: unitatea și lipsa de critică este considerată sursa tuturor eșecurilor și obstacolul față de orice progres și fertilizare didactică. Asta pentru că extragerea concluziilor corecte depinde îndeosebi de multitudinea de dezacorduri și de separare între păreri. Cu cât există mai multe contradicții între păreri și cu cât există mai multe critici, cu atât cunoașterea crește și chestiunile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare.

Degenerarea și eșecul inteligenței își au rădăcina numai în lipsa de critică și dezacord. Ca urmare, evident, toată baza succesului fizic este măsura unității societății, iar baza succesului inteligenței și cunoașterii este separarea și dezacordul dintre acestea.

Astfel, atunci când omenirea își va atinge obiectivul, cu privire la succesul corpurilor, aducându-le la gradul de iubire completă pentru ceilalți, toate corpurile din lume se vor uni într-un singur corp și o singură inimă, după cum stă scris în articolul Pacea. Numai atunci, toată fericirea care i-a fost menită omenirii se va dezvălui în toată gloria ei.

Dar spre deosebire de asta, trebuie să fim atenți să nu aducem punctele de vedere ale oamenilor atât de aproape, încât dezacordul și atitudinile critice să nu mai existe între cei înțelepți și cunoscători, căci iubirea corpului aduce cu sine, în mod natural, și o proximitate a punctelor de vedere. Iar dacă atitudinea critică și dezacordul dispar, va înceta și orice progres în ceea ce privește conceptele și ideile, iar sursa cunoașterii din lume va seca.

Aceasta este dovada obligației de a fi precauți în ceea ce privește libertatea individului cu privire la concepte și idei. Căci întreaga dezvoltare a înțelepciunii și a cunoașterii se bazează pe acea libertate a individului. Astfel, suntem atenționați să o păstrăm cu mare atenție, la fel ca pe fiecare formă din noi, pe care o numim individ, adică forța anume a unei singure persoane, numită în general voința de a primi.

Moștenirea Ancestrală

Toate detaliile imaginilor pe care le include această voințăde a primi, pe care am definit-o ca sursă, sau Primul Motiv, a căror semnificație include toate tendințele și obiceiurile moștenite de la strămoșii săi, pe care îi imaginăm ca pe un lanț lung de mii de oameni care au trăit odată și care stau unul peste altul. Fiecare dintre ei este o picătură esențială a strămoșilor săi, iar aceasta picătură aduce fiecărei persoane toate posesiunile spirituale ale strămoșilor sai în medulla oblongata (creierul alungit), numită subconștient. Astfel, individul din fața noastră are, în subconștientul său, toate miile de moșteniri spirituale de la toți indivizii reprezentați în acel lanț, care sunt strămoșii săi.

Astfel, așa cum fața fiecărei persoane e diferită, la fel diferă și punctele lor de vedere. Nu există doi oameni pe pământ care să aibă păreri identice, pentru că fiecare persoană are o posesiune măreață și sublimă moștenită de la strămoșii săi și din care alții nu au nicio bucățică.

Ca urmare, toate aceste posesiuni sunt considerate proprietatea individului, iar societatea e atenționată să îi păstreze savoarea și spiritul, pentru a nu fi șterse de mediu. Mai degrabă, fiecare individ ar trebui să își păstreze integritatea moștenirii sale. Atunci, contradicția și opoziția dintre ei va rămâne veșnic, pentru a asigura mereu atitudinea critică și progresul înțelepciunii, care este avantajul omenirii și dorința ei eternă și adevărată.

Și după ce am ajuns la o anumită măsură de recunoaștere a egoismului omului, pe care l-am determinat ca fiind o forță și o voință de a primi, fiind punctul esențial al ființei pure, am aflat la fel de clar, din toate punctele de vedere, și care este posesiunea originală a fiecărui corp, pe care am definit-o ca moștenire ancestrală. Acest lucru se referă la toate tendințele și calitățile potențiale care au venit în sursa sa prin moștenire, care este prima substanță a fiecărei persoane, adică sămânța inițială a strămoșilor săi. Acum vom clarifica cele două lucruri în voința de a primi.

din cartea  Fructul unui Înțelept

eseul Libertatea

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts