Recapitulare (I)

0
42

Mai întâi, să examinăm problema: “Legăturii dintre Creator și Creație”, subliniind că Esența Creatorului este inaccesibilă. Putem înțelege numai acțiunile Sale. Această legătură poate fi numită și “Gândul creației”, unde dorința Creatorului este de a da bucurie ființelor create.

Prin urmare, din momentul gândirii creației, Universul își începe evoluția descendentă: crearea lumilor, a naturii și apoi, din rădăcina sa numită “sufletul lui Adam HaRișon“, se nasc sufletele umane. Tot ceea ce a fost creat înainte de nașterea sufletului lui Adam (sau pur și simplu sufletul) a fost pregătit ca un mediu în care acest suflet poate exista, dezvolta și îmbunătăți până la atingerea nivelului său spiritual suprem.

Să vorbim despre evoluția de sus în jos a lumilor. Dorind să încânte ființele create, Creatorul intenționa să le dea, poate, 100 kg de plăcere. De aceea, a trebuit să creeze asemenea ființe care ar fi dispuse să primească această plăcere. Întreaga esență a creației constă în această voință de a primi plăcerea Creatorului. Prin urmare, numele “Yeș mi Ayn“, adică esența creată din ceva care anterior nu exista, înainte de Gândul Creatorului. Această “voință de a primi plăcere” a fost creată pentru singurul scop de a da bucurie ființelor create.

Crearea voinței de a primi încântare trebuie să treacă prin patru faze de dezvoltare, deoarece omul nu se poate bucura de nimic fără a avea o dorință pasională pentru această plăcere. Prin urmare, un vas este o dorință pasională de încântare. Dimensiunea vasului este măsurată în funcție de volumul dorinței sale.

Două condiții sunt esențiale pentru ca dorința să apară:

  1. Trebuie să știți de ce doriți să vă bucurați. Omul nu poate dori ceva ce nu a văzut sau nu a auzit niciodată. Cu alte cuvinte, o plăcere trebuie să fie ceva simțit anterior și evaluat ca atare.
  2. Vasul nu trebuie să aibă această plăcere în acest moment, deoarece, dacă plăcerea îndeplinește dorința, ea stinge aspirația pentru ea.

Pentru a realiza aceste două condiții, adică pentru a dezvolta o dorință autentică, voința inițială de a primi plăcere (care derivă din nimic, din Gândul Creatorului) trebuie să treacă patru faze ale dezvoltării sale:

Faza Șoreș, 0, Keter este “dorința Creatorului” de a acorda “încântarea ființelor create”.

Faza Alef, 1, Hochma este “dorința Creatorului” de a acorda “încântarea ființelor create” create “Yeș mi Ayn“, din nimic – voință de a primi încântare. Deoarece a fost creată dorința lumii – plăcerea pregătită de Creator, ea a apărut deja plină de bucurie. Prin urmare, nu există o adevărată luptă pentru ea.

Faza Bet, 2, Bina. Din moment ce lumina emană de la Creator și proprietatea Lui este de a dărui, vasul dobândește treptat această proprietate de a da, adică vasul dorește să fie ca lumina. Apariția unei noi dorințe în prima fază o transformă într-o fază secundă separată.

Întrebare: “Dacă dorința lui Bina este de a da, de ce este considerată mai grosieră și mai îndepărtată de Creator? Nu trebuie să fie mai curată decât Hochma?

Aș dori să explic cu următorul exemplu. O persoană îi dă prietenului său un dar și acesta îl acceptă. Apoi, după ce se gândește la asta, decide să nu o mai facă și îl returnează. În prima fază, el se afla sub influența dăruitorului; prin urmare, el ia darul. Cu toate acestea, după ce l-a primit, s-a simțit primitor, iar acest sentiment de rușine l-a forțat să-i întoarcă darul.

Din aceasta putem concluziona că Behina Alef a primit sub influența Dăruitorului și nu a simțit că primește. Cu toate acestea, atunci când, afectat de lumină, a simțit că primește, s-a oprit. Prin urmare, senzația de dorință de a primi plăcere în Bina este mai mare decât cea din Hochma – dorința se simte mai egoistă, deoarece se compară cu lumina, adică cu Dăruitorul. Prin urmare, ea se consideră mai îndepărtată de Creator.

Lumina care intră în vas, care vrea să se îmbine cu Creatorul prin proprietățile sale, se numește Ohr Hasadim. Această lumină strălucește în Bina. Cu toate acestea, Bina simte doar “dorința de a da” și poate da doar lumina, Creatorului. Bina își dă seama că scopul său este să primească, să se bucure. Poate da Creatorului numai prin primirea plăcerii Sale.

Prin urmare, faza a doua face un compromis: acum va accepta lumina Hasadim și o mică lumină a Hochma. Din moment ce Bina trebuie să genereze dorința de a se bucura de Ohr Hochma pentru a o primi, noua dorință atât pentru Hasadim cât și pentru Hochma este mai mare decât cea anterioară. De aceea, faza a treia este mai departe de Creator și se numește Behina Gimel de Aviut. Această fază poartă numele “Zeir Anpin” – o față mică, deoarece Hochma este numită “Panim” (“Anpin” în aramaică) – “Zeir“, adică un obiect spiritual miniatural.

Când faza a treia este plină de lumina Hasadim (și iluminarea Hochma), el simte “dorința de a primi” întreaga lumină a Hochma și nu doar o parte a sa. Acest lucru se întâmplă deoarece lumina permite ZA să știe că gândul creației constă în primirea întregii lumini a Hochma pregătită de Creator. Această trezire duce la o dorință enormă pentru ca Ohr Hochma să urce în vas. Vrea să primească mai multă lumină ca în Behina Alef. Diferența constă în faptul că Behina Alef nu a avut această dorință pasională pentru lumina pe care o are Behina Dalet (Malchut), astfel încât Behina Alef nu s-a simțit încântată, deoarece lumina a dat naștere la dorință, în timp ce aici dorința atrage plăcere!

Prin urmare, faza patru este definită ca un vas autentic, iar toate fazele anterioare sunt numite pregătitoare. Malchut este plină de plăcere nelimitată, infinită; prin urmare, se numește “Lumea Infinitului” – 100 kg de încântare umplând 100 kg de dorință.

Cu toate acestea, când lumina umple faza a patra, Malchut, începe să-i transmită proprietățile, așa cum a fost în prima fază: prima fază a primit lumina, dar cu încântarea ea a dobândit proprietatea luminii de dăruire; prin urmare, “dorința de a primi” s-a transformat într-o “dorință de a dărui”, faza a doua.

Deoarece această dorință este absolut opusă originalului, voința naturală de a primi plăcere, Malchut simte “rușine” – o tensiune interioară extraordinară între dorința sa inițială și cea pe care a dobândit-o. Din acest motiv, decide să oprească complet primirea luminii, similar celei din faza întâi în faza a doua. De ce nu a fost rușine în prima fază? Este pentru că faza a patra are deja dorința de a primi plăcerea care derivă din creația în sine și nu cea creată de Creator.

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts