Să-Mi ridici un altar

0
31

Să-Mi ridici un altar

Cum e cu neputință a trece brusc de la o extremă la alta, omul, prin natura lui, n-ar putea renunța brusc la toate obișnuințele sale. Atunci când Dumnezeu l-a trimis pe Moise, învățătorul nostru, spre a face din noi, prin cunoașterea Domnului Dumnezeu, un regat de preoți și un neam sfânt (Exod, 19, 6), îți spun, era un obicei răspândit, obișnuit, în toată lumea — și noi, la rândul nostru, am fost crescuți în acest cult universal — de a oferi drept jertfe tot felul de specii de animale, în temple, unde erau așezați idolii, de a-i adora și a arde tămâie dinainte-le. Singurii oameni ce se consacrau serviciului acestor temple închinate aștrilor erau, cum am arătat, preoții și asceții. Drept urmare, înțelepciunea lui Dumnezeu, a cărui prevedere se vădește în toate creaturile sale, n-a socotit că ar fi bine să ne poruncească înlăturarea, părăsirea și desființarea tuturor acestor feluri de culte, căci acest lucru ar fi părut atunci greu de acceptat naturii umane, care înclină către ceea ce-i este obișnuit. De aceea Dumnezeu a îngăduit dăinuirea acestor culte; dar în loc să fie închinate unor obiecte create și unor lucruri imaginare, fără veridicitate, el le-a transferat asupra numelui său și ne-a poruncit să le exercităm asupra lui însuși. Ne-a poruncit, dar, să-i ridicăm un templu: Să-Mi facă un lăcaș sfânt (Exod 25, 8) și să i se înalțe, în mijlocul lui, un altar: Să-Mi ridici un altar de pământ (ibid. v. 24)), să i se aducă jertfe: Când careva dintre voi va aduce un dar Domnului (Levitic 1, 2), să i se închine dinainte-I și să se ardă tămâie în fața Lui.

Rambam – Ghidul celor șovăielnici –Cap.5

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts