Pericopa Șmini (În a opta zi)

0
37

Șmini (În a opta zi)

Leviticul 9:1 – 11:47

Rezumat

Porțiunea Șmini (A opta zi) se ocupă de evenimentele din a opta zi după cele șapte zile de umplere „Nu veți merge dincolo de ușa Cortului Întâlnirii timp de șapte zile, până când se vor împlini zilele sfințirii voastre, fiindcă sfințirea voastră trebuie să se facă în șapte zile” – Leviticul 8:33). Aceasta este ziua inaugurării Tabernacolului. Aaron și fiii săi au făcut ofrande speciale în această zi. Moise și Aaron merg să binecuvânteze poporul și, în final, Creatorul se arată poporului lui Israel.

Aaron și fiii, Nadav și Avihu, păcătuiesc făcând ofranda pe foc străin, și focul i-a înghițit și pe ei. Aaron și fiii rămași au primit porunci speciale despre cum să se comporte în această situație, precum și alte porunci, și, că le este interzis să plângă.

Porțiunea ne vorbește și despre o altă neînțelegere între Moise și Aaron cu fiii lui, în ceea ce privește consumarea ofrandei pentru păcat. Porțiunea se încheie cu legile referitoare la mâncarea interzisă, detaliind animalele, fiarele, păsările și peștii care sunt interziși să fie mâncați. Regulile de Tumaa (impuritate) și de Tahara (puritate), sunt și ele explicate pe scurt.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Porțiunea vorbește despre multe detalii referitoare la Tabernacol și la aducerea de ofrande, vorbește despre ceea ce este permis și ceea ce este interzis. Cum să înțelegem asta în interiorul nostru?

Trebuie să examinăm care din cele 613 dorințe ale noastre au nevoie de corectare, și cum. Se spune despre om „Am creat înclinația rea; Am creat pentru asta Tora drept condiment” (Talmudul babilonian), astfel ca noi să ne putem corecta firea cea rea, dorințele egoiste, prin care ne gândim doar la noi înșine și nu putem face nici măcar o singură acțiune de dăruire și iubire pentru ceilalți.

Este scris „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Talmudul ierusalmitean). Aceasta este o forță specială, și Tora ne-a fost dată tocmai ca să o obținem. Dacă studiem interiorul Torei cum trebuie, anume Cabala, înțelepciunea Luminii, atragem Lumina Reformatoare, cea care ne corectează.

Dorințele din noi sunt numite „înclinația rea”. Inițial ele sunt egoiste fiindcă „înclinația din inima omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8:21). Scopul nostru este să o corectăm prin studiu și să o schimbăm în intenție de dăruire pentru ceilalți, să aspirăm la conexiune și iubire. Prin corectarea proprie obținem calitatea dăruirii, echivalența cu Creatorul și Dvekut (alipirea) cu El, pentru a fi ca El. Acesta este scopul creării omului, să fie precum Creatorul.

Pentru a ne corecta dorințele, firea, trebuie să urmărim o anumită ordine, de la ușor, la greu. Pentru a ne corecta corespunzător natura noastră, ni se cere să ne comportăm conform dezvoltării noastre. Ca un bebeluș care crește, devine copil, apoi tânăr, și în final adult, fiecare fază de dezvoltare cere din ce în ce mai multe acțiuni și o complexitate mai mare. Fiecare fază atrage Lumina Reformatoare. Ea se sortează pentru noi în funcție de dificultatea dorinței al cărei timp de corectare a sosit. De aceea Tora este numită Oraa (instrucțiune), fiindcă prin ea avansăm și urcăm pe scara gradelor, până la sfârșitul corectării tuturor dorințelor noastre.

În porțiunea Șmini analizăm care dorințe le putem corecta, cum le putem corecta, și care dorințe nu le putem corecta. În interiorul nostru sunt dorințe care nu pot fi corectate. Ele sunt numite „inima de piatră”. Aceste dorințe sunt baza naturii noastre. Sunt atât de intense, că noi nici nu putem măcar să cerem corectarea lor.

Corectând ceea ce trebuie și regretând că nu suntem în stare să corectăm inima de piatră, cât și prin capacitatea de a distinge ce este corectabil și ce este peste posibilitatea noastră de corectare, câștigăm o percepție clară a diferenței dintre ele. Regretând că nu putem corecta, dar făcând totuși tot ce putem referitor la aceste dorințe, ele devin corectate.

De aceea, Legile Kdușa (Sfințeniei) și Tahara (puritate) sunt numite Legile de Cașrut – referitoare la mâncarea cașer (curată). Cercetăm aceste legi, ce este cașer și ce nu în mineral, vegetal, animal și uman, cum să le ținem, și la ce nivel.

Cuvântul „Cașer” vine de la „Efșar” – permis. Se referă la bunăvoința de a dărui. Un om cașer este unul care s-a corectat pe sine în toate dorințele făcându-le pentru dăruire, măcar la un anumit nivel.

Măsura dorinței este suma tuturor dorințelor din noi la nivelurile mineral, vegetal, animal. Cu cât mai multe dorințe se amestecă cu emoție, motivație, înțelegere, conexiune cu oamenii, și cu Forța Superioară, cu atât mai mult ne corectăm. Legile de Cașrut ne vorbesc despre felul în care se face sfințirea, despre cum să aduci fiecare dorință la corectare și cum să o folosești pentru dăruire. Tora ne spune prin exemple din lumea noastră, cum ar fi folosirea dorinței de a mânca, referindu-se de fapt la corectarea omului.

Suntem sortiți eșecului. Ca un copil care nu poate înțelege cum funcționează o jucărie până nu o strică. El nici măcar nu înțelege că a spart-o, sau cum, dacă până la urmă este posibil să fie reparată. Până copilul nu înțelege perfect cum e făcută jucăria, și care este rolul fiecărei părți din ea, nu se va atașa de ea.

La fel, și noi trebuie să înțelegem fundamentul Creației, să atingem cele mai de bază dorințe egoiste, după cum e scris „Nu există drept pe pământ care să facă bine, și care nu a păcătuit” (Ecleziastul 7:20). trebuie să experimentăm toate păcatele, să greșim, și să le corectăm. Nu există altă cale.

Trebuie să recunoaștem tot răul din noi, după cum a spus Creatorul „Am creat înclinația rea”. Omul este acela care trebuie să descopere unde locuiește înclinația rea. Când o descoperim suntem considerați „păcătoși”, „nelegiuiți”. Recunoaștem răul și îl regretăm.

Dar, noi nu regretăm răul din noi, fiindcă așa am fost făcuți. Regretăm însă că înclinația noastră nu este dăruirea, ci primirea pentru sine. Cerem forța de corectare, și primim de Sus Lumina Reformatoare, cea care ne schimbă de la folosirea fiecărei dorințe egoiste pentru căutarea de automulțumire, la căutarea beneficiului celorlalți. Așa ne corectăm.

Recunoașterea generală a înclinației rele decurge din spargerea vaselor în Lumea Superioară. Aceasta este rădăcina noastră, din care această lume a fost creată. A fost pregătită în rădăcinile de Sus, în sistemul superior. A fost încororporată în fundamentul neamurilor, în acțiunile lui Nadav și Avihu, așa cum se menționează în porțiune. Noi trebuie să descoperim asta în noi, în această lume.

Nadav și Avihu au trebuit să treacă prin acest proces și, făcând asta, au făcut un lucru mare. Nouă ne poate părea ca nelegiuire, sau păcat, dar, în el descoperim „Am creat înclinația rea”, și o corectăm.

Nadav și Avihu au vrut să obțină instantaneu corectarea finală. Când un om face asta, descoperă dorința de primire de dragul primirii, înclinația rea, Sitra Ahra (Cealaltă Parte), Klipa (coajă) în adevărata și cea mai rea formă. De aceea au murit. Au atras asupra lor o Lumină așa de puternică și primire de dragul dăruirii, că nu au putut să-i reziste, așa că au primit de dragul primirii, de aceea au murit.

Un om care avansează în grad, face la fel. În noi sunt, de asemenea, două forțe, numite Nadav și Avihu, adăugate forțelor Moise și Aaron. „Omul e o lume mică” (Midraș Tanhuma, Pkudei) și tot ce e spus în Tora, există în fiecare din noi. Facem aceleași fărădelegi și le corectăm după ceva timp. Acesta este felul în care devenim conștienți de adevărata înclinație rea, de inima de piatră care nu poate fi atinsă. Așa învățăm să corectăm dorințele care pot fi corectate și ordinea corectă a corectării.

Legile de Cașrut (curățenie) de la sfârșitul porțiunii decurg din toate aceste analizări pe care le facem. Ele ne explică cum putem să ne corectăm, și în ce fel putem aduce tămâia. Adică, cum să aducem dorințele care sunt amestecate corect, forțele de dăruire cu cele de primire, astfel încât ele să se corecteze una pe alta.

Cu asta se ocupă porțiunea Șmini (În a opta zi). Este numită așa, fiindcă Malhut care urcă la Yesod, este a opta Malhut, și noi trebuie să știm cum să o corectăm. Este numită „a opta” după corectarea de bază, pentru a face distincția între părțile lui Malhut care pot fi corectate și cele care nu pot fi, și pentru a ști cum putem atrage forțele care le vor corecta. Le analizăm pe toate pe calea noastră spirituală, într-o corectare numită Șmini.

Întrebări și răspunsuri

Numărul șapte apare în această porțiune de multe ori. Are vreo anumită semnificație?

Este scris că sunt șase zile lucrătoare, și a șaptea este Șabatul („Șase zile veți munci, dar a șaptea zi este Șabat pentru odihnă totală, o adunare sfântă. Nu veți face nicio muncă, este Șabat pentru Domnul în toate locuințele voastre” – Leviticul 23:3).

Șase zile sunt Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Zilele sunt grade prin care ne putem corecta dorințele. A șaptea zi este Malhut, care este corectată de ea însăși prin ceea ce am făcut noi în timpul celor șase zile, și prin atragerea Luminii. De fapt, toate corectările sunt făcute în a șaptea zi.

Șabatul nu este de fapt zi de odihnă. Este o stare în care nu mai este posibil să analizezi și să aranjezi nimic. În schimb, „Cel care a muncit în seara de Șabat (vineri seara), va mânca în Șabat (sâmbătă)” – Talmudul babilonian, Munca străină. Numai ceea ce facem în cele șase zile intră în Malhut, în Yesod (fundamentul) al nostru, în substanța noastră, în semnificația dorințelor noastre.

A opta, este primirea calității de Aaron, calitatea de Bina, după cum e scris „Fiii lui Bina, opt zile” – vers din Cântec de Hanuca. Malhut se conectează la Bina, de la care noi atragem în a opta zi, Forța de Corectare.

Sistemul Superior este numit Zeir Anpin, sau Kadoș Baruh Hu (Preasfântul și Binecuvântatul). Este Sistemul care ne corectează, este Cel care îmbracă pe Malhut care se leagă de Sistemul Superior. Cu alte cuvinte, sufletul nostru conectat cu Creatorul.

Sufletul este numit și „Adunarea lui Israel” fiindcă este adunarea tuturor sufletelor care doresc corectarea. Așa ajunge la a opta. Aici trebuie să fim atenți când numărăm situații ca cele cu Nadav și Avihu, dar va trebui totuși să le experimentăm.

Așa cum am spus deja „Nu există pe pământ niciun om drept care face bine și nu a păcătuit” (Ecleziastul 7:20). Asta înseamnă că vom enumera mult mai multe analizări pe drumul nostru, urmându-ne rădăcinile, și urmând ceea ce s-a întâmplat cu strămoșii noștri. După toate corectările și exilurile prin care am trecut, ajungem la dezvăluire, și știm cum să continuăm. În plus, vom avea instrucțiuni bune din Înțelepciunea Cabalei, așa că, atunci când ne vom confrunta cu analizări exigente, vom trece rapid prin ele și vom continua.

În legătură cu exemplul lui Nadav și Avihu, noi mereu vrem ca urmașii noștri (copiii), să nu facă greșeli, aici însă, ne arată că greșelile sunt obligatorii?

Fără a fi conștienți de asta, ne vom conduce permanent copiii prin greșeli. Și nu numai pe copii, studenților care se pregătesc să-și ia doctoratele li se pun în față probleme. Procesul de învățare, în sine, implică rezolvarea de probleme. Ne prezentăm în fața copiilor cu diverse problemele și vrem ca ei să se joace și să le rezolve. Alternativ, le dăm încă ceva de asamblat, sau, le dăm exerciții la matematică, fizică sau chimie. Îi provocăm permanent cu probleme.

Când ne cresc copiii și devin adolescenți sau tineri, noi tot avem grijă că pot greși. Cum să ne creștem copiii astfel ca ei să nu acționeze cu dorințe intense, așa cum au făcut Nadav și Avihu, care au fost arși pentru asta?

Copiii învață ce și cum să facă pentru a se feri de asta – și dacă totuși o vor face, o vor face numai în urma unei încercări dureroase, sau a unei erori. La fel și noi, trebuie să încercăm și să greșim. Trebuie să descoperim spargerea, criza, natura noastră, sau, nu vom ști cum să o corectăm. De aceea ne-a fost dată Tora, fiindcă Lumina ei ne iluminează și ne clarifică problemele.

Este o Lumină pentru analizarea Kelim-urilor (vaselor), și este o Lumină de corectare a Kelim-urilor. Dacă vom ști cum să ne folosim Kelim-urile corect, vom trece prin corectări repede și plăcut. Dacă de fiecare dată când întâlnim un defect, vom ști și cum să-l reparăm, vom descoperi astfel încă o porțiune din Lumea Spirituală, eternitatea noastră, perfecțiunea, și nu există niciun dubiu că vom fi fericiți prin apariția defectului.

Legat de educație, când vedem cum copiii noștri fac greșeli și se corectează, trebuie să vedem asta ca pe ceva bun?

Da. Sunt datini în care noi acționăm cu bucurie (chiar și de Yom Kipur), spre deosebire de tristețea  pe care o avem în alte datini. Diferența vine din neînțelegerea pe care o avem în anumite revelări. Cu adevărat, există ceva în fiecare exprimare a datinilor. În fiecare revelare a răului, trebuie să fie și bucurie, fiindcă avem posibilitatea să-l corectăm și să obținem mulțumirea. Este imposibil să te simți bine, fără să descoperi și să corectezi răul.

Este scris că toți vor ști diferența dintre legile de Tumaa (impuritate) și Tahara (puritate), și că în perioada Primului Templu, toți copiii de peste șase ani vor ști aceste legi. Ce înseamnă asta?

Asta nu se referă la copii în sensul fizic al cuvântului, cu toate că, acesta a fost tipul predominant de educație după care copiii au fost crescuți cu înțelegerea, simțirea și percepția Forței Superioare. Ei au primit o educație care i-a dus la dăruire și la deschiderea ochilor. În afară de această lume, pe care ei o vedeau prin cele cinci simțuri fizice, ei au fost îndrumați să-și dezvolte al șaselea simț, numit Neșama (suflet). Cu acest simț au experimentat ei Forța Superioară, și, de aceea au știut ce a fost bine și ce a fost rău. Ei știau să facă diferența între ele, și așa au crescut.

Totul depinde de mediu. Mediul este cel care educă copiii pentru corectare, și fiecare copil al cărui ego (dorință de primire) a crescut, a primit educația necesară. Educația este un sistem de corectare printr-un mediu de explicare și susținere, fiindcă dorințele noastre cresc. Educație înseamnă să-i înveți pe copii că dorințele cresc continuu, și pot fi folosite pentru a dărui, pentru a iubi.

Se poate aplica și astăzi o astfel de educație?

Acest lucru se va întâmpla în orice caz, fiindcă ne obligă Natura să o facem. Ne îndreptăm spre o stare în care va trebui să ne implementăm acest tip de educație și față de lume, nu numai față de noi, pentru tot neamul și pentru tot restul lumii. Noi trebuie să fim „lumină pentru nații” (Isaia 42:6) și să trecem la această metodă fiindcă „Casa Mea va fi numită Casă de Rugăciune pentru toate neamurile” (Isaia 56:7), astfel încât, toți vor fi conecatți ca unul singur.

Astăzi, noi suntem în ultimul exil, cel ce precede răscumpărarea completă. De aceea, trebuie să aducem întâi această educație poporului Israel, și apoi întregii lumi. Suntem într-o fază avansată pe această cale. Criza pe care o trăim, educația nefolositoare, colapsul din instituția familiei, toate au menirea să ne deschidă ochii la marile schimbări.

Asta înseamnă că criza intenționează să ne facă să cerem o soluție de la un nivel mai înalt?

Da. Soluția există deja și este simplă. Trebuie să înțelegem că nu avem nicio altă alegere, că avem un mijloc simplu și eficient de obținere al bunăstării și fericirii, mai ales pentru copiii noștri. Altfel, ce fel de lume le lăsăm?

Știm că zilele și evenimentele menționate în Tora simbolizează faze interne, ce înseamnă ziua inaugurării Tabernacolului?

Odată ce omul și-a sortat toate Kelim-urile în minte și în inimă, adică dorințele, gândurile și intențiile lui, el poate lucra cu aceste Kelim la putere maximă. Asta se numește „Inaugurarea Tabernacolului”. Omul le aduce pe acestea ca ofrandă, după ce ele sunt analizate.

Ofrandele sunt toate dorințele pe care omul le poate schimba de la scopul de primire (înclinația rea), la scopul dăruirii, la forma de dăruire și iubire. Aceasta este corectarea.

Prin corectarea din ce în ce a mai multor dorințe pentru dăruire și iubire, ne apropiem de Creator. Cuvântul Korban (sacrificat) vine de la cuvântul Karov (apropiere) și Makriv (a te apropia/a face ofrandă). Asta este prima muncă a omului. Deci, „Inaugurarea Tabernacolului” înseamnă că omul și-a pregătit Kelim-urile cu care poate începe munca.

A fi în lumină, în zi, se referă la o stare opusă nopții?

Este scris în Psalmi 36:9 „Prin lumina voastră vom vedea lumina”. Odată ce ne-am corectat la gradul de a cere îndurarea (mila) – dăruire de dragul dăruirii, gradul de Aaron – ne corectăm dorințele care nu sunt în primire de dragul dăruirii. Ne mutăm de la dorința constantă de a primi pentru noi înșine, în toate dorințele noastre, la o stare în care ne este clar ceea ce se întâmplă, și neutralizăm acele dorințe într-un punct în care nu vrem să le folosim pentru noi înșine, fiindcă asta ne va distruge pur și simplu, și ne va „arde” sufletul. Pregătirea noastră, acesta este tabernacolul. Din acel moment, începem să ne corectăm aceste dorințe în scopul de a dărui.

Glosar

Inaugurarea Tabernacolului

„Inaugurarea Tabernacolului” este punctul de la care putem aduce ofrande, adică, în realitate, să ne corectăm dorințele. În acea stare, putem corecta fiecare dorință, făcând-o similară dăruirii, iubirii pentru ceilalți, pentru Creator. Devenim asemenea Creatorului în acea dorință, înțelegem integritatea Creației și eternitatea ei. Noi înșine devenim asemenea Creatorului, după cum e scris „Întoarce-te o, Israel, la Domnul, Dumnezeul tău” (Hosea 14:2). Asta este ceea ce trebuie să obținem, și aceste acțiuni aduc o mare bucurie.

Revelarea Creatorului

Când începem să facem munca din Tabernacol îl descoperim pe Creator în funcție de legea echivalenței de formă. Fiindcă facem aceleași acțiuni ca și Creatorul, Creatorul se „îmbracă” în noi, și noi începem să simțim că acțiunile noastre crează situația noastră, locul și statusul nostru. Cel care face acțiuni de dăruire și iubire, corectându-și înclinația rea, devine asemănător Creatorului. De aceea o astfel de persoană este numită „Om” (Adam), de la cuvântul Dome (asemănător) Creatorului.

Ofrande cu foc străin 

Focul străin este atragerea Luminii care vine în dorința de primire în scopul primirii. Nadav și Avihu nu au știut că așa ceva este imposibil. Nu au putut calcula. Ei au intenționat să acționeze în scopul dăruirii, ei au vrut să sanctifice și mai mult, să facă corectări și mai mari decât era posibil. De aceea au greșit. Ei aparent au păcătuit, dar nu e cu adevărat păcat, fiindcă ei nu au avut nicio preștiință de asta.

Păcat este când știm că ceva este păcat și totuși o facem. Noi nu avem astfel de păcate. Toate păcatele noastre pe calea spirituală sunt când nu știm, și, deodată, situația apare ca fiind egoistă. Data viitoare, evităm asta. Nu este ca păcatul lui Adam HaRișon (Primul Om), despre care e scris „Am mâncat și voi mai mânca” (Midraș Raba – Bereșit 9). Aceasta a fost de fapt păcătuire.

Din Zohar: În a opta zi

În acea zi a fost bucuria Adunării lui Israel, Malhut, conectându-se în legătura credinței cu toate legăturile sfinte în toate Sfirot-urile cu Zeir Anpin. Este așa deoarece tămâia le conectează pe toate în unul, de aceea este numită „tămâie” (ctoret). Nadav și Avihu au venit și au legat toate acestea împreună, la Sitra Ahra (Cealaltă Parte), și au lăsat pe Malhut afară, pentru că nu au conectat-o cu Zeir Anpin. Ei au conectat altceva în loc de Malhut, acesta este motivul pentru care, mai târziu, preoții avertizează, după cum e scris „Cu asta va veni Aaron în Palatul Sfânt”, când el leagă această Malhut, numită „aceasta”.

Zohar pentru popor – Șmini (A opta zi)punctul 37

La primirea Luminii, Nadav și Avihu au vrut să amestece toate dorințele împreună, să le corecteze, și să facă cu ele acțiuni de dăruire, dar, făra a face mai întâi munca de analizare. Însă, este imposibil să le apropii împreună dintr-o dată, trebuie făcut treptat. Numai prin această muncă, prin care fiecare din noi experimentează asta, vom înțelege cum să continuăm ordinea corectărilor.

Din Zohar:

Litera Bet

4) De ce este litera Bet [ב] pe o parte deschisă și închisă pe cealaltă parte? Când o persoană vine să se alăture Torei, ea este deschisă să-l primească și să ia parte cu el. Iar când o persoană își închide ochii de la ea și merge într-un alt mod, ea este blocată din cealaltă parte, ca Bet, așa cum este scris: “Dacă mă părăsești pentru o zi, te voi părăsi două” și el nu va găsi deschiderea până când nu se va reconecta cu Tora față în față și nu se va mai despărți de ea. Prin urmare, Tora se deschide, chemând oamenii, declamând și chemându-i: “Oamenilor, către voi strig!”.

5) Bet are o formă de două acoperișuri și o linie care le conectează. Un acoperiș indică spre cer, iar acesta este ZA și un acoperiș indică spre pământ, iar acesta este Malchut. Iar Creatorul, Yesod, îi ia și îi primește.

6) Cele trei lumini superioare, trei linii care sunt fixate împreună sunt întreaga Tora și deschid ușile tuturor. Ele deschid ușile și împărtășesc credința, adică Malchut, și sunt casă pentru toți. Acesta este motivul pentru care sunt numite “casă”, deoarece acestea sunt cele trei linii din Bet, implicând cele trei linii ale ZA, care sunt o casă. Iată de ce Tora începe cu Bet, deoarece ea este Tora și remediu pentru lume.

Zohar pentru toți – Șmini (A opta zi), punctele 4 – 6

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts