Pericopele Aharei Mot (După moarte) și Kdușim (Sfinți)

0
17

Aharei Mot (După moarte) Leviticul 16:1 – 18:30

și Kdușim (Sfinți) Leviticul 19:1 – 20:27

Rezumat

Porțiunile Aharei Mot (După moarte) și Kdușim (Sfinți) sunt conectate. În porțiunea Aharei Mot, după moartea fiilor lui Aaron, Nadav și Avihu, Creatorul descrie în fața lui Moise diverse reguli referitoare la felul în care Aaron poate aduce Sfințenia în Tabernacol: asta cere oferirea câtorva sacrificii. Aaron trebuie să aleagă între doi țapi, unul să fie sacrificat ca ofrandă pentru păcat, iar celălalt să fie trimis în deșert ca „țap pentru Azazel”.

Porțiunea vorbește de asemenea și de interzicerea de a sacrifica pentru hrană fără a aduce ofrandă la Cortul Întâlnirii. Creatorul îl învață pe Moise să poruncească poporului să nu urmeze căile egiptenilor și ale cananienilor, și să nu se supună legilor lor. La sfârșitul porțiunii, Creatorul spune poporului lui Israel să nu se spurce cu toate necurățeniile pe care națiile care au locuit înaintea lor  pe pământul Canaan le-au făcut, fiindcă, dacă le vor face, pământul îi va respinge.

În porțiunea Kdușim (Sfinți) Creatorul spune prin Moise copiilor lui Israel:„ Veți fi sfinți fiindcă Eu, Dumnezeul vostru, Sunt Sfânt” (Leviticul 19:2).

Porțiunea vorbește despre multe porunci dintre om și Dumnezeu, dintre om și om, și de câteva referitoare la oferirea de sacrificii. Porțiunea se ocupă și de cinstirea Mamei și a Tatălui, despre Șabat și despre interzicerea idolatriei. Câteva dintre Mițvot (porunci) se referă la pământul lui Israel, și la pământul Canaan, la zeciuială (maaser), la fructele pomilor, idolatrie, și alte legi.

Porțiunea se încheie cu interzicerea totală a incestului și a adulterului, pedepsibile prin moarte. Creatorul poruncește copiilor lui Israel să țină (îndeplinească) legile când ajung pe pământul lui Israel, și să înfrâneze ceea ce au făcut în Egipt. Ei trebuie să diferențieze animalele curate și necurate și, de asemenea, se va face diferența între Israel și restul neamurilor. În acest fel, ei vor fi pentru El sfinți.

Comentariu  făcut de Dr. Michael Laitman

Multă lume crede că Tora vorbește de această lume fiindcă e plină de acțiuni fizice, de descrieri de animale, oameni și obiecte, reguli de conduită socială, de ceea ce e permis și ceea ce este interzis. Noi chiar uităm, sau nu am știut niciodată, că această lume este doar o copie a Lumii Spirituale.

Adevărat este că, povestirile din Tora descriu numai Lumea Spirituală. Noi percepem Forțele Spirituale ca pe o replică din spiritualitate. Ele sunt reprezentate în noi în funcție de gradul nostru, și de percepția noastră asupra lumii. De aceea ni se pare că vedem o întreagă lume, cu toate detaliile ei, ni se pare că Tora vorbește despre cum ar trebui să ne comportăm cu fiecare detaliu, favorabil sau nefavorabil, în funcție de voința Creatorului.

Creatorul vrea să facă bine creaturilor Sale, să le ridice la nivelul Lui. „Întoarce-te, o, Israel, la Domnul Dumnezeul tău” (Hosea 14:1), însemnând că îi face să fie ca El, iubitor și dăruitor. Legea „Iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea conținutului Torei. Este legea prin care noi ne schimbăm la sfârșitul corectării, de la iubirea pentru ceilalți, la iubirea pentru Creator.

Trebuie să analizăm conexiunea dintre sacrificarea de animale, sau executarea anumitor acțiuni, făcând alte acțiuni, și alipindu-ne la Creator, iubind pe Dumnezeu, pe Israel, sau iubind întreaga lume. Tora nu vorbește de nicio altă corectare în afară de corectarea inimii, după cum a scris Baal HaSulam, că ea a fost dată inimii omului. De aceea, toate Mițvot scrise în Tora, după cum scrie Iben Ezra în comentariul lui la Tora, au fost făcute numai pentru corectarea inimii, adică a dorinței omului, a firii lui. Tora a intenționat să ne aducă la iubire fiindcă inițial, natura noastră este opusă iubirii, ea conține înclinația rea, invidie, poftă, dorința de a fi onorat (de a primi prețuire), după cum se vede clar în lumea noastră.

De aceea ne spune Tora cum să ne corectăm pe noi înșine, dorințele noastre, în funcție de percepția acestei lumi. Nu ne putem corecta instantaneu egoul de la dorința de primire pentru sine, la dorința de dăruire celorlalți. Numeroasele corectări pe care le facem la dorințele noastre, se fac gradual.

Cele două porțiuni, Aharei Mot (După moarte) și Kdușim (Sfințenii) sunt adiacente și conectate fiindcă conțin două corectări majore. Prima este dăruire de dragul dăruirii, după cum e scris „Ce ție nu-ți place, altuia nu face” (Maasehet Șabat 31 a), și a doua este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Talmudul babilonian), ceea ce înseamnă o corectare mult mai avansată.

Prima corectare este doar evitarea de a face rău altora. Când îți urmărești permanent propriul beneficiu, rezultatul este totdeauna în detrimentul altora. Prima corectare a fost dată unui adept, unui egoist care vrea să fie corectat, să se ridice peste ego, de la „neamurile lumii interioare”, la gradul de Israel, la starea de „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Prin asta, noi restricționăm egoul nostru, oprindu-l să-i rănească pe ceilalți. Următoarea fază este un grad mai avansat „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, și este ceea ce noi trebuie să obținem.

Urmând aceste Mițvot și aceste corectări, percepem lumea descrisă în fiecare din cele 613 dorințe conținute în noi. Când corectăm acele dorințe de la egoism la dorința de a da și de a iubi, vedem o lume opusă, după cum e scris „Am văzut o lume întoarsă” (Talmudul babilonian). Ajungem să vedem o lume înaltă, condusă după legi complet diferite, de conectare, dăruire și iubire. Astăzi, nu numai lumea ni se arată ca fiind integral conectată, noi înșine devenim integrali și ne raportăm la lume în acest fel. Îi includem pe toți și vedem totul ca un întreg.

Acesta este motivul pentru care cele două porțiuni sunt legate. Corectarea în porțiunea Aharei Mot este corectarea decursă din înclinația rea. În corectarea următoare, din porțiunea Kdușim, noi transcedem înclinația rea și ridicăm dorințele pe care le-am corectat, la gradul următor. Întâi pare că le-am „periat” și acum le înălțăm către dăruire și iubire, la locul celor sfinte.

Întâi ne ridicăm peste dorința noastră egoistă de primire, și schimbăm păcatele în greșeli, și greșelile în Mițvot (porunci/fapte bune/corectări). Apoi, corectăm păcatele (pe care le-am schimbat înainte în greșeli) în Mițvot. Acum totul lucrează pentru iubire.

Tratându-i pe toți cu iubire absolută, obtinem iubirea pentru Dumnezeu. Acesta este rezultatul final în care obținem echivalența cu El, după cum e scris „Întoarce-te o, Israel la Domnul Dumnezeul tău” (Hosea 14:1). Cu alte cuvinte, obținem Dvekut (alipirea) cu El. Acesta este scopul corectărilor, scopul Creației, scopul căii pe care trebuie să trecem.

Totul începe cu spargerea, cu sentimentul de rău, cu recunoașterea răului. Asta este ceea ce au făcut Nadav și Avihu în porțiunea anterioară și, de aceea, porțiunea asta este numită Aharei Mot (După moarte). Toate acțiunile noastre în corectare sunt construite consecutiv.

Nu trebuie să uităm că, corectările reale sunt numai în dorințele noastre. Ne corectăm inimile și lumea noastră este lumea nemișcată (minerală), o lume imaginară în care ne jucăm precum copiii în nisip.

Astăzi lumea este într-o nouă eră, înfruntă o criză globală care trebuie rezolvată. Acesta este „exercițiul” nostru. Dacă îl facem corect, așa cum ne arată Tora, vom primi Tora, interiorul ei, ca pe o Tora a adevărului, și vom ști cum să obținem răscumpărarea din exil, ieșirea din păcatele în care suntem. Atunci vom obține gradul Aharei Mot (După moarte) de Kdușim (Sfinți).

Porțiunea ne vorbește despre poporul lui Israel intrând în țara Israel. Dacă ei urmează legile cananienilor, pământul îi va scuipa afară. Această porțiune vine totdeauna în preajma Zilei Independenței, ceea ce este ciudat, fiindcă noi ne-am întors pe pământul nostru după 2000 de ani, dar încă nu pare că ținem legile spirituale.

Nu pare, de asemenea că avem stăpânire pe țara lui Israel. Suntem încă „sub semn de întrebare” în această țară. Poate că nu ne place să recunoaștem, dar așa e. Suntem conștienți că suntem încă dependenți de vecinii noștri și de restul lumii. Dacă întreaga lume va face acum presiune asupra noastră, nu vom avea încotro decât să facem ceea ce spun ei.

Cuvintele „întreaga lume” se referă la Creator, la Forța Superioară, care trasează condițiile după care ne vom pocăi cu adevărat și vom începe să fim cu adevărat poporul lui Israel în țara lui Israel. YașarEl înseamnă direct la Dumnezeu, adică, să reunim legea iubirii și a dăruirii, Forța Superioară, care ne cere să fim în starea de „iubește-ti aproapele ca pe tine însuți”.

Dacă obținem dragostea frățească după legile de Arvut (garantare reciprocă), după legile Cabalei, după educația integrală, așa cum le transmitem noi, vom câștiga cu adevărat legătura cu pământul. Ereț (țară), vine de la cuvântul Rațon (dorință); este dorința noastră cea mai intimă, aceea care determină cu exactitate cât de atașați suntem de țară, de pământul lui Israel.

Totul depinde de noi. Ne-a fost dată o mică parte, și dacă nu putem trăi după această parte, o parte din noi va fi tăiată, apoi o altă parte, și apoi încă una. Nu fiindcă țările vecine sau ONU vor hotărî ceva, ci fiindcă noi înșine nu suntem potriviți în țara lui Israel. De fapt, amenințarea este deja acolo, fiindcă „Inima miniștrilor și a regilor este în mâna Domnului” (proverbe 25:2). dacă suntem în consens cu pământul lui Israel, îl vom primi, și nimeni nu va conduce peste noi. Totul depinde de potrivirea noastră cu țara lui Israel. Dacă ne îndreptăm dorințele noastre către Sfințenie, ca în „Veți fi sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt” (Leviticul 19:2) – Sfințenie înseamnă dăruire și iubire, atunci, nu există niciun dubiu că vom primi și asta în această lume, întreaga țară Israel. Nimeni nu va fi în stare să spună nimic, toți vor fi de acord că noi suntem cu adevărat aceia care trebuie să fim pe acest pământ. Nația care va trăi aici, va fi una diferită, va fi „poporul lui Israel” care trăiește după „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, cum a fost înainte de dărâmare (a celui de al doilea Templu).

Întrebări și răspunsuri

Există sentimentul că deși suntem oficial în țara noastră, suntem totuși în exil.

Da, de aceea este scris că noi suntem o adunare de exilați.

Ce înseamnă că pământul (țara) scuipă dorințele afară?

Dacă nu ne potrivim cu voința lui Dumnezeu, cu țara lui Israel, pământul ne scuipă, ne respinge. Este o lipsă de echivalență de formă. Echivalența de formă este legea generală a Naturii care hotărăște cât de adecvați și de conectați suntem cu țara, cu pământul. Echivalența de formă există ca urmare a faptului că noi ne conectăm unii cu alții ca urmare a faptului că obținem între noi Arvut (garantare mutuală), unitate, iubire frățească. Dacă nu o facem, nu aparținem țării Israel.

Asta se referă la actuala țară Israel? Până la urmă se spune „dorințe”, nu oameni. Deci, e vorba de dorințe sau de țară?

Noi nu suntem încă în adevărata țară a lui Israel fiindcă dorințele noastre sunt încă negative, stricate, chiar și energia dintre noi. Prin urmare, noi nu-i permitem țării lui Israel să fie minunată. Noi încă nu simțim că pământul nostru este înflorit.

Din Zohar: Amestec (corcitură) și amestecare

Când Creatorul a creat lumea, a (făcut) configurat fiecare lucru, fiecare în partea sa, fie la dreapta, fie la stânga, și a numit forțe mai înalte peste ele. Și nu există nici măcar un fir subțire de iarbă pe pământ peste care să nu existe o forță mai înaltă deasupra, în Lumile Superioare. Tot ceea ce ele  fac în fiecare, și tot ce fiecare face, totul este prin predominarea Forței Superioare care este desemnată mai sus.

Zohar pentru popor, Kdușim, paragraf 108

Noi suntem cu mult în urmă, dar acum suntem obligați să fim în gradul „țara lui Israel”. Ce poate fi schimbat aici? Cum putem obține gradul de „țara lui Israel”?

Dacă începem să ne analizăm calitățile noastre în raport cu ceilalți, vom vedea cât de scufundați suntem în Egipt, cum egoul nostru, Faraonul interior, ne domină. Ne discredităm unii pe alții din invidie, din pofte, prin exercitarea onoarei (puterii), și îi luăm în seamă pe ceilalți, numai pentru a-i folosi. Asta înseamnă exil. Nu este un punct geografic, ci o stare interioară. Până la urmă vom dori să ieșim din ea, conectându-ne cu oamenii, și începând să ne gândim „Când o să-mi obțin starea de corectare, starea de „iubește aproapele ca pe tine””?

Când vom obține asta, vom începe să avansăm spre corectare. Atunci vom vedea cât de incapabili suntem să o facem. Acesta este înțelesul la „țara lui Israel nu ne aparține”. Nu putem fi împreună în iubire frățească, așa că trebuie să-i cerem Creatorului să corecteze asta. Trebuie să strigăm, să ne rugăm, să-i arătăm Lui nevoia noastră. De fapt, tot prin ceea ce am trecut s-a întâmplat pentru ca noi să percepem dependența noastră de El, și astfel, vom simți că toate corectările depind numai de El.

Trecem prin toate acestea cu scop. Creatorul a făcut să fie așa. Altfel am fi uitat de El. Când un om se adresează Creatorului pentru corectare, El vine și se așează (locuiește) acolo cu calitatea de iubire și dăruire dintre noi. Înaintăm și-L descoperim între noi, descoperim adică, Lumea Superioară.

Acesta este Sistemul Superior din Lumea Spirituală dintre noi, la care ajungem prin corectare. Și fiindcă dorințele noastre au fost corectate datorită prezenței Creatorului, El este acum în țara lui Israel, este o stare de răscumpărare, numită „țara lui Israel”. Înainte au fost în Babilon, apoi în țara Canaan, apoi în Egipt și în deșert. Țara lui Israel este starea de conexiune dintre noi pe care o umple Creatorul.

Vorbim des despre conexiunea spirituală. Lucrurile despre care vorbim sunt lucruri spirituale, incluzând țara lui Israel?

Totul este în interiorul nostru și între noi.

De ce auzim că Creatorul nu judecă pe copiii lui Israel pentru nimic din această lume, când totuși, ei sunt pedepsiți în această lume?

Sunt judecați pentru că noi trebuie să ne întoarcem la gradul spiritual pe care l-am deținut înainte de distrugerea Templului.

Chiar dacă noi am crezut mereu că Creatorul nu „ține scorul” cu noi în această lume?

ARI începe cartea lui „Pomul vieții” explicând astfel: „Lumina Superioară, simplă, umple toată realitatea”. Tot așa este scris „Eu, Domnul, nu mă schimb” (Malahi, 3:6), și „El a dat o lege, și aceasta nu va fi încălcată (Psalmi 148:6). Există o stare constantă în raport cu care va trebui să ne măsurăm. Este o stare absolută de iubire și de conexiune strânsă între toți, nu numai între copiii lui Israel, cum a fost înainte, ci între întreaga lume. Noi suntem „poporul ales”, suntem aceia care trebuie să fim „un regat de preoți și o nație sfântă” (Exodul 19:6). Întâi trebuie să obținem această stare, și apoi trebuie să fim exemplu pentru restul lumii.

Din Zohar: „Vai de tine, ţară în care răsună zăngănit de arme”

„Vai de tine, ţară în care răsună zăngănit de arme”. Când Creatorul a creat lumea și a vrut să dezvăluie adâncimile ascunse și Lumina din întuneric, ele s-au amestecat una cu alta. Din cauza asta, Lumina a ieșit din întuneric și adâncimile au ieșit și au apărut din ascundere, au ieșit una după alta. Și din bine a ieșit rău, din milă a ieșit judecată, și toate au fost incluse una în alta.

Zohar pentru popor, Kdușim, paragraf 7

Ca urmare a spargerii, totul a devenit amestecat. Acum, după distrugere, noi trebuie să distingem între bine și rău, între Lumină și întuneric, și asta ne construiește. Viziunea noastră asupra lumii și a relațiilor dintre noi toți, este rezultatul acestei analize. Distrugerea este în favoarea noastră fiindcă prin corectare, ne construim pe noi înșine, exact la fel cum fac copiii cu piesele de Lego, învățând astfel.

Ce este gradul de Kadoș (Sfânt) sau Kdușim (Sfinți)?

„Sfânt” este cel mai înalt grad, după cum e scris în Leviticul 19:2, „Veți fi sfinți, fiindcă Eu, Domnul vostru sunt sfânt”. Asta înseamnă că omul se ridică peste ego și refuză să-l folosească până când acesta nu este în folosul celorlalți. Dăruirea de dragul dăruirii este primul pas. Al doilea pas este primirea de dragul dăruirii. Primul pas reiese din vorbele lui Hilel „ceea ce tu urăști nu face celui de lângă tine” (Maasehet Șabat, 31a). Deci, nu face rău celorlalți. Acesta este începutul corectării. Dar odată ce ai obținut asta, poți accepta dorințele celorlalți, poți să începi să le deservești umplându-le. Asta se numește „iubire”.

Deci, Aharei Mot (După moarte) este precondiție pentru Kdușim (Sfinți)?

Desigur, acestea sunt două faze ale corectării, de Galgalta veEinaym ale sufletului, și corectarea de AHAP a sufletului. Sunt două feluri de Kelim (vase) în care sunt Mițvot (porunci) din Tora pozitive și negative (adică să faci, sau să nu faci ceva). Fiecare Mițva este un act de ridicare peste ego, în beneficiul celorlalți, sau, cel puțin, nu în detrimentul lor. Acestea sunt toate cele 613 Mițvot, 248+365.

Este acolo o conexiune specială între Creator și poporul lui Israel? De ce sunt ei sfinți, doar că El este sfânt?

Omul are nevoie de Lumina Superioară pentru a se înălța peste ego și pentru a dărui celorlalți. Noi nu avem nicio forță de dăruire fiindcă suntem făcuți din „primire” pură, aceasta este singura noastră substanță. Noi putem să dăm numai dacă Lumina Superioară luminează asupra noastră, după cum e scris „Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment” fiindcă „Lumina din ea întoarce la bine (reformează)”. Deci, Creatorul iluminează acea calitate pentru noi, ne ridică peste ego, și tot ceea ce trebuie este ca noi să vrem asta. Acțiunile vin de Sus, și de aceea se numesc „munca lui Dumnezeu”, fiindcă Creatorul este cel care face munca. Dar, El muncește numai la invitația noastră.

Glosar

Kadoș (Sfânt)

Sfânt înseamnă să folosești dorința de primire care anterior a fost de dragul primirii. Este reversul  egoului la beneficiul numai în favoarea celorlalți sau a Creatorului. Când este în favoarea celorlalți, este totuși la gradul de dăruire de dragul dăruirii, gradul de Leviți. Când primim de dragul dăruirii, este gradul de preoți, este opusul naturii noastre inițiale.

A avea resentimente (A purta pică)

Noi nu ne putem corecta, fiindcă noi încă „ținem scorul”. Este o energie internă. Acestea sunt corectări foarte adânci care ne uimesc când apar fiindcă, deodată, înțelegem cât de adânci sunt calculele noastre pentru noi înșine.

Interzicerea divinizării

Divinizarea este interzisă fiindcă este în contradicție cu dăruirea. Dacă un om vrea să dăruiască, nu contează ce se va întâmpla în viitor. Tot ceea ce avem nevoie este să ne conectăm cu ceilalți și să le dăruim. Prin asta, găsim viața nouă pentru noi. Dacă facem vreun calcul, este dorință de primire.

Cine avansează cu adevărat prin dăruire este indiferent la ce va fi în viitor. Tot ceea ce vrea omul respectiv este să dăruiască, să „fie” în celălalt. În această stare el nu are nicio legătură cu divinizarea, fiindcă nu pot fi niciun fel de considerente. Deci, noi va trebui să facem corectările în noi, fiindcă în fiecare din noi este dorința de a ști viitorul, sau de a-l ghici.

Un țap pentru Azazel

Un țap pentru Azazel (Leviticul 16) înseamnă toate dorințele noastre pe care încă nu le putem corecta. În noi sunt 613 dorințe și unele încă sunt necorectate. Este o lipsă a Luminii care strălucește în noi, și deci, nu le putem repara. Separăm aceste dorințe de noi, și de aceea sunt animale pe care le sacrificăm și le înălțăm la Kdușa (Sfințenie), acestea sunt dorințele din interiorul nostru de la nivelul animal. Sunt însă și dorințe cu care nu putem face asta, de aceea, ne eliberăm acum de ele, pentru ca ele să nu stea cu noi, ca și cum nu le-am avea.

Din Zohar, Aharei Mot:

Ochii ca să vadă și o inimă care să aibă grijă

30) Rabi Șimon a spus: “Mă întreb despre oamenii din lume: ei nu au nici ochi ca să vadă nici inimi să observe și nu știu și nu sunt atenți la voința lor. Ei dorm și nu se trezesc din somnul lor, înainte de acea zi când întunericul și bezna îi acoperă și creditorul cere factura lor de ei.

31) Și vestitorul îi cheamă în fiecare zi, sufletul lor le mărturisește în fiecare zi și noapte, iar Tora strigă tare în toate direcțiile spunând: ’Până când veţi iubi prostia, proştilor? Cine este naiv, să se întoarcă aici’. Celor care nu înțeleg le spune: ’Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!’. Dar nimeni nu are ochi ca să vadă, urechi să audă și să înțeleagă cu inima”.

32) În ultimele generații care vor veni, legea va fi uitată în mijlocul lor. Apoi înțelepții din inimă se vor aduna în locurile lor și nu se va găsi nimeni care să închidă și să deschidă Tora. Vai de generația aceea. De acum înainte nu va mai fi ca această generație până la sosirea generației lui Mesia, când cunoașterea se va trezi în lume, așa cum este scris: “Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”.

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts