Pericopa Șlach Leha (Trimite!)

0
15

Șlach Leha (Trimite!)

Numeri 13:1 – 15:41

Rezumat

Porțiunea începe cu trimiterea de către Moise a celor 12 conducători de triburi să spioneze în țara Israel, să o examineze și să pregătească intrarea în ea. Spionii se întorc și descriu locul ca fiind țara în care curge lapte și miere, dar care este ocupată de uriași care vor face imposibilă intrarea în țară, cucerirea și conducerea ei. Cuvintele lor au împrăștiat teamă în popor, mai puțin în Yoșua Ben Nun și Caleb Ben Yefuneh. Asta l-a înfuriat pe Creator, care a vrut să distrugă tot poporul. Moise s-a rugat și a cerut îndurare pentru popor. Ca rezultat, numai 10 spioni care calomniau țara au murit de ciumă. Ceilalți doi, Yoșua Ben Nun și Caleb Ben Yefuneh au continuat să însoțească poporul.

Mai departe în porțiune, copiii lui Israel călătoresc încă o dată și doresc să se întoarcă în Egipt. În final ei se pocăiesc și renunță la decizia lor. După asta, Israel face încă o greșeală: ei încearcă să se lupte și să cucerească țara fără instrucțiuni și, de aceea, dau greș.

Porțiunea se încheie cu instrucțiunea de a umbla încă 40 de ani în deșert, până când întreaga generație contemporană spionilor va dispărea, cu excepția lui Yoșua Ben Nun, el va fi cel care va conduce poporul în țara lui Israel.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Trebuie să ne dezvoltăm din dorința noastră de primire, din egoul nostru, la o stare în care să devenim „poporul lui Israel”, în care toți suntem Yașar El (direct la El), având calitățle Creatorului: dăruirea și iubirea. Vom fi cu toții în „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Talmudul ierusalmitean – Seder nașim), în iubirea pentru ceilalți fiindcă nu vom avea nicio altă alegere.

Nu trebuie să mergem după rațiunea noastră care alternează între comenzile de a avansa și a bate în retragere, ci trebuie să luptăm în timp ce examinăm dacă facem bine și dacă drumul este corect. Porțiunea ne explică faptul că nu putem ști nici ce să facem, nici de unde să începem. Aceasta este o problemă fiindcă noi suntem obișnuiți să muncim după modul: „un judecător are numai ceea ce ochii lui văd” (Talmudul babilonian – Masehet Baba Batra). Pare ca și cum trebuie să avansăm urmându-ne esența, în funcție de Kelim-urile noastre (vase/ustensile), folosindu-ne mintea și inima.

Creatorul ne cere să dezvoltăm și să facem ceva. Dar cum putem să facem ceva dacă nu putem alege între bine și rău, dacă nu știm încotro să înaintăm în război sau dacă să ne întoarcem în Egipt? Putem vedea că sunt uriași în țara lui Israel. Dar fiindcă acolo sunt și fructe, nu putem spune cine conduce acolo, ce dorințe și cât de mari sunt ele.

De aceea, porțiunea Șlah Leha (Trimite) ne explică cum ar trebui să avansăm corect. Există cerința ca omul să verifice calea cu mintea lui și să vadă cum să avanseze în dezvoltarea spirituală.

Toată Tora vorbește de dezvoltarea spirituală, cum să trecem de la faza de egoism în una de iubire pentru ceilalți ca în „iubește aproapele ca pe tine însuți-lege mare în Tora”. De aceea trebuie să mergem după ceea ce văd ochii noștri și să ne examinăm egourile, dorințele bolnave, să vedem cum îi urâm pe ceilalți, îi respingem, ne gândim numai la noi înșine și, cât de izolați suntem de ceilalți și nici măcar nu ne putem gândi la ei.

În loc de asta, trebuie să ne creionăm ce înseamnă iubirea, dacă și cât de mult îi iubim pe ceilalți, cât de mult ne putem gândi la ceilalți și să ne unim cu ei (așa cum ne-o cere acum criza globală). Simțim că trebuie să înfruntăm această sarcină, motiv pentru care apare acum Înțelepciunea Cabalei, așa că putem cere ajutor să ne ridicăm la gradul de conexiune și unitate, de iubire reală pentru cei din jur, fiindcă fără ea nu vom supraviețui în această fază de dezvoltare a lumii.

A venit acum vremea ca noi să începem să actualizăm Tora. De aceea am venit în țara lui Israel și ne-am așezat aici după exil, după toate pregătirile pe care le-am trăit de-a lungul istoriei. Azi noi trebuie să fim ca spionii, să analizăm înțelesul la ceea ce înseamnă „a fi spion” și ce înseamnă „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, să vedem dacă putem să o facem sau nu și, de ce avem nevoie pentru a îndeplini asta.

Când analizăm starea curentă cu cea pe care trebuie să o obținem, vedem că este imposibil. Aceasta este problema spionilor. Lor nu li s-a spus că ei trebuie să îndeplinească totul în afară de a verifica și vedea că este imposibil, dar să dorească totuși asta atât de mult încât să ne facă să simțim că trebuie să obținem iubirea față de ceilalți fiindcă aceasta este dorința Creatorului. Așa va trebui să fie toată dezvoltarea noastră.

Trebuie să simțim unul din cele două puncte de presiune: primul este că nu putem obține iubire pentru ceilalți fiindcă fără ea nu avem niciun fel de viață și, al doilea este că, cu toate acestea, trebuie să o obținem. Trebuie să ajungem la un strigăt puternic, cu credință peste rațiune și, atunci, vine Lumina Reformatoare, după cum e scris „Am creat înclinația rea, Am creat pentru asta Tora drept condiment” (Talmudul babilonian – Masehet Kdușim), fiindcă „Lumina din ea reformează (întoarce la bine)” (Midraș Raba). Lumina încorporată în Tora, în studiul ei corect, în Tora interioară, numită Înțelepciunea Cabalei, vine și ne corectează.

De aceea, nu e nevoie să fugim înapoi în Egipt sau să ne plângem că nu o putem face fiindcă „nu este pentru tine să termini munca, nici nu ești liber să stai departe de ea” (Mișna, Seder Nezikin Maasehet Avot). Dar, tot ceea ce trebuie să faci, după cum e scris „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Ecleziastul 9:10). și în momentul în care ajungem în punctul de sfărâmare completă, atunci „Domnul Se va lupta pentru voi” (Exodul 14:14).

De aceea, nu trebuie să mergem la război și să ne gândim că vom învinge noi înșine. Cine suntem noi până la urmă? Pe de o parte, în fața noastră este marele și bătăiosul ego, cel care ne oprește asemenea uriașilor descriși, care nu ne lasă să trăim în țara lui Israel (Deuteronom 1:28). În realitate, ei sunt doar înfățișarea dorințelor noastre și nu putem să ne luptăm cu ele. Trebuie însă să ne confruntăm cu ele chiar dacă știm că nu le putem învinge. Pe de altă parte, trebuie să ne ridicăm la credință, la o mare forță de a cere până când vine Lumina și corectează aceste dorințe de la unele ostile, la dorințe ale țării Israel.

Într-adevăr, înaintea intrării noastre într-un nou grad, avem în fața noastră o dilemă. Se întâmplă mereu, de fiecare dată. Războiul interior este împotriva dorințelor și calităților noastre fiindcă „înclinația din inima omului este rea din tinerețea lui” (Geneza 8:21). Cu toții suntem născuți cu un ego care continuă să se dezvolte. Dacă avansăm spre urcarea spirituală, el se dezvoltă și mai mult, după cum e scris „el care este mai mare decât prietenul lui, înclinația lui este și mai mare decât el” (Talmudul babilonian – Masehet Suka). De aceea nu putem lupta cu egoul mereu în creștere.

Dar, dacă suntem într-un mediu corect și ne anulăm în fața lui, raportându-ne la oamenii din jurul nostru ca la marii generației noastre, începem să absorbim de la ei importanța scopului. Prietenii ne dau senzația că este posibil, că putem izbucni într-un mod care va duce la rugăciunea adevărată, la „poarta lacrimilor”.

Pe de o parte suntem îngrijorați că nu putem face în noi acea corectare, pe de altă parte, știm că Lumina, Creatorul, poate face asta în noi, numai dacă cerem, dacă scopul este pentru noi mai important decât orice altceva. De aceea munca noastră este în grup, în mediul corect, fiindcă acesta este singurul mod în care putem aduna puterea de a avansa pe calea corectă.

Întrebări și răspunsuri

Ia timp până când omul poate adopta noul mediu.

Adevărat, sunt multe lupte interioare și multe de depășit, dar nu totdeauna sunt simțite așa. Adică, experimentăm diferite situații, unele bune, unele care nu sunt bune și unele înfricoșătoare. Asta depinde de ritmul progresului și de timpul dedicat lui.

Ce sunt spionii? Pe cine păcălim?

Spionii sunt în interior. Când vrem să știm cum să avansăm în ciuda la tot, trebuie să examinăm drumul. După ce facem analiza nu trebuie să mergem cu spionii, să-i favorizăm sau să-i ascultăm fiindcă noi examinăm drumul doar cu cele cinci simțuri egoiste ale noastre.

Cu alte cuvinte, ar trebui să nu credem ceea ce simțim și gândim?

Sigur că nu. Cum am putea să le credem? Să presupunem că suntem la un anumit grad și e nevoie să ne ridicăm la unul mai înalt. Prăpastia dintre grade este în întregime o viață diferită, o minte și o inimă diferite. Cum putem să ne ridicăm de la un grad la altul când nu știm cum este următorul grad fiindcă este într-o dimensiune spirituală diferită? În acea dimensiune calitățile și gândurile sunt diferite, percepția realității este diferită și la fel este și viziunea asupra lumii.

Când înțelegem că am urcat un grad?

Înțelegem numai când suntem acolo. Întrebarea este cum putem să-l obținem? Dorințele și fructele în țara lui Israel sunt atât de mari, totul este atât de mare! Din punctul în care stăm nu ne putem urca singuri fiindcă numai Lumina Superioară care a creat egoul îl poate corecta. De aceea este scris „Am cret înclinația rea, Am creat pentru ea Tora drept condiment” pentru ca „Lumina din ea să întoarcă la bine (să reformeze)”. Deci, numai prin Lumină suntem reîntorși. Și, imediat ce am fost corectați, urcăm la un grad mai înalt.

Ce înseamnă că 10 spioni spun un lucru și doi din ei spun altceva? Este foarte derutant.

Ei sunt calitățile noastre interioare. „Omul e o lume mică” (Midraș Tanhuma, Pkudei). Toate porțiunile din Tora se ocupă cu dezvoltarea sufletului omului. Această porțiune descrie spionii, 10 gândesc într-un fel și 2 în alt fel. Dar este totuși o situație bună, când sufletul avansează corespunzător, de aceea 10 sunt împotrivă și 2 pentru.

Cum știm pe cine putem asculta?

E o problemă. Trebuie să facem greșeli. Este scris „un om nu poate înțelege cuvintele Torei până când nu greșește în ele” (Talmudul babilonian -Masehet Ghitin 43 a). Și este scris și că „nu există om drept pe pământ care să facă bine și care să nu fi păcătuit” (Ecleziastul 7:20). la fiecare pas păcătuim, cădem în slăbiciune și gustăm din propriul nostru rău. Lipsa noastră de progres se doatorează doar nouă. Vedem cum ne facem viețile mai amare retrăgându-ne mai departe de punctul nostru inițial.

Acesta este semnul că avansăm corect. Din acel moment ne mișcăm. Deci, trebuie să trecem prin tot ce se întâmplă în Tora, prin toate greșelile, problemele și tot ceea ce este pe cale.

Nu este nimic de făcut?

Nu putem evita să facem asta. Trebuie să examinăm înclinația noastră rea la maximum și să cerem ajutor de fiecare dată când ne blocăm. Dacă nu gustăm amarul, nu o să cerem nici Lumina care să vină să ne corecteze răul. Când o cerem, Lumina intră în rău și îl corectează, iar noi primim suflet. Răul împreună cu Lumina care îl corectează și îl umple se numesc „suflet”. Acesta este singurul mod de a obține suflet. Înainte de asta nu avem unul.

Asta înseamnă „o țară în care curge lapte și miere”?

Da. Ereț/țară înseamnă Rațon/dorință, o dorință care este lapte și miere. Deci, este gradul Bina, Lumina de Hasadim, dorința de dăruire, cu Lumina de Hoahma înăuntru, adică cu obținere, este apropierea de Creator.

Spionii avertizează despre neamurile care trăiesc în țară; de ce este important?

Acestea sunt dorințele noastre interioare pe care trebuie să le corectăm în trei linii. Trebuie să le corectăm în cele 12 triburi – Yod-Hey-Vav-Hey în trei linii, să le facem de trei ori Yod-Hey-Vav-Hey.

Țara s-a numit de asemenea și „țara Canaan”. Moise nu i-a condus în țara lui Israel?

Înainte să se numească „țara lui Israel” s-a numit „țara Canaan”. Înainte să fie țara Canaan a fost Egipt, apoi deșert. Este aceeași dorință, este numai una dar îi sunt date nume diferite de fiecare dată, în funcție de corupția sau corectarea ei.

Este Țara Canaan o dorință analizată înainte de a deveni Israel?

Înainte ca omul să cucerească dorința în maniera corectă, aceasta este numită „țara Canaan.”

Ce sunt fructele gigantice?

Fructele sunt ceea ce a primit omul ca rezultat al muncii lui. Este parfumul intenției de dăruire pe care acesta o face și o simte în dorința de primire. Acestea sunt cu adevărat fructe uriașe, de 620 de ori mai mari. Gustăm plăceri fiindcă dezvoltăm și înțelegem ce înseamnă dăruirea, ce este simțirea Creatorului în dorința corectată.

Copiii lui Israel sunt încă în dorința de primire dar li s-a spus despre fructele care există în dorința de dăruire. Cum pot ei sesiza despre ce e vorba sau ști că e bun?

Când un om se află în fața gradului următor la care urcă, este posibil să vadă acel grad „de la distanță”, asemenea lui Moise care a văzut țara lui Israel de pe muntele Nebo.

Ce înseamnă că gustăm binele, care este apoi luat de la noi ca să putem astfel urca încă un pas?

Un om poate lua aceste fructe, poate să le care în spate și să le aibă, dar nu să le guste. Nu este încă niciun Kli (vas) pe care el să-l umple cu toate obținerile, plăcerile și împlinirile existente în dorința de primire de dragul dăruirii din sufletul corectat.

Sună ca o mare promisiune; de ce ar vrea cineva să fugă de asta?

Acest lucru cere corectări substanțiale, dificile, imposibil de făcut. Recompensa pentru îndeplinirea lor este minunată dar asta cere dorințe de luptă uriașe – cu toate neamurile care locuiesc în țara lui Israel.

Dar nu este un război pe care omul îl poartă singur ci, Lumina face asta. Nu este ușor să obții acest lucru, să înțelegi că nu noi corectăm dorința. Copiii lui Israel vor să avanseze, ceea ce este o greșeală. În același timp, vor să fugă înapoi în Egipt, o greșeală la fel ca și faptul de a mearge singuri spre țara lui Israel, ceea ce este, iarăși, o greșeală.

Și, ce faci?

Plângi tare și cere.

Unde găsește cineva puterea să rabde să nu fie în stare nici să fugă, nici să lupte? Grupul este cel care dă puterea?

Da, puterea garantării reciproce, Arvut. Creatorul sparge singurul suflet pe care L-a creat, în miliarde de bucăți. În plus de asta, Creatorul nu a creat nimic. Și totul este făcut așa ca noi să putem simți că suntem independenți în propriile noastre acțiuni și că suntem în stare să adunăm restul de părți, devenind astfel asemănători Lui. Fiecare din noi dobândește acest suflet mare, fiecare devine la fel de mare precum Creatorul și în alipire (Dvekut) cu El. Toată munca noastră este să continuăm să adunăm părți ale sufletului nostru, părți care nouă nu ne par a fi ale noastre, ci par a fi cei din jurul nostru. Mijlocul prin care facem asta este grupul, după cum e scris „ori conexiune/’prietenie’, ori moarte”. Când ne conectăm la un grup și la oameni care vor același scop, creăm între noi unitate și asta ridică importanța scopului până devenim gata să cerem, iar atunci, vine Lumina și ne întoarce la bine, ne reformează.

Creatorul a vrut să distrugă poporul lui Israel și Moise s-a rugat pentru ei. Ce fel de soluție este asta?

Este o luptă interioară. Moise este punctul care ne trage mai departe, punctul din Bina. El este păstorul credincios. Noi avansăm permanent prin credință, cu puterea dăruirii. Termenul de „credință” nu se referă la credința oarbă, cum se crede de obicei, credința în care facem ceea ce ni se spune. Din contră, credința este calitatea dăruirii. Este atunci când cineva vrea să dea tuturor, după cum e scris „Ceea ce tu urăști, nu face celui de lângă tine (prietenului/colegului de grup)” și, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” înseamnă să dăm tot ceea ce avem. Acesta este scopul pe care trebuie să-l obținem.

Moise este acel punct interior din fiecare din noi, gena spirituală care ne trage spre această calitate. Această genă se dezvoltă treptat în noi și, prin ea, putem ajunge/obține țara lui Israel.

De ce au murit cei zece spioni?

Nu este viață sau moarte în sensul în care credem noi. Moartea lor înseamnă că rolul lor s-a terminat fiindcă în forma în care sunt este imposibil să avanseze. Acestea sunt toate calități interioare din noi. Este posibil să avansăm cu calitățile cunoscute sub numele de Yoșua și Caleb și nu cu restul calităților. Yoșua și Caleb reprezintă două linii, în Ghematrie, calități.

Din Zohar: Spionii

Cu toate acestea, nu ne răzvrătim împotriva Creatorului. Nu trebuie să ne răzvrătim împotriva Torei fiindcă Tora nu are nevoie de bogăție sau vase de aur și de argint. Iar voi, nu vă temeți de poporul din țară, fiindcă dacă un corp rupt se angajează în Tora, el va găsi tratament pentru tot. Este scris „și sănătate pentru toată carnea lor”. Toți defăimătorii unui om se schimbă în ajutoarele lui și spun „Faceți loc așa, așa, servitorul Regelui!” Cu alte cuvinte, nimeni să nu-l oprească să ajungă la Rege și să-L servească.

Zohar pentru popor – Șlah Leha (Trimite), paragraf 67

Este imposibil să avansăm la următorul grad, țara lui Israel, dacă nu-l vedem ca pe un grad mare, sublim, gradul Bina. Când intrăm în gradul de țara lui Israel, când îl obținem, el devine Keter (coroană), adică Lumea Infinită (Lumea de Ein Sof). Când vedem ce fructe cresc acolo și cât de incapabili suntem să ajungem la ele, intrăm în deșert.

Nu putem să mergem pe lângă deșert și nici să-l evităm. 40 de ani este distanța dintre Malhut și Bina, distanța de urcare la acel nivel. După 40 de ani suntem gata să obținem calitatea dăruirii, să reintrăm în ego și să începem să-l corectăm în intenția de a primi de dragul dăruirii, adică gradul de țara lui Israel.

După deșert intrăm în țara lui Israel și au loc războaie de cucerire a țării. Acolo schimbăm dorința de primire în dorință de dăruire. În toți 40 de ani din deșert, noi am avut doar intenția de dăruire de dragul dăruirii. Adică, ne-am corectat numai până la punctul de „a nu face rău altora”. Dar odată intrați în țara lui Israel, facem bine celoralalți.

De ce nu lasă Creatorul oamenii să câștige? La uma urmei, în ei s-a trezit o anumită dorință și se pare că El îi împiedică.

Creatorul nu-i împiedică, El doar le arată cât sunt încă de nepregătiți să intre în țara lui Israel. De aceea, văzând că sunt nepregătiți, ei au înțeles ce fel de Kelim trebuie să obțină. Aceștia sunt cei 40 de ani din deșert, marea corectare pe care trebuie să o parcurgem și pe care nu o putem evita.

Sumar

Omul trebuie să depună toate eforturile, și numai apoi se ajunge la “țara lui Israel”. Acesta este scopul creației, și aceasta este cu adevărat o țară în care curge lapte și miere.

Glosar

În Țara Canaanului

Noi suntem cufundați în dorință. Tot ce avem este o dorință care trebuie să fie corectată, din a face rău altora, în a face bine pentru ei. Țara lui Canaan este acea dorință atunci când este încă necorectată, dar este pe cale să fie corectată.

Patruzeci de zile

Patruzeci este gradul de Bina. Decalajul dintre Malchut și Bina se numește “patruzeci de ani”. Este diferența între dorința de a primi, ego-ul, și gradul de credință, Bina, nivelul de dăruire.

Unde curge lapte și miere

Laptele și mierea reprezintă abundența pe care o primim în dorința corectată.

Amalec

Amalec este temelia tuturor relelor, aceasta este intenția de a primi, în scopul de a primi, care există în natura noastră.

Yoșua Ben Nun

Nun este cincizeci. Este al cincizecelea grad, cincizeci de porți ale Bina. Yoșua, ca și Moise, atrage. Yoșua salvează copiii lui Israel, aducându-i la gradul cincizeci, porțile lui Bina. Moise a completat gradul patruzeci și pentru că el a murit la intrarea în țara lui Israel, Yoșua l-a succedat.

Spioni, calitatea de spion

Calitatea de a spiona reprezintă dorințele noastre egoiste de a primi în mod constant, care caută să fure pentru noi înșine în loc de a da, și de a ne ridica deasupra primirii.

Generația deșertului

Generația deșertului reprezintă propriile noastre dorințe care trebuie să moară cu întreaga intenție de a primi. Intenția de a primi trebuie să moară, și doar dorințele cu intenții de a dărui intră în țara lui Israel. Acesta este motivul pentru întreaga generație a deșertului a trebuit să moară în deșert.

Ciumă

Ciuma reprezintă cele mai mari și cele mai bune corecții care vin peste noi. Dintr-o dată corectăm mai multe dorințe și calități, care sunt inversate în scopul de a dărui. Prin acest fapt ne simțim mai aproape de Creator. Acesta este modul în care ne apropiem treptat de Israel.

Cucerirea pământului

Cucerirea pământului vine ca urmare a acestei porțiuni, când iscoadele au mers să spioneze. Cuvântul Ereț (pământ) provine din cuvântul Rațon (dorință). Noi luăm voința egoistă de a primi pe care am corectat-o în deșert, în a avea intenția de a dărui, iar acum această dorință a devenit dăruire. Cu alte cuvinte, acum cineva primește de la alții doar pentru că vrea să dăruiască, pentru a da. În acest fel, ceilalții se bucură și persoana care se bucură, de asemenea; ne bucurăm cu toții de a ne da unul altuia. A avea acest tip de relație cu Creatorul înseamnă a fi în Dvekut (adeziune) cu El, în lumea Ein Sof (infinit). Dar, chiar dacă aceasta este lumea Ein Sof, noi toți trebuie să ajungem la El aici, în această lume, în timp ce suntem încă în viață.

Struguri, viță de vie

Vinul și vița de vie sunt gradul de Hochma. Este aceeași lumină, realizarea și senzația Creatorului, care se îmbracă în lumina de dăruire, lumina Hasadim.

Din Zohar: Litere zburătoare

Atunci când literele zboară, o persoană vede scris în aer, format din litere mari, care sunt Bina, pentru început, “La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul”. Aceste cuvinte sunt de la Bina, cu litere mari. După aceea, litere mici lovesc, Malchut se înalță și lovește Bina, care se diminează. Aceasta este Yod care a intrat în lumină, creând Avir (aer). Ele zboară, și versetul: “Și Dumnezeu a zis: ‚Să fie lumină’, și a fost lumină. Și Dumnezeu a văzut că lumina era bună”, apare de la ele.

După aceea, literele mici lovesc literele mari încă o dată, ceea ce înseamnă că Malchut se ridică la Bina încă o dată și o diminuează. Apoi cuvintele: “Și Dumnezeu a zis: ‚Să fie o întindere’”, apare în ele, precum și întreaga operă a creației. Lucrările acestor litere sunt mari minuni și bucurie a celor săraci. Fericiți sunt cei care așteaptă toate acestea.

Zohar pentru toți, Șlach Lecha (Trimite), punctul 153

Sumar

Omul trebuie să depună toate eforturile, și numai apoi se ajunge la “țara lui Israel”. Acesta este scopul creației, și aceasta este cu adevărat o țară în care curge lapte și miere.

Din Zohar, Șlach Lecha: 

Om și animal

21) Nebunii, care nu cunosc și nu respectă cu înțelepciune, spun că această lume lucrează la întâmplare și că Domnul nu îi supraveghează. Mai degrabă soarta omului și soarta fiarei sunt la fel.

22) Când Solomon s-a uitat la acei nebuni care au spus acest lucru, el i-a numit “bestii”, pentru că ei se fac de fapt bestii de la sine, spunând aceste cuvinte … blestemat este spiritul acelor fiare, acei nebuni, cei fără credință. Vai de ei și vai de sufletele lor; ar fi fost mai bine pentru ei dacă nu s-ar fi născut.

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts