Pericopa Mikeț (La sfârşit)

0
162

Mikeț (La sfârşit)

 Geneza 41: 1 – 44:17

Rezumat

Porțiunea Mikeț (La Sfârşit) începe cu visul Faraonului despre șapte vaci bine hrănite și sănătoase, venind dinspre Nil, urmate de șapte vaci slabe și înfometate. În al doilea vis, Faraonul vede șapte spice de grâu sănătoase și pline de boabe mari, urmate de șapte spice subțiri și arse, și cele subțiri le mâncau pe cele pline.

Niciunul din sfătuitorii Faraonului nu au putut să descifreze visele. Paharnicul șef, care fusese salvat, și-a amintit de Iosif și de darul lui în descifrarea viselor. El a găsit momentul propice și l-a scos pe Iosif din pușcărie. Iosif a venit și i-a descifrat Faraonului visele. El a spus că vor fi în Egipt șapte ani de bogăție și abundență, urmați imediat de șapte ani de foamete și că, faraonul va trebui să se pregătească pentru ei.

Iosif i-a sugerat de asemenea Faraonului și cum să se pregătească pentru ei. Faraonul l-a luat lângă el și l-a numit al doilea după rege, așa că el s-a putut ocupa de înființarea depozitelor.

Într-adevăr, cei șapte ani de belșug au fost urmați de șapte ani de foamete și toată nația s-a îndreptat către Iosif să le ușureze foametea și să-i ajute să treacă prin ea. Toți, inclusiv fiii lui Iacov (Israel) care erau în țara lui Israel, au venit în Egipt datorită foametei.

Fiii lui Iacov au venit la Iosif și nu și-au recunoscut propriul frate. La început, Iosif a crezut că sunt spioni. Iosif a ascuns o cupă în lucrurile lui Beniamin și a spus că dacă hoțul care a furat cupa este prins, v-a fi condamnat la moarte și toți ceilalți vor fi pedepsiți.

Frații s-au întors la Iacov și i-au spus despre cererea lui Iosif ca fratele lor Beniamin să-i însoțească atunci când vor coborî în Egipt. La început, Iacov a refuzat să-l trimită pe Beniamin înapoi la Faraon, fiindcă deja îi pierduse pe Iosif și pe Simeon, dar, până la sfârșit, a fost de acord.

Porțiunea descrie diferitele încurcături prin care Iosif îi pune pe frații săi să treacă, vrând să-i despartă, dar frații își întăresc unitatea lor.

Porțiunea se încheie cu toți fiind în Egipt, Beniamin este acuzat de furtul cupei și Iosif hotărăște să-l păstreze ca sclav.

Comentariul făcut de Dr. Michael Laitman

Aceste povestiri reprezintă diferite faze prin care noi trebuie să trecem ca să avansăm în corectarea sufletelor noastre. Tora ne spune cum trebuie să facem corectarea.

Nu este nicio nevoie să ne corectăm trupurile fiindcă ele sunt parte din regnul animalic și există așa cum o fac toate celelalte animale. Sufletele noastre însă, trebuie să se nască din starea actuală și, această porțiune ne descrie cum trebuie să abordăm corectarea și să obținem nașterea sufletelor noastre.

Este scris „Am creat înclinația rea, Am creat Tora drept condiment”. Cu alte cuvinte, fundamentul nostru este înclinația rea, egoul nostru. Când recunoaștem egoul și începem să lucrăm cu el experimentăm la prima mână întregul proces descris de Tora.

Porțiunea anterioară s-a ocupat de trezirea și dezvoltarea punctului din inimă într-un om. Această porțiune se ocupă de felul în care se desfășoară această dezvoltare. Noi venim cu toții dintr-un Kli (vas) spart care trebuie corectat, interconectate bucățile. Aceasta este corectarea prin care se ajunge la legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, aceasta este marea lege a Torei” (Rabi Akiva în Talmudul Ierusalmitean), referindu-se la conexiunea dintre noi toți într-un singur Kli, când toți oamenii sunt ca unul.

Întâi, poporul lui Israel va obține unitatea. Apoi ei vor servi ca „lumină pentru nații” și îi vor conecta pe toți la acel Kli. Astfel, „Mă vor cunoaște toți, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei” (Ieremia 31:33). Cunoaștere înseamnă obținere, după cum e scris „Și omul a cunoscut-o pe Eva, soția lui” (Geneza 4:1). acesta este scopul la care trebuie să ajungem și, este posibil de obținut numai prin unitate.

Când ne conectăm, descoperim cât de răi suntem, cât de nedorită este pentru noi conexiunea și cum am vrea să o evităm. Cine dintre noi se gândește azi la iubirea frățească, la „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”? Cu toate că este scris în Tora, cu toate că este cea mai mare lege pe care stă întreaga Tora, nimeni nu se angajează efectiv în punerea ei în aplicare.

Noi practic am uitat această singura lege fără de care întreaga Tora nu are sens. Porțiunea ne explică cum ar trebui să ne apropiem pas cu pas de corectare. Toate poruncile (Mițvot) din Tora sunt numai corectările noastre interioare de ajungere la cea mai mare lege a Torei, și de schimbare de la iubirea omului, la iubirea lui Dumnezeu, așa cum scrie Baal HaSulam în articolele Matan Tora (Dăruirea Torei) și Arvut (Garantarea reciprocă). Iubirea pentru om este Kli-ul (vasul) în interiorul căruia apare Lumina Superioară a Creatorului și, revelarea Creatorului creaturilor sale este scopul Creației, după cum este scris „Și ei toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei”.

Fie că vrem, fie că nu, trecem prin stările în care coborâm la starea numită Faraon. În acea stare apare egoul. Faraonul, egoul, apare exact când vrem să ne unim, când vrem să înțelegem că scopul Creației este să obținem conexiunea, unitatea. Cu cât încercăm să o realizăm între noi, cu atât descoperim în noi Faraonul. Faraonul este un grad mare și important în progresul nostru pentru obținerea gradului spiritual de „om” (Adam).

Viața, așa cum o știm noi, este la nivelul animalic. Pentru a obține nivelul uman, trebuie să fim conectați ca Adam HaRișon (Adam (Omul) Întâiul) care include în el întreaga umanitate. Sufletul lui Adam s-a împărțit în 600 000 de suflete, care s-a multiplicat atunci în așa fel, încât în fiecare din noi există o scânteie din Adam HaRișon. Nivelul de om este nivelul adunării acelor scântei în fiaecare din noi. Însă, noi suntem încă la nivelul de animal și, trebuie să ne ridicăm noi înșine de la nivelul de animal la nivelul de vorbitor.

Porțiunea ne explică faptul că putem să ne ridicăm la nivelul vorbitor prin recunoașterea Faraonului din noi, cu dorința egoistă care vrea doar să primească și să nu dea nimic. Ni-l apropiem și începem să-l cunoaștem exact atunci când suntem în starea în care el ne „hrănește” și noi suntem neajutorați în fața lui.

Este la fel ca în viața noastră de azi: dacă părăsim egourile noastre, nu vom avea nimic de mâncare. Dacă, de exemplu, eliminăm competitivitatea dintre noi, invidia, pofta, dorința de putere și respect, lumea s-ar opri din dezvoltare. De aceea, avem nevoie de aceste forțe, așa cum e scris „Invidia, pofta și onoarea eliberează omul din lume” (Mișna – Despre Tați (Masehet Avot) cap. 4). Aceste forțe ne eliberează din această lume, în una mai înaltă, mai spirituală.

Trebuie să venim să-l cunoaștem pe Faraon, egoul nostru, într-un sens mai profund. Trebuie să ajungem noi înșine să vrem asta, cu toate că, în mod natural nu vrem. Această dorință este împotriva înclinației noastre naturale.

Dacă ne propunem conectarea cu oamenii, înțelegând fapului că scopul Creației este să obținem conexiune și iubire, noi, aparent, ne opunem lui. De aceea, egoul e necesar să apară în noi. Pe de altă parte, egoul înțelege că noi trebuie să folosim toate calitățile noastre bune.

Această situație instigă la o împărțire între cele două forțe – forța Iacov și forța Faraon, sau forța Iosif și forța Faraon. Treptat, învățăm să discernem între cele două forțe din noi și să înțelegem cum se completează ele una pe cealaltă, cum Iosif se contopește cu Faraonul, și cum Faraonul se contopește cu Iosif.

Iosif este „Iosif cel drept”. El este Yesod, care adună tot binele, toate calitățile noastre bune de dăruire – dăruire și iubire. Faraonul este corectarea la toate calitățile rele, egoiste. Aceste două calități trebuie să se unească pentru a se completa una pe cealaltă, astfel, calitățile rele devin ca cele  bune, astfel inclinația rea devine ca înclinația bună, așa cum e scris „Îngerul morții e destinat să devină înger sfânt” (Rabaș – Ce sunt Tora și muncă pe calea Creatorului”)

Procesul se întâmplă în interiorul nostru. Observăm că suntem confuji, asemenea Faraonului care este nelămurit din cauza visului. Un vis este un grad foarte înalt în progresul omului. El apare când omul este confuz și dezorientat. În tranziția de la o stare la alta, omul nu înțelege ce se întâmplă fiindcă a lăsat starea anterioară, dar încă nu a ajuns la recunoaștere, la o nouă înțelegere și, de aceea, este confuz.

Oricine se angajează în autoanaliză, sau chiar într-o cercetare mai superficială, trăiește perioade în care el încă nu controlează noile percepții. În același timp, cercetătorul trebuie să părăsescă percepția anterioară, altfel, el nu va fi în stare să se ridice la noul nivel. De aceea, acea stare este numită „vis”. La fel, în lumea noastră, între fiecare două zile, trebuie să fie noapte, întuneric, plecarea intelectului, a rațiunii. Visul vine să ne ajute să ne pregătim să percepem ce ține pentru noi în depozit noua zi.

Aici putem vedea amestecul care există între calitățile spirituale, calitățile Creatorului și calitățile omului, ale creaturii. Calitățile Creatorului, care au ca scop doar dăruirea, sunt numite „partea dreaptă”. Calitățile creaturii, care au ca scop primirea, sunt numite „partea stângă”. Conexiunea dintre ele are loc atunci când Iacov și tot neamul lui coboară în Egipt.

Iacov este în Egipt și se contopește cu egiptenii pentru ca, mai târziu, să obțină de acolo toate Kelim (vasele), să obțină toată puterea de la ego, în afară de ego în sine. Această stare este numită „și după aceea, vor ieși cu mari bogății” (Geneza 15:14).

Toată porținea se ocupă de coborârea în această stare. Un om poate să aibă dorințe bune dar, va fi totuși incapabil să progreseze cu ele pentru că aceste dorințe sunt prea slabe.

Când începem să studiem, descoperim o dorință de avansare și de înțelegere de sine, să cunoaștem realitatea care ne guvernează, realitatea superioară. Pe de o parte, simțim că nu avem această putere, pe de altă parte, simțim că procesul prin care trecem este preinstalat în noi, deci, este inevitabil ca noi să descoperim înclinația rea, Faraonul, din noi. Calitățile noastre bune sunt incluse în calitățile egoiste și asta se numește „pentru că era foamete în țara Canaan” (Geneza 42:5). De aceea, nu avem de ales, decât să coborâm în Egipt.

Când nu vedem spiritualitatea ca pe un fundament puternic, devenim incluși în dorința noastră de primire. Dorința de primire crește atunci și devine mai crudă și mai intensă, până la punctul în care pare gata să ne înghită. Dar, dacă avansăm în direcția corectă, îl găsim pe Iosif care, deja există în interiorul dorinței noastre de primire.

Iosif este deja în Egipt, și prin el (calitatea Iosif), omul devine inclus în ego. De aceea, este totdeauna un fel de împărțire între calitățile de dăruire și calitățile de primire.

Iosif spune că frații lui sunt spioni, îl oprește pe Simion și pe restul de frați îi trimite în țara lor. Totuși, ei nu au altă cale decât să se întoarcă în Egipt. Se întâmplă așa, fiindcă nu avem altă cale decât să lucrăm cu egoul, cu dorința de primire, sau, nu va fi niciun progres.

Egoul nostru este ajutor prin împotrivire. Dacă nu îl schimbăm în a-l face să muncească pentru a dărui, nu vom fi în stare să pătrundem Creația și să descoperim Lumea Superioară.

În fapt, lucrăm numai cu calitățile noastre. De aceea, această Înțelepciune este numită Înțelepciunea Primirii (Hohmat HaCabala), fiindcă noi totuși primim în interiorul în interiorul vaselor de primire, vase care erau cândva feroce. Vom simți Lumea Spirituală numai după ce vom corecta Kelim-urile noastre.

Așa cum tocmai am spus, frații vor reveni la Iosif a doua oară. De data asta însă, Iosif le dă un vas (Kli), cupa lui. Ceea ce el a primit din Egipt, cupa, el predă Casei lui Iacov, în felul acesta trăgându-i pe toți înapoi, și toți copiii Israelului au coborât în Egipt. Iosif se conectează cu Egiptul într-un fel anume – prin calitatea de Yesod care îl caracterizează. Această calitate concentrează în interiorul ei toate calitățile superioare care prin ea, intră în Malhut – dorința noastră de primire.

Iosif s-a însurat cu Osnat, fata unuia din sfătuitorii spirituali ai Faraonului, și a avut doi fii, Efraim și Menașe (Manase). Asta înseamnă că, odată cu intrarea copiilor lui Israel în Egipt, Faraonul începe să se schimbe. Pare ca și cum conexiunea este făcută să lucreze în favoarea Faraonului, fiindcă toată lumea vine la el, la Malhut – singura care poate asigura hrana. Dar această hrană este de fapt primită de la primele nouă Sfirot, nu de la Malhut.

Primele nouă Sfirot sunt incluse în Malhut fiindcă întâi ele trebuie să fie incluse în Faraon, Malhut. Un om absoarbe aceste calități ca unul care dobândește calități noi și un comportament bun, și le folosește pentru a primi. Un astfel de om folosește în propriul său folos ceea ce a primit – înșelând oamenii, intrând în medii bune și furând tot ceea ce este posibil.

Noi trebuie să trecem printr-o astfel de perioadă în care calitățile noastre bune sunt „captive”. Și, deși le mai folosim pentru propria noastră plăcere, ele încă lucrează în noi treptat, la fel ca și copiii lui Israel în Egipt. Când copiii lui Israel vin în Egipt, ei se conectează cu Faraonul, astfel că, după aceea, când plăgile vor veni peste Faraon, ei să simtă totuși că nu mai pot sta cu dorința generală de a primi și de a munci în favoarea egourilor lor, și, atunci, ei vor fugi cu o bogăție mare.

Conexiunea este între calitățile Creatorului și calitățile creaturii. Cele nouă Sfirot ale Creatorului intră în a zecea Sfira – Malhut, calitatea creaturii, egoul nostru, dar, asta nu se întâmplă instantaneu, ci treptat.

Întrebări și răspunsuri

În această porțiune, Iosif își testează frații separându-i. Ei depășesc asta și se reunesc. Atunci, el îi separă încă o dată. Se pare că în prezent, lumea este într-o situație similară: înțelegem că trebuie să ne conectăm dar, din cauza egourilor noastre, nu putem să o facem. Ce putem învăța din această porțiune despre direcția în care ar trebui lumea să o ia azi?

Această porțiune ne servește drept un mare semn de atenționare, în special pentru poporul lui Israel. Poporul lui Israel trebuie să coboare la Faraon. Asta este. Noi trebuie să ieșim afară în lume și să o ajutăm să se ridice. Dacă ratăm asta, va fi rău fiindcă nu va fi pe drumul Torei.

Trebuie să direcționăm toată învățătura noastră, toată Lumina, spre diseminarea Înțelepciunii Cabalei către lume. Se numește „șofarul (cornul/trompeta) lui Mesia”.

Este scris în Zohar că numai prin puterea Cărții Zohar vor ieși din exil copiii lui Israel. Dar, noi nu suntem încă în exil, trebuie întâi să intrăm. Exilul este o stare în care noi vrem să ne conectăm, dar nu stim cum să o facem fiindcă ceva ne oprește. Cercetăm egoul care ne oprește și, trebuie să găsim în noi și între noi, Faraonul. De aceea trebuie întâi să ne conectăm între noi cât de mult putem, ca în „Toți ai lui Israel sunt prieteni” (Mișna cap. 8).

Trebuie să răspândim educația integrală a„iubirii aproapelui ca pe tine însuți” în neam, și să explicăm într-o formă științifică tot ce dezvăluie Cabala – că trebuie să obținem unitatea și garantarea mutuală, sau, situația noastră va fi cu adevărat disperată. Trebuie să transmitem lumii, de asemenea, acest mesaj, sau, toată lumea va veni la noi cu pretenții. Ei nici măcar nu vor ști de ce, dar vor avea dreptate, fiindcă este după legile Naturii. Această cerere a lumii este „războiul lui Gog și Magog”, războiul de la sfârșitul lumii.

De aceea Casa lui Iosif coboară în Egipt, și de aceea noi, de asemenea, trebuie să o facem. Va trebui să începem să ne conectăm între noi, cu simțirea Faraonului din noi și să ne îngrijim de el. Prin Lumina Reformatoare noi trebuie să studiem Tora în așa fel ca ea să ne devină Lumină Reformatoare. Cu alte cuvinte, prin dorința noastră de a ne uni, vom atrage Lumina.

Când studiem Tora, ne intenționăm doar pentru conexiune. Nu aspirăm la cunoaștere sau minte, ci numai la unitatea dintre noi. Este o lege pe care Tora ne-o cere „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, aceasta este marea lege a Torei”. Doar pentru acest motiv ne-a fost dată Tora.

„Am creat înclinația rea; Am creat Tora drept condiment fiindcă Lumina din ea te întoarce la bine (reformează)”. Trebuie să vedem asta, și azi, toată lumea cere asta de la noi.

Astfel, în sfârșit, nația noastră va fi aranjată. Neamul nostru a fost fondat pe unitatea în jurul lui Avraam la ieșirea din Babilon. Maimonides a scris că ei au fost conectați pe baza legii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și de aceea au devenit o nație. Odată ce am pierdut acest principiu, am încetat să mai fim o națiune. În schimb, am devenit o adunătură de exilanți. Suntem încă în exil, într-un fel de adunătură, așa că noi trebuie să lăsăm să circule aceste cuvinte și să le aducem la cunoștință tuturor, cât de repede posibil.

Dacă diseminăm către toate națiunile metoda conexiunii tuturor în reciprocitate, așa cum o cere Natura, așa cum o cere criza curentă, după cum ne spune Înțelepciunea Cabalei, vom vedea cât de diferit se vor raporta ceilalți la noi. Vor fi dispuși să se conecteze și să ajute.

Ce înseamnă anii de abundență și anii de foame și de ce numărul șapte este menționat de două ori?

Este un proces prin care trebuie să trecem, în urcări și coborâri, o dată la nivelul animal și o dată la nivelul vegetal. Este asemenea distrugerii celor două Temple. În coborârea de Sus, de la gradul lui Iacov (Israel), trebuie să coborâm o dată la nivelul de Mohin (creier) de Haia și o dată la nivelul de Mohin de Neșama. Este la fel ca și cu cele două Temple, primul Templu și al doilea Templu, la fel ca la distrugerea care ni s-a întâmplat în Lumea Spirituală, Lumea de Nekudim (puncte)

Trebuie ca fiecare din noi să trăim asta?

Drept consecință, fiecare din noi experimentează acest proces. Dar când avansăm împreună spre conexiune, nu e o problemă, putem trece cu bucurie prin tot acest proces.

Dacă diseminăm Înțelepciunea, și lumea aude și înțelege, va fi totuși necesar ca lumea să treacă prin acest proces?

Este recunoașterea răului. În acest fel ajungem să ne cunoaștem boala. Așa cum un doctor folosește diagnoza pentru a determina boala cuiva și pentru a-i prescrie medicamentul propice, noi ne înălțăm la un grad mai înalt. De aceea, nu trebuie să ne fie teamă. Dacă noi toți mergem spre garantarea reciprocă, spre unitate, nu vom avea nicio problemă de-a lungul drumului, deoarece și lucrurile care ne vor părea nedorite, vor lucra pentru obținerea gradului care ne-a fost pregătit – Yașar El (Direct la Dumnezeu), prin unitate.

Glosar

Ani de abundență și ani de foame

Anii de abundență și de anii de foame sunt suișurile și coborâșurile pe care trebuie să le trecem, care se divid în ani. Numărul șapte reprezintă Sfirot: Hesed, Gevura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod și Malchut.

Acești ani conectează Zeir Anpin, care conține șase Sfirot, cu Malchut. Această conexiune creează un nou Kli între calitățile Creatorului si calitățile creaturii.

Înțelepciunea Cabalei se referă la cele șase calități ca “Cel Sfânt binecuvântat fie El”. Cea de a șaptea calitate este Șchina (Divinitatea), care este în prezent Faraon, de asemenea, cunoscută sub numele de “Divinitatea în exil”. După corectare, Faraon devine loc sfânt – în scopul de a dărui – locul sufletelor noastre, locul de legătură între noi.

Înțelepții Egiptului

Înțelepciunea Egiptului se numește “înțelepciune externă”. Aceasta susține că nu trebuie să te schimbi în scopul de a obține tot binele în această viață și în viața spirituală,lucruri pe care le poți rezolva prin intelect. Studiu, fără schimbare; nu să se gândești la corectarea inimii, la ego-ul tău, că trebuie să te schimbi; studiază asociind câteva pagini și vei fi fericit. Acest lucru, în esență, este înțelepciunea Egiptului, așa cum este scris, “există înțelepciune între nații – crede” [Dacă cineva vine să-ți spună:” există înțelepciune între nații, crede; există Tora între nații, nu crede.” (Midraș Rabah, Eicha, Parașa 2, punctul 13).]

Grâu și foame

Foamea este o senzație a voinței de a primi, care nu se poate satisface. Grâul se potrivește cu gradul de foame de care suferi. Aceasta se referă la două grade – gradul de Mochinof Haya, și gradul de Mochin de Neșama.

Fraţi

Frați, înseamnă conectare. Când dorințele de primire se conectează în intenții comune și Masachim (ecrane) comune, atunci când toți doresc să se unească pentru a obține obiectivul sublim, ei sunt numiți “frați”. Acesta este motivul pentru care este Malchut, Egipt, Faraon, și deasupra lor toată casa lui Iacov. Simbolul casei lui Iacov este cei doisprezece frați, HaVaYaH ori trei linii, patru litere ori trei linii, care sunt cei doisprezece frați.

O masă

Umplerea Kli se întâmplă atunci când există mâncare și băutură. Ca și de Purim, este nevoie de două porțiuni. Acest lucru este toată lumina, aromele care se răspândesc din Peh (gura) Parțuf-ului în jos. Lumina interioară care se răspândește prin intermediul Parțuf-ului se numește “o masă”. Dacă vom face acest lucru în Parțufim care sunt integrate împreună, este ca legea vaselor comunicante, când toată lumea se umple până la același nivel, care se numește “masa fraților”. Acesta este motivul pentru care este singura condiție în care termenul “Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”(Psalmul 133: 1) este adevărat.

Din Zohar:

Bărbații aceia s-au temut pentru că au fost aduși în casa lui Iosif

Omul trebuie mereu să ațâțe înclinație bună peste înclinația rea și să o stăpânească. Dacă se îndepărtează de ea, bine. Dacă nu, lăsați-l să se angajeze în Tora, deoarece nimic nu distruge înclinația rea, cu excepția Torei. Dacă pleacă, bine. Dacă nu, să-i amintești de ziua morții, ca să o distrugă.

Ce trebuie să observăm aici. La urma urmei, aceasta este înclinația rea, îngerul morții. Îngerul morții se va distruge înainte de ziua morții? El ucide oamenii, ceea ce înseamnă că bucuria lui este de a duce pe oameni la moarte, de aceea el mereu îi păcălește, pentru a-i atrage spre moarte.

Într-adevăr, trebuie să-i amintim de ziua morții pentru a rupe inima omului, pentru că înclinația rea este prezentă doar într-un loc unde există bucuria vinului și mândrie. Și când duhul omului este distrus, ea se îndepărtează de el și nu stă peste el. De aceea, trebuie să-i reamintim despre ziua morții, în felul acesta trupul său se va rupe și ea va pleca.

Înclinația bună are nevoie de bucuria Torei, iar înclinația rea are nevoie de bucuria vinului, adulter și mândrie. Acesta este motivul pentru omul are nevoie mereu să se sperie de ziua cea mare, ziua judecății, ziua socotelii, când tot ce protejează o persoană sunt faptele bune pe care le face în această lume, care îl vor proteja în acel moment.

Zohar pentru toți, Mikeț (La sfârșit), punctele 195- 198

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts