Pericopele Nițavim (Stând în picioare) și Va Ieleh (și Moise a plecat)

0
118

Nițavim (Stând în picioare) – Deuteronom 29:9 – 30:20

Va Ieleh (și Moise a plecat)  Deuteronom 31:1 – 31:30

Rezumat

Porțiunea Nițavim (Stând) se ocupă de discursul lui Moise referitor la legământul dintre Israel și Creator. Moise clarifică faptul că Tora aparține la tot poporul Israel, fiecăruia în parte, și a fost dată pentru posteritate. Moise subliniază principiul alegerii: dacă omul va idolatriza alți dumnezei, va fi exilat din țară; dar, dacă va dori să fie reîntors la bine, calea este prin pocăință. Creatorul permite oamenilor să aleagă între viață și moarte, dar le poruncește „De aceea, alege viața” (Deuteronom 30:19).

În porțiunea Va Ieleh (Moise a plecat) Moise ține ultimul discurs dinaintea intrării poporului în țara lui Israel. El îi îmbărbătează pe oameni, astfel ca ei să nu se teamă să lupte pentru țară, fiindcă Creatorul este cu ei. Moise îl numește oficial drept conducătorul lor, pe Ioșua fiul lui Nun. Moise scrie Tora și instruiește poporul lui Israel să se adune o dată la fiecare 7 ani și să citească Tora. Creatorul îi dezvăluie lui Moise că, în viitor, poporul lui Israel va păcătui și îi poruncește să scrie un cântec prin care poporul să-și amintească de Creator.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Ar putea părea că porțiunile se repetă, dar fiecare repetiție este un nou grad. Toată Tora se ocupă numai cu corectarea sufletului. Este ca și cum sufletul este tăiat în bucăți în funcție de gradele marii dorințe de primire. De aceea pare să fie același lucru.

La fel, viața este alcătuită din multe zile adunate împreună, fiecare zi a vieții noastre pare să semene cu următoarea, chiar dacă simțim fiecare zi altfel. Ce este special în acest proces, este că nu e vorba despre poporul lui Israel, sau despre deșert, ci de un individ care trece prin fazele lui de dezvoltare spirituală.

Dezvoltarea spirituală este făcută în două faze. Prima este pregătirea din Babilon – Bilbul (confuzie). A doua fază este în Egipt. În această lume, omul încearcă să facă ceea ce crede de cuviință, dar renunță, fiindcă această lume ne conduce într-o stare în care nu obținem rezultate bune în viață. Rezultatul este o criză, asemenea celei prin care trece lumea azi.

Și totuși, noi nu căutăm înțelesul vieții, ci banii, puterea, respectul, plăcerile, libertatea, vacanțele și începem să înțelegem că nu le putem avea. Fie din cauza crizei personale, fie din cauza crizei globale, în final ajungem la întrebarea fundamentală: „Care e scopul vieții mele?”. Căutăm satisfacție în viață, dar nu o putem găsi nicăieri, iar fără satisfacție, ne simțim ca Profetul Iona, care a spus „E mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc”. (Iona 4:3).

Căutăm umplerea, dar ajungem la situația în care este un singur drum, așa cum descoperim în zilele noastre. Treptat, toată lumea ajunge la faza în care se întreabă ce rost are viața. Datorită crizei, ne înfruntăm cu o stare de faliment. Cu toate că, în aparență, pare că numai băncile și marile corporații se îndreaptă către asta, în realitate, toată lumea se confruntă cu întrebările: „Ce facem cu viețile noastre, ce facem cu noi înșine?”, „Pentru ce toate astea?”, „Ce se întâmplă aici?”. Aceste întrebări duc la răspunsul că totul se întâmplă numai pentru ca noi să ne putem ridica, în scurtele noastre vieți, peste satisfacerea propriului ego.

În timp ce începem să căutăm o umplere adevărată, una eternă și completă, peste această viață trecătoare, trecem prin fazele corectării interioare care ne conduc spre o altă viață, spre viața spirituală, spre viața sufletului. Este ca și cum am obține un alt corp, unul interior, nefăcut din carne, ci care este tot o dorință. Trupul nostru pământean, de carne, este acolo unde această dorință se înveșmântează și este numită „suflet”, pe care noi trebuie să-l descoperim și să-l hrănim.

În dezvoltarea acestui tip de corp sunt două faze: prima fază este numită Moise, iar a doua fază este numită Ioșua. Moise este numit „păstorul credincios”. În această fază ne înălțăm la gradul Bina, la dăruire de dragul dăruirii. Este un grad care este în întregime dăruire, credință. Gradele prin care am obținut calitatea de Moise, revelarea trupului spiritual, sunt numite „40 de ani în deșert”.

Ca urmare a revelării trupului spiritual, a Kli-ului sufletului, muncim să-l umplem cu Lumină. Obținem Kli-ul (vasul), cucerim țara lui Israel, scoatem de acolo ceea ce este necorespunzător și nedorit, și ne umplem Kli-ul cu Lumina Superioară. Acesta este gradul de primire de dragul dăruirii, gradul Ioșua. Este un grad mai înalt decât Moise, sau, de fapt, este „o îmbunătățire” a gradului Moise.

Avansăm în cucerirea țării (dorinței) muncind la dorința noastră egoistă de primire, care ni se opune și încearcă să ne împiedice la fiecare pas pe cale. Devenim blocați, rătăciți, și avem permanent necazuri cu legământul. Trebuie să ne conectăm cu dorința de dăruire și să alegem permanent viața, după cum e scris „Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronom 30:19).

Putem obține în plus viața spirituală, în timp ce trăim în trupurile noastre fiziologice. Depinde numai de corectarea noastră, de măsura în care suntem adânciți în intenția de dăruire, de cât de plini suntem cu Lumina Superioară. Când obținem Lumina Superioară, suntem răsplătiți cu viața eternă. Acesta este adevăratul nostru scop; este scopul vieților noastre în această lume, în corpurile noastre fizice. Conoașterea acestui lucru este de obicei în mâna câtorva aleși, indivizi unici în fiecare generație, dar azi, toată lumea se trezește la asta, și noi toți, trebuie să ne revelăm sufletele.

Întrebări și răspunsuri

Porțiunea vorbește despre intrarea în țara lui Israel, spune că Ioșua este noul conducător și vorbește de noile legi. Azi și lumea trece la o nouă fază, la legi noi. Ne vor ajuta explicațiile despre această lume nouă, sau e imposibil să înțelegem ceva până când vom trece în ea?

Întâi trebuie să recunoaștem că suntem neajutorați, să recunoaștem stricăciunea, la fel cu ceea ce se întâmplă în deșert, când ajungem la intrarea în țara lui Israel, dar, nu știm ce să facem și ne temem să intrăm. Încă înainte de asta, la poalele Muntelui Sinai, a fost problema unei uri mari, asemenea aceleia care amenință să izbucnească azi în toată lumea și să ne tragă spre un al treilea război mondial, unul nuclear.

Înainte de Muntele Sinai, a trebuit să sărim în Marea Roșie și să o traversăm, în ciuda unei adevărate frici de moarte. Azi simțim aceleași obstacole mari ce stau în fața noastră ca niște ziduri de netrecut. Dar totuși, Tora deschide întotdeauna în fața noastră o ușă.

Baal HaSulam scrie foarte frumos despre asta, într-o poveste despre un om care vede un zid cu o ușă. Se apropie de ușă, o deschide și intră. În Spiritualitate există un zid, dacă poți să vezi așa, fiindcă, acum, nu vedem nimic. Încă nu putem vedea ce ne separă de spiritualitate. Întâi descoperim zidul. Când vrem să-l spargem, aparent sărim în el cu capul înainte, descoperim o ușă, încercăm să intrăm, și ușa se deschide imediat.

Vedem asta de multe ori în Tora: La Marea Roșie, Nahșon sare în mare și marea se deschide; la Muntele Sinai, și în multe alte ocazii. Problema este că nouă ni se cere „du-te”, alege viața, fiindcă pentru noi, aceea este viață, în timp ce viața asta este moarte.

Din Zohar: Moise este Stăpânirea Soarelui; Ioșua este Stăpânirea Lunii

„Dumnezeu I-a zis lui Moise: ‚Moise, vrei ca lumea să se schimbe? Ai văzut vreodată că Soarele se închină la Lună? Ai văzut vreodată că guvernează Luna cât timp Soarele este încă prezent? De aceea, zilele morții tale au venit, cheamă-l pe Ioșua. Lasă Soarele să fie luat și Luna să guverneze. Mai mult decât atât, dacă intri în țară, Luna va fi luată din cauza ta și nu va mai fi în stare să guverneze. Cu adevărat, guvernanța Lunii, Ioșua, a venit, și nu poate conduce atâta timp cât tu ești în lume’”.

Zohar pentru popor – Va Ieleh (Moise a plecat) punctul 12

Acestea sunt două grade. Este imposibil să treci de la un grad la următorul, fără să-l completezi pe primul. Întâi, omul trebuie să completeze gradul Moise, gradul Bina – dăruire de dragul dăruirii. De la asta, omul avansează la gradul Ioșua, primire de dragul dăruirii. Asta înseamnă cucerirea țării, intrarea în țara lui Israel – o dorință orientată în întregime spre dăruire.

Cu alte cuvinte, gradul Moise este „ceea ce urăști, nu face aproapelui tău”. Gradul Ioșua este „iubește aproapele ca pe tine însuți”. Este un grad mai înalt, o prelungire a gradului Moise. Gradul următor este totdeauna încă un pas mai aproape de sfârșitul corectării față de cel anterior, iar Moise este nivelul fundamental al tuturor gradelor.

Ce înseamnă că Creatorul îi spune lui Moise că poporul va păcătui?

Nu se poate altfel.Avansăm numai prin păcate, prin răul care apare în om. Creatorul ne-a spus dinainte „Am creat înclinația rea”.

Întreaga Creație este înclinația rea. Înclinația rea este rea-voința, o dorința egoistă, opusul Creatorului. Este o dorință de primire de dragul primirii, de a fi disprețuitor cu toată lumea, să exploateze, să fure și să înșele pe ceilalți. Creatorul nu ascunde ceea ce El a făcut, ci explică faptul că El a făcut totul așa, astfel ca noi să putem să ne corectăm, și să ne ridicăm peste acea rea-voință.

Înțelepciunea Cabalei este singura care ne explică cum să ne corectăm. Unul care se simte cu adevărat demn de corecție trebuie să facă ceva cu egoul, cu sine, cu viața lui, și să găsească umplerea în viață. Este momentul când el vine la Înțelepciunea Cabalei. Orice altceva facem în viață este doar trecător, nu ne corectează și nici nu ne dezvăluie că suntem răi.

Înainte de Roș HaȘana (Anul Nou) și de Yom Kipur (Ziua Ispășirii) este un timp de introspecție și reflecție, spunem „am trădat”. Spunem că suntem cu adevărat răi, deopotrivă față de ceilalți, cât și față de Creator. Dar unde nu e scris asta în toate cărțile de rugăciuni, cine însă va crede că a fost așa? În fapt, chiar și când citim asta în cărțile de rugăciuni, noi nu o agreăm, și nici nu simțim că e cu adevărat așa.

De ce trebuie să ne poruncească Creatorul să alegem viața? Cine ar alege moartea?

Viața noastră fiziologică și moartea sunt complet în afara controlului nostru. Odată ce ne-am născut, știm sigur că vom muri. Dar chiar și alegerea de a fi născuți, nu stă în mâinile noastre. Din momentul în care ieșim din uter, începem să mergem către moarte. Rezultă că porunca de a alege viața nu are nimic de-a face cu viața fizică.

A pavat Creatorul o cale bună și o cale rea, de aceea spune „Alege”, recomandându-ne să alegem binele?

Alegerea binelui arată că omul obține viața spirituală cât este încă în această viață. De aceea, „alege viața” se referă la viața spirituală. Alegerea este dacă omul încheie viața ca unul obișnuit – adică la sfârșitul existenței fizice, trăind pentru a-și servi corpul, îl culcă, îl spală, îl hrănește și îi satisface alte nevoi – sau, se ridică la un alt nivel, cât încă este în acestei corp fizic. Tora este pentru aceia care doresc să urce la un alt grad, după cum e scris „Am creat înclinația rea, Am creat Tora drept condiment”. În acest caz, „Lumina din ea îl întoarce la bine (reformează)”.

Când un om vine la acea Tora (lege) a vieții, la eternitate și perfecțiune, acel om obține încă o viață în timpul acestei vieți. Când se întâmplă asta, acel om nu moare, chiar dacă trupul lui moare.

În aceste zile începem să ne simțim un pic ca un singur popor. Empatizăm unii cu alții și începem să dezbatem. Suntem confruntați cu o mare mișcare pe care trebuie să o facem?

Acum este pentru prima oară în istorie când oamenii nu știu ce să facă cu lumea. Descoperim că tot ceea ce am dezvoltat de-a lungul anilor se oprește treptat, devine nefuncțional. Nu știm ce va lucra și ce nu. Dintr-o dată, totul „ne alunecă printre degete” și conducătorii nu știu cum să-și facă îndatoririle cu toată cunoașterea și sfătuitorii lor.

Acesta este zidul de care discutam mai devreme, pe care continuăm să-l întâlnim din toate direcțiile?

Da, descoperim că sistemul dumnezeiesc începe să apară. Se numește „revelarea Creatorului, creaturilor”. Când Forța dumnezeiască – calitatea dumnezeiască a dăruirii – apare, este un sistem pe care noi nu știm cum să-l mânuim.

Omul este înclinația rea. Cu toate acestea, dintr-o dată, înclinația bună apare în fața noastră, dar, noi n-o recunoaștem ca fiind bună. Vedem că lumea e globală, integrală și că toți sunt interconectați și interdependenți, dar nu vrem să trăim în acest sistem. Acesta este momentul în care descoperim că suntem făcuți dintr-un material opus. Până la urmă, Creatorul a spus „Am creat înclinația rea” în voi, și iată, sistemul care crează binele apare înaintea noastră, cel în care toți sunt conectați. Dacă încercați să vă adaptați la acel sistem, veți găsi viața „de aceea, alege viața”.

Pe care Ioșua trebuie să-l știm?

Aceste forțe, Moise și Ioșua, există în noi toți.

Este vreo diferență între cum căutau oamenii acum 30 de ani, când fiecare cereceta singur, și cum cercetează ei azi?

Chiar și când totul a fost bine, oamenii tot au trebuit să-și răsbundă la întrebarea despre scopul vieții.

Dar este o diferență foarte mare, fiindcă azi oamenii nu se întreabă pentru ce trăim; criza este cea care vine la ușa lor.

Chiar și azi sunt oameni care vin să studieze Cabala fiindcă se întreabă despre rostul vieții, înțelesul ei, chiar dacă ei, sunt în general, fericiți. Ei nu vin din cauza suferinței din viața lor de zi cu zi, ci din cauza unei emoții dureroase, fiindcă, cu toate acestea, sunt goi. Dar, aceia care vin să studieze Cabala, sunt poate un procent din populația globului. Restul, vin fiindcă au probleme în viața de zi cu zi.

Să zicem că un om este din Japonia și a trăit cutremure și țunami-uri, iar apoi, dezastrul nuclear de la Fukușima, acel om nu se va întreba „Ce se întâmplă aici?”, „Îmi scapă ceva?”. Sau, acel om să fie pur și simplu pierdut și să nu știe cum să facă față acestei lumi și, oricine care simpatizează cu el, să simtă același lucru?

Fiecare națiune, fiecare om, fiecare parte a lumii este tratată altfel. Nu știm în ce fel, fiindcă este vorba despre „pedepsirea sufletelor”, dar toți vom simți o mare apăsare care ne împinge spre intrarea în rețeaua conexiunilor dintre noi, în rețeaua globală și integrală care apare acum încet, și, la care noi nu suntem adaptați.

Acum, este pentru prima oară în istorie când trebuie să ne schimbăm și să ne adaptăm la aceste legături care apar între noi. Înainte, am construit între noi conexiuni egoiste pe care le-am dorit. Dar acum, trebuie să lucrăm în contră. Apariția rețelei „ne spune”: „Trebuie doar să vă ajustați la mine, sau nu veți avea succes”.

Moise îi încurajează să fie viteji fiindcă Creatorul este cu ei. De unde poate veni această încredere? Fiindcă ne îndreptăm spre o situație foarte rea?

Este încrederea. Nu este o situație rea, depinde cum ne uităm la ea. Uitându-ne la ceea ce apare în fața noastră, putem vedea că asta e salvarea. Ni se prezintă un exemplu minunat, o oportunitate de a ne conecta cu toți. Reacțiile negative pe care toți le simțim, suferința, haosul, problemele și confuziile, toate sunt pentru ca noi să ne direcționăm spre corectare prin ele, astfel încât să încercăm să ne adaptăm la noile conexiuni formate.

Aceste noi conexiuni sunt însuși Creatorul, este calitatea dăruirii care apare între noi. Desigur că o urâm și o respingem. Nu înțelegem, dar este El. Se numește „revelarea Creatorului, creaturilor”. Acestea sunt adevăratele zile ale lui Mesia, în care Lumina apare treptat, o Lumină a dăruirii ne trage treptat, în sus, din egourile noastre.

Dar dacă un om nu are punct în inimă, nu poți vorbi cu el înainte să sufere.

Adevărat.

Ce încredere putem noi să promitem? Putem să-i spunem: „Așteaptă, suferă încă puțin și apoi vom putea vorbi”?

Nu. Sigur că el trebuie să sufere, dar aici apare Înțelepciunea Cabalei pentru a explica motivul suferinței. Un om are nevoie să sufere foarte puțin, ca un copil deștept care înțelege și merge în direcția corectă după prima indicație.

Calendarul nostru garantează că vom obține toate corectările și abundența, până la sfârșitul celor 6000 de ani. Întrebarea este, „cât de mult vom suferi de-a lungul drumului?”. Putem noi înșine să scurtăm aceste timpuri, și să nu așteptăm încă 225 de ani, ci să ne îndeplinim misiunea în timpul acestei vieți.

Sfârșitul porțiunii vorbește despre faptul că lui Moise i s-a cerut să scrie un cântec, să pregătească ceva pentru Israel care să le amintească scopul. Ce este atât de special la acest cântec?

Cântecul este pentru viitor, când Israel va păcătui. Nu este asemenea cântecelor pe care le știm azi, ci este o conexiune specială între om și Forța corectoare superioară. Este un sistem de conexiuni prin care omul evocă el însuși puterea corectării.

Chiar și când omul păcătuiește, el poate fi sigur că mecanismul pe care l-a construit în el, va ajuta. Moise este forța dăruirii din noi. Este absolut eliberată de primire, iar noi, când păcătuim, ne întoarcem la această forță, și ea ne va ajuta să ne reformăm.

Nu există niciun fel de legătură între acest cântec și cântecele de care vorbim azi, cu ritm și melodie?

Sigur că nu există nicio conexiune între acest cântec și cele cu ritm și melodie. Cântecul despre care vorbim este ca o carte. O carte este o dezvăluire, o Meghila (sul de piele pe care se scria – de la cuvândul Ghilui – dezvăluire).

Deci, este un mecanism spiritual, așa ca și Cântarea Cântărilor. Cântarea Cântărilor nu este un cântec pe care îl cânți. O piesă muzicală are cu adevărat ceva în ea, și, un cântec trezește emoții.

Clar, avem expresii emoționale la diferite niveluri. Dar, aici vorbim despre un mecanism special, așa ca Regele David care a scris Psalmii, ca Solomon care a scris Cântarea Cântărilor, sau Moise, care a scris cântecul acesta. Este vorba despre scrierea unui mecanism special de conexiune, care ajută gradele următoare care cad iar în păcat, să se ridice din nou.

Citim în Psalmi, sau în Cântarea Cântărilor, sau în cântecul lui Moise, ori de câte ori putem lua ceva în mâinile noastre, putem să ne bazăm pe ceva, și astfel să avansăm.

Creatorul a cerut lui Israel să citească Tora la fiecare șapte ani când intră în țara lui Israel.

Șapte ani marchează un grad complet: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod, Malhut.

Odată ce vom fi în țara lui Israel și uniți, încă vom păcătui?

Da, fără îndoială. A fost spus dinainte. De la începutul porțiunii ni s-a spus „Nu vă fie frică să intrați, vor fi acolo războaie, dar voi veți fi salvați”.

Războiaele lui Israel sunt numai războaie cu dorințele noastre. Nu este țara lui Israel, unde trebuie să cucerim șapte neamuri, ci șapte Klipot (coji) ale noastre, opuse la șapte calități spirituale pure. Războiul este cu propria noastră dorință de primire egoistă, și numită Klipa (coajă). Este înclinația rea pe care o corectăm și astfel obținem cucerirea țării, fiindcă dorința se schimbă în dăruire, în iubire pentru ceilalți.

Toată Tora este „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta este ceea ce trebuie să obținem. De aceea, sistemul care apare în fața noastră, ne va obliga până la urmă să o facem, fie că ne place sau nu. Până când nu obținem unitatea cu întreaga lume, punctul în care vom iubi fiecare om în parte, nu vom fi în stare să continuăm, nu vom avea nici pâine.

Glosar

Dăruirea Torei

Forța din jurul nostru pe care o putem atrage, este numită “lumina” care reformează înclinația noastră rea. Dacă o dorim, este gata și o putem folosi.

Alți dumnezei

Dumnezeu este guvernatorul omului. O persoană servește alți dumnezei atunci când servește propriului ego. O astfel de persoană urmează ceea ce spune acesta fără să se mai gândească. Noi suntem astfel slujitori loiali care nici măcar nu credem că avem un stăpân, care este un alt dumnezeu, care ne spune din interior ce ar trebui să facem.

Când cineva devine liber?

Atunci când cineva decide: “Eu nu vreau să fac ceea ce vine din interior, ca urmare a tot felul de particularități, reacții și impulsuri”. Mai întâi este nevoie de a testa versetul “De aceea, alege viața!”. Este cu adevărat pentru eterna viaţă spirituală? Dacă este, persoana îl urmează. Dacă nu, atunci nu. Acesta este punctul de independență al omului.

Încredere

Aceasta este o iluminare specială care vine către noi. Cu ea putem merge împotriva naturii noastre și să rămânem încrezători că vom reuși. Hazon Iș a scris în cartea sa, Credință și încredere, că aceasta este “o înclinație rafinată a subtilității sufletului”.

Pocăinţă

Tșuva (Pocăința) provine din versetul, Tașuv Vav legabey Hey (permite ca Vav să revină la Hey), ceea ce înseamnă a ridica Malchut la Bina, și astfel să se ajungă la o stare în care totalitatea voinței de a primi dorește să dăruiască.

Din Zohar:

Este scris: “Moise a chemat pe Ioșua şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da şi tu îi vei pune în stăpânirea ei.” “Vei intra” înseamnă informează-l, astfel încât să intre în țară și să fie în ea și “Tu îi vei pune” înseamnă să-l informeze despre stăpânirea Israelului. Rezultă că i s-au spus două lucruri: i s-a spus despre propria sa existență în țara Israel și a fost informat despre stăpânirea Israelului.

Zohar pentru toți– Va Ieleh (Moise a plecat) punctul 15

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts