Pericopa Țav (Porunca)

0
119

Țav (Porunca)

Leviticul 6:1 – 8:36

Rezumat

Porțiunea Țav (Porunca) se ocupă cu regulile sacrificării, mai ales de acelea referitoare la executarea lor de către preoți. Porțiunea menționează cum să se facă ofranda pentru diverse acțiuni: vină, păcat, pace, furt, etc și vorbește despre interzicerea de a mânca grăsime de animal.

Poțiunea menționează pedeapsa pentru aceia care mănâncă feluri de carne necașer (necurată) „sufletul care mănâncă din ea va purta nelegiuirea” (Leviticul 7:18). Acela care va mânca din grăsimea ofrandei „sufletul va fi stârpit din poporul său” (Leviticul 7:25), și acela care va bea sângele ofrandei „sufletul va fi stârpit din poporul său” (Leviticul 7:20).

În continuare, porțiunea se ocupă de cele 7 zile ale umplerii și inaugurării Tabernacolului. Creatorul îi poruncește lui Moise să adune pe Aaron și fiii săi, preoții, și întreaga comunitate la ușa Cortului Întâlnirii. Moise îi spală și îi îmbracă pe Aaron și pe fiii săi cu hainele de preoție. Moise pune uleiul pentru ungere peste Tabernacol și peste tot ce este în el și îi sfințește pe Aaron și pe fiii săi, arătându-le, după porunca Creatorului, ce să facă cu diverse organe ale ofrandei.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Korban (ofrandă, sacrificiu, de la cuvântul Karov – aproape) este modul de apropiere de Creator. Nu există altceva în afară de ofrandă. Astăzi suntem în cea mai rea stare. Nimic nu este mai rău decât această lume, și decât starea noastră curentă. Trebuie să ieșim din această stare și să avansăm spre Creator (Bore – de la Bo uRe – vino și vezi). Îl vom descoperi pe Creator în funcție de schimbările și corectările din noi, fiindcă Forța Superioară, Lumina Superioară (de Sus) este în repaos absolut. Toate schimbările au loc în noi după cum e scris „Ani Ha-Va-Ya lo șiniti” – „Eu Domnul, nu Mă schimb” (Malahi 3:6).

Apropierea de Creator depinde de calitățile noastre. De aceea, noi toți trebuie să ne schimbăm și să corectăm toate dorințele negative, egoiste din noi, în funcție de porunca scrisă în Tora. Cuvântul Tora vine de la Oraa (instrucțiune), ne indică cum să ne corectăm dorințele egoiste, cum să le schimbăm să tindă spre dăruire și iubire, și să le orientăm de la ura fără motiv, la iubire absolută.

Această criză rea, globală, se întâmplă din cauza urii fără temei dintre oameni. În lume este abundență, dar noi nu o putem împărți între noi. Nu putem să facem dreptate socială, conexiune, unitate, și să ne aranjăm pe noi și viețile noastre mai bine, din cauza firii noastre, după cum e scris „Înclinația rea este în inima omului din tinerețea lui” (Geneza 8:21). Pentru a ne corecta inima, simbolul celor 613 dorințe corupte, avem nevoie de Tora.

Tora este Lumina Reformatoare (Midraș Raba). Cel care studiază Tora cum se cuvine, își descoperă răutatea, după cum e scris „Lumea a fost creată numai pentru cei absolut răi, sau absolut drepți” (Talmudul babilonian). Deci, trebuie să descoperim că suntem absolut răi, că am fost creați cu înclinația (firea) rea, iar apoi, „Și pentru asta, Am creat Tora drept condiment” (Talmudul babilonian), fiindcă „Lumina din ea întoarce la bine (reformează)” (Talmudul babilonian). Atunci ajungem la starea de drepți absoluți (compleți). În felul acesta trebuie să vedem situația.

Cuvântul Țav înseamnă poruncă. Putem trece prin acest proces pe calea suferinței, luând lovituri. Dar asta, nu e nici de dorit și nici demn în ochii Creatorului și nici ai creaturilor. Dar mai există o cale. Putem să trecem prin acest proces cunoscând și înțelegând că am fost conduși să descoperim Forța Superioară, și că am fost ridicați la o dimensiune mai înaltă. Criza și suferința pe care o simțim în această lume au ca scop să ne împingă să ne dezvoltăm la un nivel mai înalt, la cel uman, asemănător cu Creatorul.

Sunt multe faze în această muncă. Unele sunt numite „națiile lumii”, în ele ne analizăm dorințele și le corectăm puțin la nivel de „națiile lumii”. În ele sunt 7 Mițvot (porunci). Numai atunci obținem gradul Israel, adică Iașar El (Direct la El), în care putem deja să ne direcționăm către Creator.

A ține (a face) Mițvot (poruncile) înseamnă a face corectările dorințelor noastre. De la cele 613 dorințe care aparțin muncii lui Israel, obținem gradul de Leviți și gradul de preoți. Astfel, mergem prin Yod-Hey-Vav-Hey de jos în sus, de la Malhut, prin Zeir Anpin, Bina, Hohma și Keter, până când obținem Dvecut (alipirea) cu Creatorul.

Aceasta este toată ordinea muncii pe care ne-o descrie Tora, și care este prezentată în Talmudul Babilonian. Ofrandele sunt o chestiune mai complicată. De fapt, este toată munca noastră. A face o ofrandă, înseamnă a te apropia de Creator prin corectări consecutive ale dorințelor. Ne apropiem treptat de Creator prin corectări care încep de la cele mai ușoare dorințe, până la grele și foarte grele și a celor mai egoiste dintre ele.

Acestea sunt dorințe pe care noi le alegem în interiorul nostru și hotărâm cum să le corectăm. De aceea textul menționează părți din corp, ulei, timp, mișcare, locuri, și o menționare a Forței prin care ne corectăm, și în ce stare facem asta. Trebuie de asemenea, să ținem minte că toate se referă numai la structura noastră interioară.

Suntem scufundați într-un ocean de Lumină Superioară, Creatorul, după cum e scris „Lumina Superioară este în repaos total” (Scrierile lui Baal HaSulam, pg. 521), și toate schimbările apar numai în noi, care suntem în interiorul Luminii. Dacă noi nu simțim că acea Lumină, Creatorul, umple întreaga realitate, înseamnă că suntem în „dublă ascundere”. Asta înseamnă că nu avem nicio senzație că ceva se ascunde de noi. Primul grad pe care îl obținem, este simțirea ascunderii, simțim că ceva ne este ascuns.

Azi, toată omenirea începe să simtă asta. Oamenii de știință și psihologii încep să vadă că lumea e rotundă. Ei vorbesc despre o singură forță care ne închide în ea și ne controlează, că există o ghidare și o guvernanță unită, și că lumea este interconectată în armonie și după legi fixe.

Este scris „El a dat o Lege care nu va fi încălcată” (Psalmii 148:6). ne place sau nu, nu avem decât să ne însușim acea lege, să o studiem, să o copiem pe noi înșine și să o respectăm. Dacă vrem asta, bine, dacă nu, vom fi forțați prin lovituri să o acceptăm, așa cum este descris în multe istorisiri din Tora.

Tora ne spune pe față despre lucruri rele care se vor întâmpla dacă nu vom face ceea ce trebuie. Este obligatoriu să avem recunoașterea răului și dezvăluirea lui. Este scris „Am creat înclinația rea” (Talmudul Babilonian), așa că, de fiecare dată, înclinația rea trebuie să apară, și noi trebuie să o corectăm. Putem înțelege înclinația rea numai dacă picăm în ea. Dar, dacă venim pregătiți, nu ne vom amesteca cu ea, și nu vom cădea sub conducerea ei, ci o vom controla și o vom corecta. Din cauza asta ne-a fost dată de fapt Tora.

Toată lumea ajunge la această recunoaștere. Mulți oameni de știință spun deja că existăm într-un sistem circular, că există doar o singură Forță a Naturii care acționează asupra noastră și ne cere să ne adaptăm la ea în formă globală, într-o lume integrală, în armonie și echilibru cu Natura. Ei deja vorbesc despre holism și despre alte asemenea fenomene. Deci deja sunt unele senzații și impresii care ne apropie de adevăr.

Întâi ajungem la recunoașterea că, cu adevarat ceva se ascunde de noi. Acest lucru este numit „ascundere”, și este bună. Este simțirea exilului. Când suntem în exil, îl simțim în contactul cu Forța Superioară care ne controlează și acționează asupra noastră. Este așa, cu toate că noi nu simțim cum funcționează ea, sau cum ne controlează. Nici nu-i înțelegem poruncile, nici nu știm ce vrea de la noi. De fapt, chiar dacă am fi făcut-o, nu am fi știut cum să-i îndeplinim dorința, am fi fost incapabili să ne îmbunătățim situația. În noi, recunoaștem că, dacă nu cunoaștem această Forță, este o pierdere teribilă. Toată lumea avansează treptat spre această recunoaștere și înțelegere.

Întrebări și răspunsuri

Când spunem El, ne referim la o Lege Superioară, sau la Creator?

Nu ne referim la o imagine ci la o calitate atotcuprinzătoare care ne guvernează – calitatea atotcuprinzătoare a dăruirii și a iubirii. Cu cât venim mai aproape de ea, cu atât mai bine o putem detecta. Ne apropiem de ea făcând între noi conexiuni bune după cum e scris „de la iubirea pentru om, la iubirea pentru Dumnezeu” (Baal HaSulam – Iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru om). Dacă facem un grup pentru studierea Naturii Superioare, pentru a ne apropia și a fi în iubire frățească, vom începe să simțim Forța Superioară în funcție de echivalența de formă, adică, în funcție de echivalența calităților. Atunci vom descoperi că suntem cu adevărat în exil. Acesta este începutul procesului.

De aceea, când citim Povestea Esterei, descoperim ascunderea, ceea ce înseamnă primul pas. Astfel ne apropiem de Pesah, stare în care simțim că suntem în Egipt, exilați de la revelarea Luminii, a Forței Superioare, și este imposibil să obținem răscumpărarea fără să simțim asta. Diferența între Galut (Exil) și Gheula (Răscumpărare) stă în litera Alef, literă ce reprezintă Aluf (Campionul) al lumii în care apare Creatorul. Exilul este dorința de a-L descoperi, pe El trebuie să-L obținerm.

Când vrem să-L descoperim pe Creator, ne aducem toate dorințele la starea în care ele nu stau în calea Luminii, după cum e scris „Gloria Lui umple lumea” (parte din rugăciunea Amidah). El umple absolut totul, continuu. Când ne restricționăm simțul de autoimportanță – egoul, independența, și simțul unicității, întregul nostru „eu”, simțim că prin noi trece Creatorul. Astfel îl descoperim.

Dar întâi trebuie să fim „transparenți” și să evităm să fim separați (rupți), să interferăm cu calitatea dăruirii și a iubirii care predomină lumea. Atunci descoperim că suntem cu adevărat cufundați în Lumina Superioară care umple totul, iar noi suntem în ea. Acesta este gradul pe care trebuie să-l obținem. Acesta este primul pas al răscumpărării. Apropierea se întâmplă în trăirile noastre. Ajungem să simțim în noi Lumina Superioară care umple și face totul, după cum e scris „El a făcut, face, și va face toate faptele” (se spune în Rugăciunea de Dimineață – Tflilat șaharit – Maimonide). Aceasta este salvarea noastră din toate crizele, disperările și confuziile din viața noastră.

Ofranda este pentru Creator. O ardem, și asta pare să ne dea ceva. De ce să nu ne facem ofrande unii altora, și asta să ne apropie? În felul acesta am putea spune cu adevărat că prin iubirea pentru ceilalți, primim ceva mai înalt.

Numai ni se pare că e așa, din cauza modului de folosire a limbajului. În munca de ofrandă, omul are nevoie să lucreze cu fiecare dorință egoistă care îi respinge pe ceilalți, dorințe cu care omul vrea să-i exploateze pe ceilalți și să uite de ei. Sacrificiul este să oprești această dorință care împiedică apropierea de ceilalți.

Apropiindu-ne de ceilalți, creăm un sistem de dăruire reciprocă, și descoperim Lumina Superioară. Aceasta este între noi, nu în fiecare din noi, individual. O atragem și o descoperim tocmai prin crearea între noi a calității de dăruire.

Această apropiere se întâmplă între colegii de grup?

Apropierea este între oameni, nu în noi. În noi putem simți doar un fenomen egoist. De aceea simțim acum numai această lume prin cele 5 simțuri fizice ale noastre.

Cum face cineva o ofrandă dinspre grup, spre Creator?

În același fel în care acesta își corectează dorințele față de ceilalți, sau față de Creator. Vom face împreună corectarea, între noi, pentru a descoperi calitatea atotcuprinzătoare de dăruire și iubire care guvernează lumea.

Creatorul este calitatea de dăruire. Este o calitate, este gândirea Creației. Noi nu tindem spre o entitate concretă. Este greu de explicat asta fiindcă în lumea noastră, totul este foarte „aici jos pe pământ”, îmbrăcat în materie, în timp ce în Înțelepciunea Cabalei, nu există substanță, există numai forțe.

Este scris în porțiune că dacă copiii lui Israel nu fac ofranda corect, vor fi pedepsiți. Ce este pedeapsa?

Pedeapsa este că noi o vom face oricum, după cum e scris „astfel încât fugarul să nu rămână izgonit de la El” (Samuel 2, 14:14), și totul se va întoarce la rădăcini.

Este scris în porțiune că „sufletul va fi stârpit din poporul său” (Leviticul 7:20). Ce înseamnă asta?

Înseamnă că omul este scos din gradul lui. Dacă acel om a fost deja la gradul „Isreal”, adică, Iașar El (Direct la El) și cade din grad, la gradul de „națiile lumii”, acel om va suferi, fiindcă a fost scos din dăruire, iubire, revelație, înțelegere și conștientizare. De aceea, acest om va petrece mai mult timp în căutare, într-un mod neplăcut, și, numai atunci, el se va întoarce. Aceasta este pedeapsa.

Când omul nu poate procesa corespunzător și repede informația, muncind cu mintea la dorință, așa cum Tora îl invită să o facă, va înainta totuși, dar pe calea suferinței. Acel om va face aceeași muncă, dar îi va lua mai mult, și o va face într-un mod neplăcut. În mod asemănător, dacă copilul ascultă ceea ce i se spune și face ceea ce i se cere, el câștigă. Dacă nu, el va îndeplini totuși ceea ce i se cere, nu are încotro, dar suferă.

Cum putem folosi noțiunea de ofrandă în educație?

Nu există nicio diferență. Dacă un om se naște puturos și încăpățânat se poate duce la părinți să le spună: „Voi m-ați făcut așa. Nu vreau să învăț, nu vreau să vă ascult. Tot ceea ce vreau e să mă joc, așa sunt eu. Am cerut eu calitățile astea? Nu, nu e nimic ce pot să fac.”

Sunt părinții de vină, sau omul? Ceea ce poate omul să facă este să-și construiască un mediu care să-l ajute să fie deștept și aibă succes. Mediul ne poate ajuta să înțelegem scopul Creației, cum să-l obținem, și cum să diminuăm suferința. Totul depinde de mediu. Dacă lucrăm într-un mediu propice, bun, un mediu care să ne susțină, el ne va învăța cum să fim dăruitori, ca și el. În felul acesta abordăm dăruirea și iubirea. Asta este munca de ofrandă pe care o face omul.

Porțiunea vorbește despre preoți, ceea ce înseamnă un grad foarte înalt. La acest nivel, pot fi aceaste probleme atribuite, de asemenea, educației?

Noi începem de la gradul zero de „nații ale lumii”. Fiecăruia îi este destinat să obțină asta. Scopul Creației este ca toți să ajungă la această muncă, să se corecteze, și să obțină corectarea completă și finală, numită „răscumpărarea completă”. În primului Templu, poporul lui Israel era deja la nivelul răscumpărării – Mohin de Haia. La al doilea Templu, am coborât la nivelul de Mohin de Neșama. Acum trebuie să ajungem la al treilea Templu, cel mai înalt grad pe scara gradelor spirituale, în care noi includem întreaga omenire.

Dacă sacrificiu înseamnă să te apropii de societate, includem în asta și educația, sau asta este o  problemă aparte?

Nu te poți educa singur, numai în societate. Omul trebuie să se conecteze cu alții într-o relație similară cu calitatea Creatorului. Descoperim această calitate între noi, fiindcă numai între noi El este revelat. Acest lucru se aseamănă cu schimbarea unei piese într-un radio receptor astfel că el va recepționa și unde dinafară.

Din Zohar: Nefeș-Ruah-Neșama din zilele săptămânii și Nefeș-Ruah-Neșama de sâmbătă (Șabat)

Un discipol deștept trebuie să se vadă pe sine egal cu toți cei ce învață Tora. În acest fel se va considera el din perspectiva Torei, din perspectiva aspectului intelectual al gândirii NRN (Nefeș,Ruah,Neșema). Dar din perspectiva organelor corpului, perspectiva gândirii animalice NRN, el va trebui să se considere egal cu toți oamenii needucați, după cum e scris „Omul trebuie să se vadă totdeauna pe sine ca și cum toată lumea ar depinde de el”. Din acest motiv, el trebuie să-și orienteze mintea, spiritul și sufletul, să facă acele ofrande pentru toți oamenii din lume, și Creatorul adaugă un gând bun la această acțiune. Prin asta, „Om și animal ai făcut, o, Doamne”.

Zohar pentru popor – Țav (Porunca), paragraf 71

Lumina Superioară este menită să reformeze pe toți – aceia de la gradul de animal și pe cei de la gradul de om. De aceea, nimeni nu poate spune „Nu e pentru mine”. Trebuie însă să fie studiată Înțelepciunea Cabala, fiindcă fără ea nu putem atrage Lumina. De aceea Înțelepciunea Cabalei este numită „Tora Luminii”, sau „Interiorul Torei”, sau „Lumină Reformatoare”.

Este numai Lumina cea care corectează? Noi nu vom fi niciodată în stare să corectăm relațiile dintre noi?

Niciodată. Lumea începe să înțeleagă asta. Poate că va lua ceva timp. Deja ne apropiem de această înțelegere și începem să fim de acord cu ea.

Este palpabil faptul că lumea este pe punctul de a renunța la aproape tot.

Se simte asta și ei sunt pe direcția bună. Ei înțeleg că schimbarea trebuie să se întâmple în noi, indiferent dacă omul e evreu sau nu, ateu sau religios. Schimbarea trebuie să fie substanțială și egală pentru toți – începerea corectării naturii umane. E bine dacă cineva urmează practica Mițvot-urilor (a poruncilor), dar este la fel de bine dacă nu o face. Față de schimbările interioare, suntem toți la fel, trebuie să le facem.

Direcția spre care se îndreaptă lumea, este considerată ofrandă?

Încă nu. Ofranda începe numai prin Lumina Reformatoare, fiindcă ea este cea care ne corectează. Suntem cu toții în cel mai rău grad, și trebuie să înțelegem că e cel mai rău. Suntem încă inconștienți, nu înțelegem ce înseamnă răul.

Glosar

Donație

„Tarum” pe Creator înseamnă și „înalță”-L, dar și „donează”-I Creatorului. Pentru a avansa către scop, trebuie să ne implicăm în unicitatea, importanța și preamărirea Forței Superioare, fiindcă nu este nimeni în afară de El, El este singurul care acționează în realitate, suntem în această Forță și suntem coplet conduși de ea. Consecința obținerii calităților Lui, este faptul că devenim independenți. Adică, luăm asupra noastră acțiunile și le putem face corect, începem să le îndeplinim noi înșine, până devenim ca El, până facem totul așa cum face El.

Astfel începem să recunoaștem și să înțelegem acel grad, întreaga realitate, scopul, începutul și sfârșitul, cauze și consecințe, întregul proces prin care trecem. Devenim astfel mari, puternici, uniți și înțelepți, precum Creatorul. Acesta este adevărul pentru fiecare din noi, și pentru noi toți împreună. Odată ce suntem toți corectați și am obținut corectarea finală, completă, și noi toți, împreună, am devenit asemenea Lui, ne așteaptă o nouă dezvoltare. Trebuie să ne corectăm, să obținem puterea și înțelepciunea pentru a face altă muncă foarte specială, după corectarea finală, după cel de al treilea Templu, fiindcă acum, percepția noastră este inadecvată înțelegerii realității pe care o vom descoperi, inaugurarea Tabernacolui.

Inaugurarea Tabernacolului este ca o casă caldă. Încheiem construcția unui anumit stagiu al muncii, de la care putem începe să ne corectăm. Tabernacolul este locul corectării.

Ulei

Lumina de Hohma (înțelepciunea) este numită „ulei”. „Uleiul pentru iluminare” înseamnă că Lumina de Hohma iluminează pentru noi. Ea nu poate ilumina fără Lumina de Hasadim, fără un Kli (vas) special, pregătit pentru ea. Ulei, sare și apă sunt forțele desemnate să ne corecteze dorințele. Ele diminuează dorințele, și combinația corectă dintre ele ne ajută să ne aducem dorințele mai aproape de corectare.

Pedeapsa spirituală

Prin pedeapsă ne apropiem de ceva bun. Dacă știm ce e pedeapsa, învățăm din ea. Dacă copiii nu ar ști cum să strice, dacă nu ar ști ce e permis și ce nu, nu ar ști să conviețuiască corect în lume. Pedeapsa este o îngrădire. Trebuie să simțim granițele, sau, devenim dezorientați. Granițele îți dau simțul de apartenență și înțelegere. Fără granițe, nu știm unde suntem.

Sumar

Porțiunea Țav (porunca) este o abordare a lui Aaron și a fiilor săi prin care El ajunge la toate calitățile omului, până la ultima. Trebuie să înțelegem că Creatorul a setat munca noastră în dorințele noastre. Oriunde ne-am întoarce, în special în relațiile dintre noi, dacă ajungem la iubirea „Israel”, vom corecta totul. Aceasta este porunca.

Din Zohar, Țav:

105) „Oamenii tăi sunt toți drepți; ei vor moșteni țara pentru totdeauna”. Fericiți sunt Israel mai mult decât toate neamurile care se închină la idoli, fiindcă pe ei Creatorul îi numește „drepți”, pentru ca să-i facă moștenitori cu moștenire veșnică în lumea viitoare și să se bucure în acea lume. Este scris despre asta „Și atunci vă veți bucura în Domnul”, fiindcă Israel se alipește la corpul Regelui, la linia din mijloc, după cum e scris „Și voi care vă alipiți la Domnul Dumnezeul vostru trăiți fiecare din voi această zi”.

106) „Oamenii tăi sunt toți drepți; ei vor moșteni țara pentru totdeauna”. Acest verset are o înțelegere sublimă printre secerătorii câmpului, aceia care au fost răsplătiți cu primirea fructelor muncii lor în câmpul de Sus, Nukva. Nu este niciunul care să moștenească lotul din moștenirea superioară a țării, Nukva, în afară de cel numit „drept”, fiindcă Nukva se agață de el pentru a fi micșorați „Dinim”-i (judecățile) din ea. De aceea cei drepți moștenesc Divinitatea.

107) Cu iubirea Creatorului pentru Israel, El spune „Și oamenii tăi sunt toți drepți”. Din acest motiv, „Ei vor moșteni țara pentru totdeauna” fiindcă ei sunt vrednici de moștenirea Divinității.

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts