Pericopa VaIehi (Și Iacov a trăit)

0
60

VaIehi (Și Iacov a trăit)

 Geneza 47:28 – 50:26

Rezumat

În porțiunea VaIehi (Și Iacov a trăit), Iacov și fiii săi se alătură lui Iosif în Egipt. Când timpul morții lui Iacov s-a apropiat, el l-a chemat pe Iosif și i-a cerut să jure că-l înmormântează în țara lui Israel și nu în Egipt. Iosif i-a cerut să-i binecuvânteze înainte să moară pe cei doi fii ai săi, Efraim și Menașe. Iacov i-a binecuvântat și a spus că ei vor fi ca și fiii lui, Ruben și Simion. După aceea, Iacov i-a binecuvântat pe restul fiilor săi și le-a cerut să-l înmormânteze în Peștera Mahpelah în țara lui Israel.

După moartea lui Iacov, Iosif a primit permisiune specială de la Faraon, să meargă să-și înmormânteze tatăl în țara lui Israel. Iosif merge în Canaan cu frații săi și cu toți bătrânii din Egipt, ajunge la Peștera Mahpelah, îl înmormântează pe Iacov, și apoi se întoarce în Egipt.

Pe drum, frații lui se tem că el se va răzbuna pe ei pentru că l-au vândut ca sclav, dar Iosif liniștește temerile lor. El le promite că va rămâne pentru totdeauna fratele și nu dușmanul lor. Binecuvântarea lui Iacov se adeverește și Menașe și Efraim au mulți copii. Spre sfârșitul porțiunii Iosif e aproape de moarte. El îi cheamă pe frații săi și le spune că Creatorul îi va scoate pe ei și pe fiii lui din Egipt, și le cere sub jurământ, să-i ia oasele și să le înmormânteaze în țara lui Israel.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Tora ne învață cum să ne dezvoltăm sufletele. La început avem numai punctul din inimă. El apare când omul începe să se întrebe despre motivul și înțelesul vieții. Prin aceste întrebări el începe să vadă că viață nu înseamnă numai să trăiești în această lume vreo 70 de ani, ci viața ne-a fost dată ca oportunitate pentru dezvoltarea sufletului.

Sufletul se dezvoltă din înclinația rea, căreia i se opune Lumina Reformatoare. Cu alte cuvinte, dacă corectăm înclinația rea folosind Lumina Reformatoare, ne dezvoltăm sufletul. În acest fel, înclinația rea devine inclinație bună.

Această corectare nu apare având pur și simplu relații umane bune, ci prin Lumină începem să experimentăm Lumea Spirituală, Sfințenia, după cum e scris „Vei vedea lumea ta în viața ta” (Talmudul babilonian – Brahot 17 a).

Porțiunea se ocupă cu cele trei forțe primare: Avraam, Ițhac și Iacov, care sunt Hesed, Gvura și Tiferet. Aceste forțe există în sufletul fiecăruia din noi, sau în sufletul comun numit Adam. Avram și Ițhac sunt două linii opuse, dreapta și stânga, Hesed și Gvura, în timp ce calitatea Iacov din noi, patriarhul senior, include în el și pe Avraam și pe Ițhac, și este linia de mijloc, Tiferet. Folosind calitatea Iacov, adică cele două forțe care există în ea, suntem conduși pentru prima oară către un mod corect de corectare a sufletului.

Rezultatul folosirii calității forței Iacov este prin fiii săi. Fiii sunt toate calitățile care decurg din calitatea Iacov, calitatea de mijloc care folosește toate forțele Naturii pentru a dezvolta sufletul din noi, partea dumnezeiască din noi, cea mai înaltă parte. Structura Sfirot-urilor se termină cu calitatea Iosif, fundamentul care adună în noi toate calitățile precedente: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah și Hod.

Iosif cel drept este numit Yesod (fundamentul) fiindcă el este „ cel neprihănit are temelii veşnice” (Proverbe 10:25). Lumea este structura care funcționează în raport cu Malhut, în raport cu întreg Israel, față de toate dorințele noastre.

Dorințele noastre sunt Egipt, egoul din noi. Dacă poziționăm cum trebuie această structură superioară care conține Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod, putem acționa cum trebuie față de Egiptul din noi, față de Faraon, de înclinația rea, de egoul nostru.

Porțiunea descrie începutul muncii reciproce cu partea dumnezeiască, cea care include Patriarhii până la Iosif, și îl include și pe el. Munca reciprocă conține toate calitățile lui Israel care coboară la ego și acționează în el. În acest fel, Tora ne învață cum să lucrăm cu noi înșine, cum să găsim în noi calitățile sublime ale celor nouă Sfirot superioare, care se termină în Yesod, Iosif, dăruind lui Malhut, a zecea Sfira, Faraonul.

Iacov este partea de sus în calitățile Creatorului – Avram, Ițhac, Iacov – care reprezintă triunghiul superior, Hesed, Gvura, Tiferet. Calitățile de Nețah, Hod, Yesod, sunt triunghiul de jos. Acestea sunt calitățile Casei lui Iacov și ale fiilor săi, inclusiv Iosif. Când aceste calități acționează cum trebuie în Egipt, Egiptului îi este dată abundență, și fiecare este fericit și se dezvoltă.

Moartea lui Iacov marchează încheierea sarcinii părții superioare a structurii sufletului, care a fost efectuată prin Iosif în Egipt. Iacov este linia de mijloc. Când această calitate coboară în Egipt, prin Iosif, și tinde către egipteni, Egiptul este îmbogățit, și fiecare, inclusiv Faraonul, este mulțumit.

Când se întâmplă asta,  forța dăruirii intră în Egipt și se dezvoltă treptat în dorința egoistă de primire și, forța de dăruire înțelege că ea poate câștiga din asta, de exemplu, prin comerț cu alții, sau să fie prețuită de alții. Este asemenea comerțului internațional de azi care este condus de sentimentul că putem profita reciproc de el. Aceasta este dezvoltarea calităților de dăruire, care încă lucrează cu calitățile de primire.

În acest fel, calitatea Iacov coboară în Malhut, Egipt, la dorința generală de primire. Această calitate este ca un cal troian care intră în egoul nostru. Dorința de primire alimentează egoul cu orice pentru plăcerea proprie. Egoul se bucură de dorința de dăruire care lucrează în folosul său și de senzația că totul lucrează lin. Dar, asta a continuat până în zilele noastre, când am ajuns la starea în care simțim că ceva s-a sfârșit.

Ceva asemănător s-a întâmplat în Egipt: Iacov a murit și strămoșii din Egipt, cu binecuvântarea Faraonului, îl conduc în țara Canaan, în Peștera Mahpelah, unde este înmormântat de fiii săi. Numele peșterii vine de la ahpalah – multiplicare, fiindcă în peșteră sunt două lumi împreună, Bina și Malhut.

După o vreme, când fiii lui Iacov se întorc în Egipt, povestirea se repetă cu Iosif. Dar, spre deosebire de Iacov, Iosif rămâne în Egipt, și numai după un timp oasele lui sunt scose de acolo. Adică, oasele, fundamentul insuflat în Egipt, calitățile de dăruire care lucrează cu calitățile de primire, ne aduc la stare de disperare, la șapte ani de foamete. În afara tuturor acestor probleme, omul descoperă, simte, că trebuie să se despartă de ego. Asta se întâmplă când procesul de ieșire din ego începe.

Două forțe apar din calitatea Iosif, Efraim și Menașe, care au primit binecuvântarea de la Iacov. Ei apar din triunghiul superior în cel inferior, și acționează în Egipt. Înaintea dispariției lui, Iosif spune oamenilor din jurul său că ei vor ieși toți din Egipt, și că motivul pentru care au intrat, a fost ca să ia de la el tot ceea ce poate fi corectat, cu excepția inimii de piatră. Totul poate fi scos din Egipt în afară de Yesod al ultimului rău, pe care noi nu-l putem corecta până la sfârșitul corecției. De aceea este scris că ei vor ieși cu mari bogății. (Geneza 15:14)

Iosif moare, așa că noi putem obține recunoașterea răului. Când ne dezvoltăm egoist, creștem detașați de orice bine pe care combinația dintre calitățile de dăruire și cele de primire l-ar putea produce. Ajungem la o stare de disperare, de uscăciune, și în final, la starea „și copiii lui Israel au gemut din cauza muncii” (Exodul 2:23). Asta se întâmplă când începe exodul.

Întrebări și răspunsuri

Porțiunea conține un element care se repetă, binecuvântarea și moartea. Iosif îi cere lui Iacov binecuvântarea pentru fiii săi, apoi Iosif își binecuvântează fiii. Finalul unui grad înseamnă moarte. Ce înseamnă binecuvântarea fiilor și a nepoților?

Un grad care s-a încheiat devine următorul grad și noul grad vine în locul lui. Noul grad este cu mult mai gros, cu o dorință mai mare și cu o obțineri mai mari. În timp ce patriarhii au fost mari, ei au fost mari în puritatea lor. În schimb noi, ultimii, facem acum cea mai mare muncă.

Fiecare grad binecuvântează gradul următor, dându-i toate Reșimot-urile (amintirile/genele), toate puterile lui, și îl susține din interior, de jos. Asta se numește „îngroparea oaselor” gradului. În interiorul sufletului sunt Moah (măduva), Ațamot (oasele), Ghidim (tendoane), Basar (carne), și Or (piele) și ele reprezintă cele cinci calități. Noi îngropăm Ațamot-urile (oasele) gradului, și în acest fel este construit și continuă gradul următor.

Binecuvântarea este de fapt Lumina de Hasadim pe care gradul de jos o transmite gradului de deasupra, cu alte cuvinte, este Or Hozer (Lumina Reflectată), Masah (ecran) și Or Hozer. Toate calitățile de dăruire pe care omul le obține în gradul anterior se mută cu omul în următorul. De fapt nu este nimic mai mult de luat de la stare la stare decât forța de dăruire care a fost obținută, forța iubirii, a renunțării.

Dar asta nu ajută în noul Aviut (grosime, dorintă de primire), fiindcă copiii au un și mai mare Aviut, deci, cum ajută în noua dorință, binecuvântarea unui tată, care este un nivel mai mic de Aviut?

Asta depinde de fii. Este cu mult mai mult în tată decât este în fii, dar tatăl nu poate realiza acest Aviut. De aceea, el dă ceea ce are fiilor săi, și dacă ei știu cum să lucreze cu asta, ei vor folosi ceea ce au primit pentru a avansa.

Fiii nu au mai mult decât Aviut-ul primit de la tați. Dar, tocmai din cauza Aviut-ului lor mai mare – a dorinței de primire mai mare, a egoului – ei pot realiza din acea binecuvântare, o forță de dăruire potențială, în funcție de cine sunt ei.

Cum știe cineva că e gata să moară, așa cum a fost cu Iacov și Iosif?

Când se termină un grad. În corporal, starea spirituală o afectează pe cea corporală. Dar în Spiritualitate, în grad, este un proces numit TANTA (Taamim, Necudot, Taghin, Otiot – literele ebraice și caracteristicile lor). Expansiunea Luminii și plecarea ei sunt treptate. La început este Bituș (sfărâmarea) a interiorului și exteriorului în Parțuf-ul (fața) sufletului, în interiorul sufletului.

În acea stare, omul simte că s-a oprit din muncă din cauza inabilității lui de a continua corectarea de sine. Pentru a continua corectarea, el trebuie să pornească din nou, să înceapă o nouă perioadă, să reintre în dorința de primire egoistă, dar mult mai adânc și cu mai multă forță.

Noi toți ne compunem din cele patru faze (Bhinot) de Or Iașar (Lumină Directă), sau din numele HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey). Totul în realitate se împarte în cinci faze: Rădăcină, și apoi cele patru Bhinot, HaVaYaH. De aceea putem să continuăm să reîncepem, de aceea este viață și moarte – procesul de expansiune și plecare a Luminii, fiindcă noi nu putem face corectarea dintr-o dată, „într-o zi”, ci avem nevoie de mai multe acțiuni (zile), pentru a obține corectarea generală.

Noi suntem cei care facem corectarea, sau Lumina este cea care face schimbarea în noi?

Lumina face schimbarea în noi, dar se întâmplă în funcție de cererea și vrerea noastră. Asta se numește „muncă” din partea noastră. Noi nu avem putere, dar avem puterea de a decide și recunoaște și a vrea să se întâmple.

Tot ceea ce este nevoie să facem din Peștera Mahpelah – conexiunea dintre Bina și Malhut – este să multiplicăm (să dublăm). Trebuie să ridicăm tot ce se află în Malhut, să-l sfințim în Bina, adică binecuvântarea, apoi să le combinăm în așa fel ca Bina și Malhut să fie una. Acesta este înțelesul conexiunii dintre pământ și cer. Prin aceste acțiuni pe care le facem între Bina și Malhut ne corectăm pe noi înșine. La sfârșit, când toate aceste acțiuni sunt făcute, tot răul din noi va fi corectat în bine.

Această porțiune conține multe intrări și ieșiri din Egipt în Israel. Iosif intră în Egipt, frații pleacă și apoi se întorc, Iosif se duce să-l înmormânteze pe Iacov în Israel și apoi se întoarce în Egipt. În acest fel se conectează calitățile celui de sus cu cu cel de jos?

Sigur. În fiecare moment noi facem corectări minuscule între cele nouă Sfirot, calitățile Creatorului, și cea de a zecea Sfira, Malhut, calitatea creaturii, omul, egoul. Până și cel mai obișnuit om este supus totuși la corectări prin stările de trecere. De aceea există în lumea noastră timpul. Dar, aceste corectări au loc fără ca omul să fie conștient de ele.

În zilele noastre, din disperare și frustrare din cauza celor ce se întâmplă în lume, începând cu această generație, vom înțelege treptat că trebuie cu adevărat să facem schimbări. În această lume, aceste schimbări se manifestă în modul în care ne relaționăm unii cu alții. Trebuie să implementăm iubirea pentru ceilalți, corectarea de sine, să servim de exemplu pentru lume, să fim Lumină pentru nații. „Eu Domnul, te-am chemat întru dreapta Mea Si te voi lua de mână, te voi păzi și te voi pune ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor” (Isaia 42:6)

Dacă îi tratăm bine pe alții, vom activa astfel forța din Bina, forța Iosif, sau chiar forța Iacov și Patriarhii, spre Malhut, adică, spre restul lumii.

Dar dorința de primire în sine nu se schimbă, deci, ea va rămâne mereu „motorul” nostru?

Dorința de primire în sine nu se schimbă, numai modul în care o folosim se schimbă. Ea rămâne permanent motorul nostru. Folosind dorința de primire putem face tot atât de mult bine pe cât facem rău. Depinde cum o folosim.

Dar dorința de primire este mereu motivată de gândul că la sfârșit ne așteaptă o recompensă, în timp ce dorința de dăruire nu.

Dăruirea este recompensa. Înainte am crezut că putem obține totul, că putem cuceri cosmosul și că putem avea realizări în orice domeniu. Azi vedem că avem totul, dar totul este gol. Din momentul răsturnării modului în care folosim dorința, găsim o cale favorabilă de progres. Doar schimbăm felul în care ne folosim egoul de la înclinația rea, la înclinația bună, folosind Lumina Reformatoare.

Cu alte cuvinte, tot cea ce e nevoie, e să ne schimbăm valorile?

Corect, este nevoie doar să ne schimbăm valorile. Atunci, când ne vom conecta ca un om într-o inimă, când ne vom iubi aproapele ca pe noi înșine, în acea conexiune vom descoperi viața spirituală.

Un astfel de proces pare să fie azi în lume. Este calm, apoi apare o lovitură, după care unii încearcă să revină la cum a fost înainte, iar alții bâjbâie în întuneric întrebându-se ce va fi în viitor. Asta este conexiunea care apare azi?

Da, fiindcă noi nu putem admite toate schimbările deodată. Se întâmplă așa, pentru ca noi să putem înțelege, să putem crește cu ce am fost obișnuiți, și apoi să avansăm. Modul nostru actual de a gândi și de a trăi, comparativ cu ce a fost în urmă cu 1000 de ani, este radical diferit. Noi nu putem înțelege felul în care oamenii au trăit atunci. Nu este ca atunci când călătorim într-un alt colț de lume, pentru că ei au fost oameni complet diferiți. De aceea procesul de dezvoltare durează mii de ani. Chiar dacă azi noi ne dezvotăm mult mai repede, este încă imposibil să se acționeze dintr-o dată.

La fel este și în mecanică. Dacă vrem să transmitem o mare cantitate de date, avem nevoie de o frecvență înaltă și de multe impulsuri. De aceea, este clar că, criza nu se va termina dintr-o dată, se va lărgi, ne va epuiza, și apoi se va întoarce. Dar la fiecare întoarcere, noi o vom înțelege și mai adânc.

De obicei, loviturile vin dintr-o dată, și le trăim o lungă perioadă de timp. Dacă n-ar fi așa, ne-am obișnui cu ele. Dorința de primire se obișnuiește cu tot, chiar și cu presiunea constantă. Ea începe să se protejeze și încetează să o mai simtă. Fiindcă loviturile sunt intermitente, noi le putem analiza și înțelege motivul, iar data viitoare ne raportăm la realitate într-un mod complet diferit. De fiecare dată, recunoașterea propriului rău se adâncește, iar când apare, noi îl înțelegem mai bine, îl conectăm atât la cauză, cât și la posibila consecință, sau la cea dorită, și asta ne dă alegere liberă.

Glosar

Moartea

Moartea este o stare de plecare a Luminii de la suflet. Asta nu se referă la moartea corpului nostru proteic, fiindcă Tora nu se ocupă de viața corpului fizic, ci de suflet, se ocupă de umplerea cu Lumină. Dorința noastră este umplută cu Lumina Superioară numită „viață”. Plecarea Luminii, se numește moarte. Oamenii în lumea noastră sunt rupți de viață. De aceea este scris „că cei răi în viața lor sunt numiți „morți”” (Talmudul Ierusalmitean).

Dar, aceia care obțin sufletul, folosind Înțelepciunea Cabalei, care atrag Lumina Reformatoare, sunt aceia care au obținut Arvut (garantare mutuală), iubirea de aproape. Ei au Kli (vas), un recipient în care să descopere Lumina Superioară, Dumnezeirea, ceea ce este viață.

Binecuvântare

Binecuvântarea este forța de dăruire primită de om, prin care el începe să simtă Lumea Superioară. Lumea Spirituală este toată o binecuvântare, toată Bet (ב) prima literă din cuvântul Braha (binecuvântare), toată Bina. De aceea, Tora începe cu litera Bet, cu Braha (binecuvântare).

Culcat

Culcat, este o stare în care omul încetează să mai lucreze cu Roș, Toh, Sof (cap, interior, sfârșit), adică, stând în picioare, vertical, când omul are Lumini care îl dezvoltă de sus în jos. Când Roș, Toh, și Sof sunt la același nivel și Luminile NRNHY (Naranhay) pleacă, ceea ce rămâne este doar „o pungă cu viață”.

Peștera Mahpelah

Conexiunea dintre Bina și Malhut este numită Mahpelah. Dorința de primire și dorința de dăruire stau împreună la gradul Malhut și este intrarea în Lumea Superioară, în Lumea Bina. De aceea, pe de o parte este înmormântare, iar pe de altă parte, este ușa spre eternitate.

Frica (de răzbunare)

Frica este că Iosif nu va putea să folosească corect calitățile de a corecta Egiptul, că poate va subestima aceste calități și nu va putea să le folosească la tot potențialul lor. Fiecare din fiii lui Iacov este o formă de dăruire, doar că nu este conectat cu Egiptul, cu Malhut.

Numai Iosif, care completează cele nouă Sfirot, le poate conecta la Malhut. Fără el, ei se tem, fiindcă ei depind de el. Fără el, este ca și cum ei nu s-ar împlini pe ei înșiși. Ei se tem că fără Iacov, care între timp este plecat fiindcă era deținătorul liniei de mijloc, nu vor avea o conexiune adecvată. Se tem, de asemenea, că Iosif nu va avea destulă putere să ia toți fiii între el și Iacov. Cel de sus este Iacov, și cel de jos este Iosif, și toate calitățile intră în egoul omului, în Egipt. În felul acesta acționează ei.

Din Zohar:

Egiptul este îndoliat

„Cât timp Iacov a fost în Egipt, țara a fost binecuvântată din cauza lui, Nilul va curge și va uda pământul și foamea s-a oprit din cauza lui Iacov. De aceea egiptenii sunt în doliu după el”.

Zohar pentru toți – VaIehi (Iacov a trăit) punctul 816

Iată, tatăl tău este bolnav

Este scris „Lui Iosif i s-a spus: ”iată, tatăl tău””, aparținând lumii următoare, Zeir Anpin în Mohin de Bina, care este numit „lumea următoare”, vrând să facă bine fiilor Săi, astfel ca ei să iasă din exilul lor. Și dacă, în adevărul Tău, nu vei vrea, adică nu-i vei găsi demni de asta, atunci Numele cu patru „HaVaYaH este Unul” („Domnul e unul”), te va corecta, și Divinitatea se va întoarce la locul ei. Este așa, fiindcă dacă fiii nu sunt demni de răscumpărarea lor, ZA îi va corecta pentru a-i ridica la lumea următoare, care este Bina, și prin asta, va fi stabilită unificarea de Unul este HaVaYaH.

Zohar pentru toți– VaIehi (Iacov a trăit), punctul 37

Un loc complet, un loc de bucurie

“Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”. Nu există nici o slujire a Creatorului decât în bucurie. Divinitatea nu este prezentă în tristețe, așa cum este scris: “’Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa’. Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei”. Este scris “cântă” de trei ori, pentru a evoca spiritul de la sursa de integritate, ZA, care include trei linii, care este spiritul complet. “Cântă” de trei ori corespunde celor trei linii.

Zohar pentru toți– VaIehi (Iacov a trăit), punctul 117

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts