Pericopa VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat)

0
82

VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat)

Geneza 44:18 – 47:27

Rezumat

În porțiunea VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat), Iosif cere fraților săi să-l lase pe Beniamin fiindcă a găsit cupa de argint pe care el însuși o ascunsese în lucrurile lor. Iuda îi explică lui Iosif că el nu-l poate părăsi pe Beniamin fiindcă el este responsabil pentru el și el a promis tatălui lor să-l aducă acasă în siguranță. Iuda îi spune lui Iosif că ei au pierdut deja un frate, neștiind că Iosif este acela care conduce evenimentul din spatele lucrurilor.

Iosif decide să se prezinte în fața fraților săi. Le povestește cum vânzarea lui în sclavie s-a schimbat în bine și că acum el poate să-și susțină familia fiindcă el conduce în tot Egiptul. După reconciliere, Iosif îi trimite pe frații săi la Iacov cu căruțe și bunuri și îi cere lui Iacov să vină în Egipt.

La început, Iacov nu poate crede povestea, dar imediat ce frații îi arată cadoul lui Iosif el este încântat și vrea să meargă în Egipt să-l vada pe Iosif înainte să moară. Pe drumul spre Egipt, Iacov se oprește și oferă sacrificii. Creatorul îi apare lui Iacov și îi promite că urmașii lui vor fi un neam mare în Egipt, și că, în cele din urmă, se vor întoarce în țara lui Israel.

Iacov și frații ajung în Egipt, în țara (pământul) Goșen, unde Iosif se întâlnește cu ei. El izbucnește în lacrimi când îl vede pe tatăl său. Iosif le spune că Faraonul vrea să-i întâlnească.

Pentru a se pregăti pentru întâlnire, Iosif le spune fraților și lui Iacov să spună că sunt păstori și că vor să trăiască într-un loc separat de egipteni, în țara Goșen. Iosif își prezintă tatăl și frații Faraonului, care acceptă ca ei să trăiască pe pământul Goșen.

Foametea continuă și Iosif îi aprovizionează pe toți. Egiptenii și toți ceilalți îi dau banii și în cele din urmă pe ei înșiși ca sclavi Faraonului.

La sfîrșitul porțiunii, Iosif stabilește un sistem de taxe prin care Faraonul deține toate bunurile; el îi aprovizionează pe egipteni cu semințe pentru culturile lor și ei dau o cincime din recoltă.

Comentariu făcut de Dr Michael Laitman

Porțiunea descrie amândouă procesele, procesul intern de dezvoltare a omului și procesul general de corectare a lumii. Omul și lumea sunt unul, particularul și generalul sunt egale.

Aceasta este o porțiune specială care este încă pertinentă. Ea se ocupă de forțele spirituale care intră într-un om obișnuit, și încep să-l corecteze.

Pentru scopul conexiunii, omul are nevoie atât de forța fizică cât și de forța spirituală, ca cerul și pământul. Cele două forțe, a Creatorului și a creaturii, se îmbină și, din ele, va crește omul. Acesta este cu adevărat scopul dezvoltării noastre, să conectăm substanța materială cu forma umană asemănătoare Creatorului.

Nu este simplu să faci aceste două forțe să se întâlnească. Creația este formată numai din aceste două forțe – forța de dăruire, Creatorul, și forța de primire, creatura pe care a creat-o Creatorul pentru a fi o replică a Lui însuși.

Cele două forțe trebuie să se adune, în cazul în care există înțelegere și conexiune între ele, astfel încât creatura să devină inclusă în Creator, iar Creatorul să devină inclus în creatură. În această conexiune, creatura poate să ceară Creatorului, care va înțelege și va dărui către creatură prin conexiunea reciprocă, prin partea din Creator care este în creatură, astfel încât, și creatura să poată, de asemenea, să-L înțeleagă pe Creator.

Este asemenea relațiilor dintre oameni. Să presupunem că nu avem nicio legătură între noi, dar, când începem să ne spunem unul altuia despre noi înșine și să rezonăm unul la sentimentele celuilalt, fiecare din noi primește o parte din celălalt. Conexiunea dintre noi a fost făcută prin părțile pe care le-am împărțit în comun.

În lumea materială, de asemenea, trebuie să reglăm instrumentele și să le facem să lucreze pe aceeași undă, astfel ca ele să se „înțeleagă” unul pe celălalt. De exemplu, pentru ca un computer să-l „înțeleagă” pe celălalt, trebuie să existe un modem între anumite limite, între anumite registre, etc.

La fel este și cu conexiunea dintre Creator și creatură. Tot scopul creației este ca, creatura să urce în Dvekut (alipire) la gradul Creatorului. Ei obțin alipirea (Dvekut) în funcție de echivalența lor de formă, de echivalența calităților lor. La final, omul trebuie să aibă calitățile Creatorului.

”Înclinația în inima omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). Noi suntem Faraonul, este natura noastră, este eul nostru. Prima calitate a Creatorului care apare în noi este numită Avraam. De aceea el este numit „tatăl neamului”, înțelegându-se calitatea de dăruire din om.

În continuare, din linia lui Avraam, linia din dreapta, linia de Hesed (har), apare calitatea Gvura (eroism), Ițhac. La sfârșit, apare caliatatea Tiferet (glorie), Iacov.

Iacov este începutul formării conexiunii corecte dintre Avraam și Ițhac, asta este ceea ce îl face pe el cel mai special dintre Tați (Patriarhi), cel mai mare. El poate combina cele două forțe, dăruirea și primirea și să le aranjeze în el în linia de mijloc.

Totuși, nu este de ajuns. Trebuie să învățăm noi înșine cum să implementăm aceste trei linii, care vin la noi de Sus, din crearea noastră. Porțiunea descrie cum Forța Superioară ne pătrunde treptat, așa cum pătrunde apa în sol pentru a ajunge în locul care este uscat, în Egipt.

Inima problemei constă în calitățile lui Iacov, adică în fiii săi. Cu excepția lui Iosif, ei nu înțeleg ceea ce trebuie să facă. Iosif înțelege că este nevoie să unească toți fiii. El le spune: „Voi toți vă veți închina mie fiindcă eu sunt Yesod, fundamentul care vă unește pe toți”. Dar ei nu înțeleg.

Deși conținem toate calitățile și începem să le conectăm împreună, nu înțelegem cum să o facem. De aceea, vânzarea și cumpărarea ne învață cum să lucrăm cu aceste calități interioare din noi.

Înțelepciunea Cabalei nu se ocupă de evenimente istorice, ci se ocupă cu corectarea omului în interior. Tot procesul nostru de muncă este referitor la corectare. Întâi absorbim calitatea de dăruire, iubire, afinitate cu ceilalți și, în funcție de asta, ne tragem mai aproape de Creator, ne schimbăm și ne corectăm pe noi înșine.

Porțiunea ne spune cum se desfășoară lucrurile începând cu vânzarea lui Iosif în Egipt. Iosif este forța de dăruire, în timp ce Egiptul reprezintă vasele noastre de primire, dorința de a primi. Dorințele noastre de primire pot lucra doar ca simpli agricultori, dar Iosif este calitatea care deja știe cum să schimbe uneltele cu alții, cum să vândă și să cumpere. El dă produse agricole și primește în schimb ceva din afară, de la oameni care produc, cum ar fi unelte.

Prin negociere, dând și primind, este posibil să te conectezi, să devii bogat, să urci în grade. Calitatea Iosif permite asta fiindcă ea știe cum să conecteze părțile egoiste care, altfel, nu pot să se conecteze. Asta este ceea ce se întâmplă în Egiptul din interiorul nostru. Asta este și ceea ce se întâmplă în Egiptul fizic.

Poți vedea asta de-a lungul istoriei. Evreii care au trăit printre națiuni, au muncit și au acționat în educație, cultură, dar în special, în comerț – ceea ce reprezintă conexiunea tuturor națiunilor. Deîndată ce au dezvoltat comerțul, ei au început să dezvolte industria, exact cum s-a întâmplat în Egiptul care a început deodată să prospere. Odată cu prosperitatea vine o problemă – cu cât crești mai mult, cu atât mai mult ești predispus la declin, la cădere, pentru a descoperi noul rău.

De acolo vin anii de abundență și anii de foamete. Numai forța de dăruire din noi îi poate conduce. Cu cât avansăm mai mult în conectare, cu atât mai mult trecem prin proces într-o formă bună și potrivită. În acest fel, toate calitățile anterioare de dăruire, Casa lui Iacov, se mută în Egipt, în dorința de primire, care este îmbogățită prin ei din momentul în care Iacov vine cu familia lui în Egipt. Faraonul înțelege cât de mult a câștigat prin asta.

Când începem să lucrăm cu vasele de dăruire – eu te ajut pe tine , tu mă ajuți pe mine – egoul se dezvoltă. Omul care știe cum să se conecteze cu ceilalți și face schimburi cu ei, asemenea la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, știe cum să lucreze la un loc cu forța de primire și cu forța de dăruire.

La început, această muncă este numită Lo Lișma (Nu în numele Ei), fiindcă omul încă profită, și crede că totul merge bine, și, de aceea, lucrează cu ambele forțe. Cînd Forțele Superioare sunt incluse în om, el începe să descopere procesul de dezvoltare, fapt care conduce la simțirea exilului și la exodul din Egipt.

Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că în acest moment, amândouă forțele, de dăruire și de iubire, lucrează în favoarea egoului, și Faraonul câștigă bogății. Cu alte cuvinte, o parte de Malhut, partea a cincea din Keter, Hohma, Bina, Zeir Anpin și Malhut, este cu adevărat umplută.

Egoul nostru primește 20 de procente de profit general și astfel crește. Este la fel pentru toți egiptenii, calitățile noastre egoiste, ele trăiesc și cresc. Casa lui Iacov de asemenea crește. Ea se multiplică prin adăugarea în plus a egoului egiptean, dorința de primire.

Noi adăugăm la ego prin creștere și avansare, ca pregătire pentru procesul de corectare. Un om care studiază Înțelepciunea Cabalei încă din această lume, se bucură de ea ca și de lumea spirituală și câștigă din amândouă. În timp ce în această lume omul ajunge să înțeleagă și să simtă ce se întâmplă cu el și, aparent, se ridică peste ceilalți, un astfel de om câștigă de asemenea și din Înțelepciunea Cabalei, simțind astfel că profită de ambele lumi. Asta însă se schimbă după un timp.

Acum însă, ambele case, și Casa Faraonului și Casa lui Iacov, câștigă bogății. Profitul merge la calitățile Creatorului și la calitățile creaturii, dorința de primire și dorința de dăruire se contopesc și lucrează împreună. Între ele este o mare conexiune până când ajung la criză și, din acel moment, asta nu le mai lasă să continue.

În acest punct stă azi lumea întreagă. Până acum, am folosit forța dăruirii pentru a dezvolta tehnologii, tehnici, instrumente, etc. Suntem într-o rețea globală de industrie și comerț în aproape toate domeniile. Și, deocamdată, am ajuns la recunoașterea răului, la înțelegerea faptului că trebuie să fim mai bine conectați între noi pentru ca să avansăm în continuare. Dar, egourile noastre împiedică asta.

Asta este ceea ce copiii lui Israel au descoperit în Egipt – faptul care urma să-i împingă mai departe, la un nivel mai înalt, la pământul (țara) lui Israel. Și lumea noastră va trebui să iasă la suprafață din această criză și să ajungă toți la un nivel general de „țara lui Israel”.

Întrebări și răspunsuri

Lumea se îndreaptă azi spre anii de foamete, dar majoritatea oamenilor încă refuză să creadă asta. Unde este azi calitatea Iosif, calitatea care spune că trebuie să strângem în timpul anilor buni ca să avem ceva care să ne țină în anii de foamete?

În timpul abundenței totul a fost minunat. Iosif a fost în Malhut, în Egipt. Dar când a început foamea, a început a doua parte a exilului în Egipt și simțim exilul. Asta este când Iosif își încheie rolul și nu mai este aici.

Cele nouă Sfirot – Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod – sunt descendentele abundenței de Sus spre jos. Iosif este al nouălea, el adună cele opt Sfirot anterioare și le aduce în Malhut. De aceea este numit Iosif (corect Iosef – de la „osef” – adună). Malhut este tot egoul nostru, dorința de primire, calitatea creaturii, a noastră. Iosif include toate calitățile anterioare, calitățile Creatorului, abundență și Lumină pentru toți.

Ce înseamnă „un nou Rege se ridică peste Egipt, care nu îl știe pe Iosif” (Exodul 1:8)?

Este începutul procesului către Moise. Sunt numeroase faze în acest proces: întâi copiii lui Israel descoperă că sunt în Egipt. Este diferență între munca personală a cuiva și procesul general din lume. Ele sunt foarte diferite.

Ce se întâmplă azi în lume?

Situația de azi din lume ne arată că suntem la un punct critic. Trebuie să înțelegem că de acum înainte, Faraonul preia controlul, așa că, noi vom experimenta stările de foamete și de abundență. Iosif vine și spune Faraonului că nu are de ales, trebuie să stabilească o nouă ordine în Egipt, unde totul este sub controlul său absolut. Însă, el trebuie să le dea semințe și să ia de la ei 20 de procente taxe și, să împartă în așa fel încât Israel să fie sărac.

Cu alte cuvinte, dorințele noastre egoiste au nevoie să simtă sărăcia, să simtă că nu au nimic pentru simpla supraviețuire, în afară de ceea ce aparține egoului, și, ceea ce le menține, este conexiunea cu Iosif. El le dă semințe, susținerea, viața, și primește de la ele taxa. În acest fel simțim și noi, de asemenea, că numai forța noastră de conexiune cu întreaga lume ne unește într-un întreg și ne permite să avansăm, să trăim, să reînviem sufletele noastre, și că altfel, suntem condamnați.

Întâi, trebuie să studiem aceste lucruri. Trebuie să trecem prin acest întreg proces, și să avansăm către revelația că trebuie să ne corectăm pe noi înșine, inclusiv pe Faraonul din noi. Trebuie să ne ridicăm peste el, și să scăpăm din Egipt. Tot procesul țintește către evadare.

Corectarea Egiptului implică două stări: dacă vrem să corectăm o anume calitate din noi, trebuie întâi să încetăm complet să mai lucrăm cu ea. După aceea, putem avansa spre scop și să muncim cu ea într-un nou mod, probabil, mai puțin decât înainte. De exemplu, dacă ne este interzis din motive de sănătate să mâncăm sare, întâi renunțăm complet la ea, apoi reluăm consumul, dar în cantități mai mici.

Trebuie să scăpăm din Egipt pentru a putea în sfârșit, și cu adevărat, să ne unim. În Egipt, numai copiii lui Israel se pot uni, și numai într-o anumită formă. Când suntem în egourile noastre și încercăm să ne construim corect, să fim în acord cu Natura, descoperim dintr-o dată că construim Pitom și Ramses. Tot ce construim este înghițit de ego, de dorința de primire, așa că, noi nu câștigăm niciodată nimic. Astăzi vedem cum tot ceea ce am construit în această lume se află sub amenințarea unui țunami care nu va lăsa nicio urmă din munca noastră, și nu mai avem nicio garanție pentru copiii noștri și pentru nepoții noștri.

Putem ști unde va conduce asta?

Da, până la urmă, putem învăța din studii că nu merită să mai avem copii. Dacă nu avem de Sus niciun plan pentru asta, unul în care noi să credem, va fi cu adevărat așa.

Iosif a dat familiei sale un tratament special. El a plănuit ceea ce vor spune ei, și cum. Asta ne arată că el a avut personal grijă de ei. În Lumea Spirituală, există așa ceva, „a fi favorizat”?

Egiptul nu poate exista și lumea nu poate exista fără copiii lui Israel. De asemenea, noi nu putem exista fără contact cu abundența de Sus, și suntem cu adevărat pe cale să simțim asta. Numai dacă ne alăturăm toți, împreună, inclusiv egiptenii, adică întreaga lume, vom fi în stare să avansăm.

Iosif spune că, copiii lui Israel vor locui numai afară din Egipt, în ținutul Goșen. Asta fiindcă pentru a avansa, omul are nevoie să-și separe vasele de primire de vasele de dăruire. Altfel, el poate găsi că munca lui este doar pentru ego, și nu va fi niciodată în stare să iasă din el.

Pentru a conduce Egiptul corect, calitățile de dăruire trebuie să fie afară din Egipt. De aceea copiii lui Israel, care sunt în țara Goșen, afară din Egipt, muncesc în slujbe care par nedemne în ochii egiptenilor, păstori de exemplu, deoarece prin ele, ei hrănesc aparent calitățile de dăruire cu calitățile de primire. Egiptenii muncesc în așa fel încât, toate calitățile de dăruire sunt bune să umple cu ele calitățile de primire, egoul. Pentru evrei, munca este diferită, tot egoul lor, toate calitățile de primire, muncesc să dezvolte calitățile de dăruire.

Pare că Iosif își favorizează familia, ca și cum le-ar da întâietate.

Corect, dar chiar și Faraonul a înțeles că a fost spre binele lui, până în momentul când s-au separat. Cât au fost împreună în dorința de primire, a fost util pentru om. Este o perioadă numită Lo Lișma (Nu în numele Lui). Tu ai o parte și eu am o parte. Tu poți avea puțin mai mult și eu pot avea puțin  mai puțin, sau invers, dar ne înțelegem. Nu o putem face unul fără celălalt.

Acesta este modul în care avansăm până ajungem la criză, la o barieră pe care trebuie să o traversăm fără efort. Această tranziție se va întâmpla la poalele Muntelui Sinai, unde este născut „omul”.

Din Zohar : Nefeș, Ruah, Neșama

„Atunci…..s-a apropiat de el” este apropierea lumii în lume, apropierea lumii de jos, Nukva, Nefeș, Iuda, de lumea superioară, Yesod de Zeir Anpin, Ruah, Iosif, și astfel, totul va fi unul. Fiindcă Iuda a fost rege, și Iosif a fost rege, ei s-au apropiat unul de altul și s-au unit unul într-altul.

Zohar pentru popor – VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat), capitol 22

Există multe discernăminte pe tot parcursul procesului numit Iosif, începând cu vânzarea lui, sosirea în Egipt, trimiterea înapoi a fraților, reacceptarea. În acest proces conectăm în interiorul nostru cele două calități, cea a Creatorului și cea a creaturii.

Problema conectării în om a calităților de dăruire cu calitățile de primire nu este simplă. Vedem asta în prietenii noștri, mai ales în începători. Vedem cât de dificil este pentru ei să accepte aceste calități spirituale pe care nu le-au simțit niciodată înainte. Ei încep să simtă că aici este dăruire, iubire, și conexiune, un nou mod de percepere a lumii, prin „ochelari” noi, și că nu este așa de ușor.

Exil nostru trebuia să dureze 400 de ani, care ar fi patru Behinot (discernăminte), dar am petrecut doar 210 ani în exil. Aceasta este rădăcina tuturor celorlalte exiluri.

Glosar

O cultură

Cultura este o plantă cultivată care crește în mineral. Este abilitatea de a ne ridica din dorința de a primi, dorința noastră egoistă, care este minerală. În cazul în care există o sămânță în piatră și îi dau apă, minerale, precum și cultivare propriu-zisă, o plantă va crește din ea – gradul următor în evoluție.

Tot ceea ce iese din starea mineral. Dorința de a primi este substanța generală, iar formele care vin din ea – vegetal, animat, și vorbitor – sunt forme de dorință de a dărui, împreună cu dorința de a primi. Dorința de a primi dă toată substanța. În cazul în care, de exemplu, forma este vegetativă, forma sa viitoare va fi animată, urmată de forma vorbitoare.

Binecuvântare

Binecuvantarea este forța superioară care vine de la Bina. Bet este Bracha (binecuvântare). Fără a această forță superioară, nu există nicio creștere. Este similar cu apa, care reprezintă forța Bina în lumea noastră.

Promisiune

Aceasta este promisiunea care i-a fost dată lui Iosif că el va fi în stare să iasă din Egipt. Marea problemă este cum să lucrăm cu ego-urile noastre și să fim siguri că nu “coborâm”, mai jos de linie. Acesta este motivul pentru care i s-a spus lui Iosif: “Să cobori în Egipt pentru o anumită perioadă de timp și apoi să te întorci în țara lui Israel, cu mare avere”.

Plâns

Plânsul este o stare de Katnut (micime / copilărie), atunci când se trece de la o stare la alta. Între acestea, omul trebuie să fie “mic”, ca un embrion, sau ca un copil nou-născut care plânge. Acestea sunt semne de Katnut. În această etapă, o persoană nu are încă Mochin (lumina înțelepciunii); el nu înțelege încă unde este sau de ce există. O astfel de persoană este în părere de rău, în dificultate, într-un loc îngust în care nu există suficientă Hasadim (îndurare), prin urmare, plânge.

Sclav

Un sclav este dorința noastră. În general, vorbim mereu numai despre dorință. Întreaga creație este doar o singură voință de a primi împărțită în 613 dorințe. Un sclav este una dintre acele dorințe, care se află sub controlul complet al celui de jos. Este mai jos, fie de partea lui Faraon, fie de partea Creatorului. Este un slujitor al Creatorului sau un slujitor al lui Faraon. Nu poate fi în mijloc.

Din Zohar:

Luaţi care pentru pruncii voştri

Israel se afla sub conducerea acestei juninci, pentru REDU (Gematria, 210) ani când au fost în Egipt. … A fost doar pentru a putea analiza carul, care este VAK de stânga, când Israel era sub Klipa Egiptului de mai mult timp și de mai mulți ani, ca fiind mai mult decât această măsură, numită “car”, ce este interzis să fie scos din Egipt.

Zohar pentru toți– VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat), punctul 122

Apropierea celor neprihăniți sporește pacea în lume

Fericiți sunt cei neprihăniți, a căror apropiere între ei aduce pacea lumii, pentru că ei știu să producă unificarea și să se apropie, să sporească pacea în lume. Cât timp Iosif și Iuda nu au fost aproape unul de celălalt, nu a fost pace. Când Iosif și Iuda s-au apropiat, pacea a sporit în lume și bucuria a fost adăugată sus și jos, în timp ce Iosif și Iuda au fost apropiați. Toate triburile erau împreună cu Iosif, iar această apropiere a sporit pacea în lume, așa cum este scris: “Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif”.

Zohar pentru toți– VaIgaș (Și Iuda s-a apropiat), punctul 61

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts