Iepurașul – Lăcustă

0
38

Iepurașul-Lăcustă

 Într-o pădure trăia un iepure de câmp – Lăcustă. Petrecea zile întregi țopăind pe potecile verzi, desfătându-se pe câmpurile de morcovi din apropierea pădurii, urmărind fluturii care zumzăiau peste pârâu. Iar când obosea, se așeza la culcare pe un pat de mușchi moale, sub un tufiș de scoruș. Iepurașul se simțea bine în pădure.

Într-o dimineață, el merse, ca de obicei, pe un deal înalt, de unde se poate vedea cum răsare soarele peste râul îndepărtat. Dintr-o dată văzu ceva – un pui ce cerb care se plimba cu o floare de romaniță în gură.

– De unde ai floarea, pui de cerb?

– Cadou de la veveriță, mi-a lăsat-o în scurbura din trunchiul nucului. Ea mi-a adus-o ieri.

Lăcustă a rămas surprins. El nu dă nimic, și nu face cadouri nimănui.

– Dar ce se întâmplă?! -din față apăru un pițigoi, zburând jos, rănindu-și aripile prin iarbă, în cioc ducând ceva greu. Zbură către iepure, și s-a așezat să se odihnească, punând ușor pe pământ o ghindă imensă.

– Ce faci cu ghinda? Tu nu mănânci așa ceva.

– E pentru o gaiță. Ea și-a construit ieri cuib în apropierea, vom fi vecini.

Din nou iepurașul a rămas surprins. Se dovedește că darurile pot fi oferite gratuit, la fel ca acesta.

Tocmai ce își continuă plimbarea, și iată – o cârtiță ieși din gaura sa ținănd între lăbuțe frunze de trifoi suculente.

– Stai! Le-am ales pentru tine. Tu vi aici în fiecare dimineață.

Iepurele nici “mulțumesc” nu a apucat să spună, pentru că nu a avut timp – cârtița a alunecat înapoi în gaura sa, și nu a mai văzut-o.

“Oau! – Gândi iepurașul. – Un cadou pentru care nu aștepți nici măcar mulțumiri. Vreau să încerc și eu!”

Fugi pe câmp, găsi un morcov rumen, și se gândi:

– Cui să îl dau?

A revenit în pădure și la marginea ei se juc un urs, care cojea un copac.

Iepurașul Lăcustă s-a bucurat:

– Hei, ursule! Ți-am adus un cadou – un morcov!

Ursul a mirosit morcovul și se strâmbă:

– Nu, nu mănânc așa ceva. Acum, dacă mi-ai da fructe dulci sau miere – ar fi altceva. Ce dar e ăsta?

Iepurasul a fost luat prin surprindere: totul pare să fie făcut corect, și totuși nu a ieșit nimic din asta. De tristețe el s-a îmbolnăvit, nu mai putea nici măcar să sară, el se târa prin pădure aproape plângând. A ajuns pe pajiște – și acolo se întâlni cu o mulțime de animăluțe care se jucau de-a prinselea.

– Iepuraș Lăcustă, de ce ești așa de trist? Te-a rănit cineva?

– Oh, nu. Azi am vrut să fac un cadou, dar din anumite motive nu s-a întâmplat. Nu știi cui aș putea să-l dau?

– Desigur, știm! Vino cu noi, te vom învăța!

El alergă către ei, țopăind fericit – într-adevăr vroia să învețe cum să facă daruri. A mers la cerb care-i spuse:

– Știi, darul ar trebui să fie de așa natură încât, să fie de folos celuilalt. Nu ți-l dai ție, ci lui.

– Și un dar trebuie să vină din inimă – a adăugat vulpea. – Acesta va simți imediat dragostea ta.

– Când dăruiești, să nu te aștepți la o recompensă, – a spus vițelul. – Dacă lui îi e bine, e în regulă. Important este să vă bucurați împreună. Ei bine, e clar?

– Vă mulțumesc! – a mulțumit iepurașul animalelor. – Astăzi am învățat să fac daruri.

– Păi, ce ne jucăm acum? – A chițăit șoricelul.

Toate animăluțele s-au gândit, fiecare oferind jocul lor, dar iepurele a venit cu o idee grozavă.

– Stați puțin! – a strigat. – Știu ce vom juca – ziua de naștere!

– Și a cui zi de naștere va fi? – Am întrebat neîncrezător șoricelul.

– A tuturor! Înseamnă … Înseamnă că toată lumea își va face daruri unul altuia!

Așa Iepurele-Lăcustă a învățat să dăruiască. De atunci, el nu-și mai pierde timpul în zadar. Toți cei din pădure au primit deja de la el daruri minunate. Doar pe cârtiță el nu o poate prinde. De îndată ce o va prinde, neapărat o să-ți povestim.

 

Autor: Oleg Itsekson

Ilustrații: Larisa Novikova și Catherine Vasil

Traducere: Leida Feder

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts