Bucuria cea mai mare din viață

0
50

Bucuria cea mai mare din viață

 

Trăia odată un băiețel. El era mâhnit și trist. Mama și tatal lui lucrau mult, la fel ca tații și mamele din zilele noastre. De aceea, el petrecea mult timp cu bunica sa și îi era tare dor de părinți.
Doar acele zile erau vesele pentru el, când mama și tata erau cu el sau îi făceau cadouri. Dar comunicarea cu părinții nu se întâmpla des și bucuria cadourilor dispărea repede.
Dar, într-o seară, atunci când băiețelul era deja în pat, a auzit un zgomot ușor. Cât ai clipi din ochi în fața lui a apărut un spiriduș din poveste.
– Tu cine ești? a întrebat băiețelul.
– Sunt un spiriduș, care aduce bucurie copiilor triști, a spus spiridușul.
– Deci, tu mi-ai adus cadouri sau mama și tata se vor juca mâine cu mine toată ziua? s-a bucurat băiețelul.
– Nu, a răspuns spiridușul.
Băiețelul s-a posomorât.
– Ascultă băiețelule, a spus spiridușului, părinții tăi trebuie să lucreze, ei și așa fac tot ce le stă în puteri pentru tine. În ce privește cadourile – vezi cât de multe ai! Dar, de ce ești așa de trist, oare nu ești bucuros de toate darurile primite de la părinții tăi?
– Sunt fericit atunci când le primesc, dar apoi, nu știu de ce, fericirea se termină și cadourile nu mă mai bucură, a spus băiețelul.
– Ei bine, a spus spiridușul, eu vreau să-ți descopăr ceva care îți va aduce întotdeauna bucurie și fericire. Dar, mai întâi, ne vom duce în țara spiridușilor.

Spiridușul a rostit cuvântul magic și ei au nimerit într-o țară de basm. De jur împrejur se întindeau poiene înflorite, căsuțe frumoase, peluze unde se jucau spiriduși mici. Și toți aveau fețe fericite și zâmbitoare.
– De ce se bucură ei așa? a întrebat băiețelul.
– Urmărește-i și vei găsi singur răspunsul, a spus spiridușul.
Și băiețelul a început să meargă din casă în casă, de la o peluză la alta. El a văzut un spiriduș mai mare jucându-se cu cei mici, altul care făcea cadouri pentru mămici și tătici, al treilea ajuta să se facă ordine în casă, al patrulea scria pentru toți povestiri amuzante. Fiecare făcea ceva pentru ceilalți.
Băiețașul și-a încruntat sprâncenele și s-a uitat urât la spiridușul său.
– Încă nu ți-ai dat seama ce se întâmpla aici? a întrebat spiridușul.

 

– Te voi ajuta. Fiecare din ei dăruiește bucurie altora, ei dăruiesc prietenie, grijă și ajutor.

Ei nu primesc, ci dau.
Cel mai mare cadou, cea mai mare bucurie în viață – este atunci când ai capacitatea de a face pe alții fericiti și bucuroși. Iar această capacitate o are fiecare, dar nu toți știu despre ea. Și tu poți să fii fericit la nesfârșit, pentru că tu nu ești mărginit în a oferi dragoste, grijă și caldură altora.

– Vreau să rămân aici, să devin un spiriduș, a spus băiețașul.
– Pentru a da căldura ta sufletească altora și pentru a avea grijă de ei este suficient să fii om. Și acum a venit timpul să mergi acasă.

Spiridușul a rostit cuvântul magic și băiețelul s-a pomenit singur în camera sa.

El s-a ghemuit în pătucul său și visă să vină mai repede ziua de mâine. Atunci, el va putea să deseneze ceva pentru mama și tata, o va ajuta pe bunica să facă treabă pe lângă casă și va scrie o poveste veselă pentru băiatul din vecini, care este, de asemenea, de multe ori trist. Și băiețașul a adormit savurând ziua de mâine, în care tristețea și mâhnirea nu vor mai avea loc, în care nu va trebui să aștepte, în care bucuria și fericirea depind numai pe el.

Autor: Marina Fateeva

Ilustrații: Vilents A.

Traducere – Veronica Zacon

 

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts