Cauza și efectul

0
75

 

Cauza și efectul

Prima dată am auzit aceste cuvinte când eram de cinci ani. Mama și tata vorbeau foarte aprins despre ceva, și în conversația lor foloseau adesea cuvântul cauza. Nu știam încă ce înseamnă asta și am crezut ca aceasta era o prietenă de-a mamei, care avea un nume atât de ciudat. De aceea am întrebat-o pe mama:
– Cine este această Cauza? De ce niciodată nu am vazut-o? Ea este noua ta prietenă?
Mama și tata au râs. Eu nu am înțeles nimic și am întrebat din nou:
– De ce râdeți? Am spus ceva amuzant?
– Nu, fiule, doar că tu încă nu știi că astfel de nume nu există. Eu și tatăl tău nu vorbim despre o persoană, ci despre altceva. Cauza nu este ceea ce ai crezut tu.
Am vrut foarte mult să înțeleg ce mai este și asta și imediat am întrebat-o pe mama:
– Ei bine, atunci spune-mi ce este cauza?
– Îmi permiți să intervin și eu? – a întrebat tata. Lui îi place mult să explice totul tuturor, să dovedească ceva și este întotdeauna gata să vorbească cu cineva.
– Ei bine, prietenul meu, Cauza – este ceva, în urma căreia se întâmplă lucruri bune sau rele. Eu cred că pentru început, această explicație este suficientă. Când vei mai crește, dacă vei dori, vom mai vorbi despre asta.
Eu și așa nu am înțeles atunci ce înseamnă asta. Dar nu am mai vrut să ascult discursul tatălui meu și am fugit la joacă.


Însă, povestea mea nu se termină aici, pentru că, cu cât creșteam eu mai mare, cu atât mai des mama și tata vorbeau despre cauza, dar acum mi se adresau mie. Din când în când, puteam auzi de la mama:
– Mihai, eu înțeleg că tu nu te simți prea bine, dar nu trebuie să lipsești de la școală din cauza aceasta. Căci astăzi vei avea o lucrare de control la matematică.
Iar eu am sperat atât de mult că o voi putea convinge pe mama și voi rămâne acasă!
Sau altă dată:
– Fiule, scoate câinele la plimbare, te rog! Tu mă auzi ? – a repetat ea de mai multe ori, după ce îmi luasem o față de om ocupat. Și apoi punea în joc acel cuvânt curios, spunând cu o voce de fier:
– Mihai, ridică-te și du-te să faci ceea ce se cere de la tine. Și nu inventa diferite motive (cauze) de refuz, nu vreau să știu nimic!
Și tata, cu tonul său hotărât:
– Du-te la culcare, te rog, vei termina mâine să vezi filmul. Și nu te mâhni din cauza unor astfel de fleacuri. Oare trebuie să verși lacrimi din cauza unui film?
Toate acestea mi se spuneau exact la momentul cel mai interesant din film și iată, ți se spune să oprești televizorul și ți se mai reproșează această cauză prostească.
Adesea, tata vorbea așa, ca și cum el nu ar fi fost copil niciodată și nu s-a bătut cu nimeni:
– Și din ce cauză te-ai bătut cu acest Ghena din clasa vecină? Ce nu ați putut împărți și de data aceasta?
Uneori chiar mi se pare că de toate necazurile mele este vinovată doar această cauză nenorocită. Parinții mei, desigur, nu mă pot înțelege. Uf, de m-aș face mai repede mare, atunci le voi arăta eu cu adevărat ce este o cauză adevărată!
Uneori însă, au fost momente când cauza a fost în folosul meu. Iată, atunci eu am fost bucuros că există un astfel de lucru bun, care mă ajută să obțin ceea ce vreau.
De exemplu, vara, când era cald, mama a spus:
– Ce cald este astăzi! Este insuportabil. Pe de altă parte, este un motiv (o cauză?) bun de a mânca câte o înghețată. Mihăiță, haide, ce zici, să ne răcorim puțin!
Interesul meu față de acest cuvânt creștea de fiecare dată când îl auzeam și am hotărât să aflu, cu orice preț, în cele din urmă, ce mai este și asta. Nu a fost simplu să o fac, pentru că tot ce îmi spuneau mama și tata rămăsese de neînțeles pentru mine, ca și cum am fi vorbit în limbi diferite.


Și iată, într-o zi, aceasta s-a întâmplat. Seara, după servici, tata a intrat brusc în apartament, bucuros și încântat ca un băiat.
– Mihai, privește ce joc ți-am adus! Unul nou! Este special pentru dezvoltarea gândirii, exact ceea ce avem nevoie! Imediat după cină, o să și ne jucăm dar, în același timp, vom încerca să ne antrenăm și memoria.
După cină, am început să ne jucam. Am împrăștiat pe masă regulile de joc, imaginile și am început. Jocul se numea “Înainte și după”. A fost destul de interesant, erau niște imagini după care trebuia alcătuită o povestire, plasându-le după sens, de la una la alta, la fel ca în domino. Și lucrul bun în acest joc era că puteai face versiuni diferite: “Povestire”, ” Cine e primul”, “Cuvinte încrucișate”, “Domino”. Dar principalul, trebuia să înțelegi desenul din imagine și să spui ce a fost înainte și ce va urma. De exemplu, era o imagine cu un copac fără frunze și un drum cu frunzele împrăștiate pe el.
– Cum crezi ca a fost înainte, și ce va urma? – m-a întrebat tata.
– Probabil, mai întâi frunzele erau pe copac, iar apoi au căzut la pământ.
– Corect. Și de ce? De fiecare dată trebuie să te întrebi mai întâi: de ce s-a întâmplat acest lucru? Atunci va fi mai ușor de găsit răspunsul, căci toate au o cauză: vântul bate și rupe frunzele, acestea cad la pământ și fâlfâie pe drum.
– Clar! Dar de ce bate vântul?
– Păi, și acest lucru are, de asemenea, o cauză. Încă nu ați trecut la școală această temă? Atunci îți voi povesti eu pe scurt.
O dată ce am auzit despre școală, nu am mai vrut să ascult explicația tatei. Pentru că eu știu că va fi aproape ca la școală. În schimb, am vrut să știu, în general, de ce există cauza și de unde s-a luat. Și am spus:
– Nu, tată, nu acum, cumva altă dată. Spune-mi, mai bine, despre cauză și apoi hai să ne jucăm mai departe.
– Ei, dacă e să spun în două cuvinte, cauza este un fenomen care duce la un alt fenomen. Sau mai simplu: ceea ce s-a întâmplat mai înainte, ar putea fi numită cauza, iar ce se întâmplă după, este efectul.
E-fec-tul… Ce cuvânt ciudat. Și ce înseamnă acest lucru?
– Sunt de acord, cuvântul e cam ciudat. Dar, în general, este destul de ușor de înțeles, deoarece acesta este un fenomen care urmează dintr-o cauză și este într-o legătură strânsă cu aceasta, adică este o urmare, un rezultat.
De exemplu, aici, în aceste imagini, ce a făcut băiatul mai întâi? Prima dată, băiatul a mâncat înghețata, sau mai întâi l-a durut în gât? Este clar, la început el s-a îmbuibat cu înghețată, apoi s-a îmbolnăvit. Deci, cauza bolii este acțiunea lui, după care a urmat o altă acțiune – angina. Este logic,nu? Apropo, ține minte acest lucru, căci altfel, vei sta bolnav, culcat în pat, ca acest copil.
Ne-am jucat împreună toată seara, glumind pe seama mea, sau a lui tata, când am văzut în imagini diferite situații amuzante, similare cu cele prin care am trecut și noi în viață. Iar pe seama unei imagini, chiar am râs cu lacrimi, când tata ne-a povestit o istorie haioasă, cum s-a dat cu sania de pe un derdeluș, timp de trei ore și a venit acasă acoperit cu zapadă, plin de chiciură, ca o bucată de gheață, iar a doua zi a primit nota doi la matematică, deoarece nu a reușit să-și faca temele.
În timpul jocului, mama și tata mă întrebau de fiecare dată, după imagini, care poate fi numită cauza și care – efectul. Imaginile se schimbau, de la simple la complicate și îmi venea tot mai greu să răspund. Dar, oricum, jocul, a fost grozav de interesant. Si, dacă eu nu puteam găsi răspunsul deloc, tata și mama mă ajutau.


În acea seară am alcătuit împreună, după imagini, două povestiri mari. Apoi, fiecare la rândul său, a alcătuit povestirea sa. Și, în final, am alcătuit cuvinte încrucișate din imagini. Apoi, când s-a făcut târziu de-abinelea și a venit timpul să mergem la culcare, noi am terminat jocul.
După aceea, împreună cu tata, mama și cu prietenii mei, ne-am mai jucat de multe ori. Astfel, acest joc m-a ajutat să înțeleg că, în viață, nimic nu se întâmplă fără o cauză. Acum știu cu siguranță, că absolut pentru tot ce se întâmplă în viață, există o cauză anumită și că totul urmează din ea.
Am fost bucuros că am clarificat, în cele din urmă, acest lucru. Dar tata m-a surprins când mi-a spus că asta nu e tot și că, peste câțiva ani, când iar voi mai crește, el îmi va spune despre cauză încă ceva. Și așa, vom cerceta, până când vom afla care este cauza cauzei și de unde a apărut ea. Dar, despre aceasta, vom vorbi altă dată …

Autor: Victoria Stosman

Ilustrații: Gonopolsky Michael 

Traducere: Veronica Zacon

 

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts