Turnul și cubulețele

0
87

Turnul și cubulețele

 – Mama, mama, privește, am construit un turn! a strigat cu mândrie Eugen.
Eugen va împlini în curând trei ani și se pricepe la construcții. Pune cuburile cu grijă, unul pește altul, ca un zidar iscusit, treaba merge bine, este plăcut să-l vezi cum muncește. Într-atât era de preocupat de această ocupație, încât nu a observat că mama s-a ivit zâmbind, din bucătărie.
– Ce turn înalt! Bine făcut, fiule! Arată grozav! Vrei să-ți spun o poveste despre un turn și niște cubulețe?
Eugen era gata să asculte povești, ore în șir. S-a așezat mai comod și s-a pregătit să asculte.


– A fost odată, demult, sau poate ieri, sau poate azi, un Turn. Era impunător de înalt, cu ziduri foarte robuste de piatră. Și din cauza aceasta i-a crescut mândria. A ridicat nasul la cer, nu vroia să vorbească cu nimeni aflat mai jos decât el, pe vecini îi disprețuia și era tare încrezut.
– Eu, spunea, sunt mai presus decât toți și nu am nevoie de nimeni, nu mă voi mai pune cu orice flecușteț.

Nu departe de Turn trăiau fericite niște cubulețe. Ele erau tare de trebă: amuzante, vioaie, diferit colorate. Nu stăteau niciodată degeaba și nu se plictiseau niciodată. Cântau, se jucau diferite jocuri: de-a-v-ați ascunselea (mama a pitit în palme un cubuleț), săreau capra – jocul acela în care cubulețele sar una peste alta. Cuburile cădeau cu zgomot pe podea: op, op, op, op! Deci, ele erau foarte de treabă, pentru că nu se certau și făceau totul împreună, în înțelegere.

Însă, Turnul arogant le deranja foarte tare. Nu observa pe nimeni în afară de sine – nu invita pe nimeni la ziua de naștere și nici nu saluta pe nimeni. Nu este deloc plăcut, când nici Buna ziua nu ți se spune! Și cubulețele au hotărât să-i dea o lecție Turnului îngâmfat. Dar cum?
Se uitau la turn, era prea înalt, atingea cerul cu capul. Nu aveau nicio șansă de a câștiga. Normal, căci acestea sunt mult mai mici decât Turnul. S-au sfătuit cubulețele și, au găsit o soluție.
Au venit la Turn și l-au provocat la un concurs, să vadă cine e mai înalt. De la început el a rămas uimit de îndrăzneala acestora, apoi și-a înclinat un pic crenelurile într-o parte, în semn de acceptare.
S-au strâns cuburile de mâini, au sărit în sus unul peste altul, primul peste al doilea, al doilea peste al treilea, al treilea peste al patrulea, al patrulea peste al cincilea, peste al șaselea, al șaptelea și tot așa… Au construit o piramidă atât de înaltă, încât Turnul a rămas așa de uluit, încât i s-a deschis de tot poarta principală. L-au întrecut, l-au biruit, l-au învins!

Împreună reușim să construim, mai bine și cu spor. Acest lucru se datorează faptului că atunci când toți merg împreună spre același țel, chiar și lucrurile mici, pot mișca munții din loc.

Autor Nadia Rafaeli

Ilustrații – E. Strokina

Traducere – Veronica Zacon

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts